Experţi: O garanţie fixă de 50 de bani pentru ambalaje încurajează consumul de plastic, în detrimentul aluminiului sau sticlei

Foto Shutterstock

O garanţie fixă de 0,50 lei pentru orice fel de ambalaj returnat încurajează consumul de plastic în detrimentul aluminiului sau sticlei, reiese dintr-un studiu realizat de London Economics.

Consumatorii din România vor prefera sticlele de plastic de volum mai mare în schimbul dozelor de aluminiu pentru aceeasi cantitate de băutură, în cazul în care ţara noastră va opta pentru un sistem de garanţie-returnare (SGR) al ambalajelor bazat pe o garanţie în cuantum fix pentru orice tip de recipient, indiferent de cantitate şi material, arată studiul  London Economics (LE), una dintre companiile de top din Europa pentru cercetare economică şi analiză de politici publice, comandat de Asociatia ALUCRO. Rezultatele studiului au fost făcute publice vineri, în cadrul unui eveniment online cu participarea experţilor LE, reprezentanţi ai industriei aluminiului din Europa, reprezentanţi ai autorităţilor, retaileri, producători, reciclatori şi reprezentanţi ai societăţii civile. 

Într-un sistem cu garanţie fixă cum este cel propus în România, unde pentru sticlele PET medii şi mari (> 0,5L)  se va percepe aceeaşi garanţie ca în cazul dozelor de aluminiu individuale (0,50 RON), consumatorii vor avea tendinţa să înlocuiască pachetele de doze de aluminiu mici (<0,5L) cu sticle PET mari pentru a cumpăra aceeaşi cantitate de băutură plătind o garanţie cumulativă mai mică şi diminuându-şi astfel considerabil pierderea în caz de nereturnare. Există, aşadar, riscul ca un SGR cu garanţie fixă să crească numarul amblajelor de plastic în România, în pofida obiectivului asumat de reducere a plasticului de unică folosinţă. În mod contrar, în cazul unui SGR variabil, unde valoarea garanţiei pentru PET-urile medii şi mari ar fi mai mare, această tendinţă de consum ar fi descurajată. 

Realizat pe baza datelor culese în urma unui sondaj online în rândul consumatorilor din România în cursul anului 2021, pe un eşantion de 1000 de adulţi cu vârste între 18-65 de ani, dar şi a unei analize comparative a SGR-urilor implementate la nivel internaţional, studiul evaluează impactul asupra structurii de consum, mixului de ambalaje şi ratelor de returnare pe care îl va avea un SGR fix comparativ cu unul variabil, din punct de vedere al cuantumului garanţiei percepute pentru fiecare ambalaj returnat. 

“ALUCRO susţine introducerea sistemului de garanţie-returnare în România şi consideră că parametrii acestuia trebuie stabiliţi luând în considerare toate datele şi analizele disponibile. Studiul London Economics vine să aducă un plus de cunoaştere asupra consecinţelor adoptării unui sistem sau altul pentru piaţa din România, astfel încât viitoarele reglementări să ţină cont de toate aspectele care ar putea avea un impact economic, social şi de mediu”, a declarat Adina Magsi, Director General, Asociaţia Alucro – Every Can Counts România. 

Prezent la dezbaterea online, Aurel Oprinoiu, Preşedintele Comisiei pentru Mediu din Senatul României, a declarat: “Studiul Alucro despre garanţia diferenţiată nu poate decât să aducă valoare şi este extrem de relevant dacă o garanţie fixă, cu o valoare mică, va încuraja sau nu sistemul să funcţioneze. Din experienţă proprie, cred că o garanţie diferenţiată nu poate decât să aducă valoare. Îmi doresc un sistem în care să adăugăm şi alte produse care nu sunt prevăzute acum, precum ambalajele de şampon, ambalajele combinate Tetra-Pack. Cu alte cuvinte, un sistem deschis, în care să intre şi alte ambalaje. Sunt încă multe aspecte nelămurite între partenerii participanţi la sistem, de aceea, cred că lucrurile trebuie făcute bine de la început. Îmi doresc să avem o listă fermă de produse care vor intra în SGR, iar Ministerul să fie un partener de discuţie”. 

Mircea Fechet, Vicepreşedintele Comisiei pentru Mediu din Camera Deputaţilor, a avut următoarele observaţii: 

„Consider că, în ultimii ani am vorbit mult despre SGR, însă, din neferice, România a făcut foarte puţin pe această zonă. SGR participă cu succes în atingerea ţintelelor de mediu stabilite de Comisia Europeană şi funcţionează bine în zece state europene.

Este cert că beneficiile pe care le aduce sunt pe toate planurile: îmbunătăţirea ţintelor care privesc colectarea ambalajelor de băuturi, un mediu mai curat, încasare de venituri, sănătate pentru cetăţeni. Totuşi, cetăţenii sunt cei care plătesc garanţia şi tot ei sunt cei care returnează ambalajul, ceea ce presupune o participare largă. De aici, nevoia de a avea o garanţie suficient de ridicată, astfel încât să facă cetăţeanul să returneze ambalajul, dar şi suficient de scăzută, încât să nu descurajeze achiziţia acelor băuturi. Deşi iniţial s-a considerat că o garanţie fixă, în valoare de 0.5 RON pentru toate ambalajele, îşi va face treaba, cel puţin pentru primul an de funcţionare al sistemului, HG-ul actual menţionează posibilitatea schimbării acesteia, către una diferenţiată.

De altfel, şi în alte ţări s-a făcut trecerea de la o garanţie fixă către una diferenţiată şi, probabil, şi invers. În ceea ce priveşte implementarea sistemului, sunt patru ani de când s-a decis implementarea şi doi ani de când se lucrează la proiectarea lui, iar până când cetăţeanul va apuca să retuneze prima doză sau primul PET, probabil că va mai trece ceva timp având în vedere că termenul de implementare tocmai a fost amânat. Orice modificare substanţială trebuie evaluată cu responsabilitate pentru că miza este îndeplinirea obiectivelor de mediu pe care ni le-am asumat ca ţară membră, noi fiind deja în colimatorul CE pe acest subiect. Din nefericire, o mare parte din ambalajele din România sfârşesc încă la gropile de gunoi. Sunt încrezător că România va avea un sistem de garanţie – returnare funcţional şi modern”. 

Principalele concluzii ale studiului:

 În primii trei ani de implementare a sistemului, ratele de returnare ale ambalajelor sunt mai mari cu până la 8-9% în cadrul unui sistem de garanţie-returnare cu valoare variabilă a garanţiei faţă de un SGR cu cuantum fix. 

 În primii 5 ani de funcţionare a sistemului, numărul de sticle de plastic medii şi mari (> 0,5L) de pe piaţa din România va fi mai mare în cazul SGR cu cuantum fix al garanţiei, atât faţă de nivelul de referinţă fără SGR, cât şi faţă de SGR cu garanţie variabilă, determinând creşterea consumului de plastic şi un impact negativ asupra mediului, risipei alimentare şi sănătăţii publice.

 Ambele tipuri de SGR reduc numărul de sticle de plastic de pe piaţa din România în primii 5 ani de funcţionare, însă SGR cu cuantum variabil reduce mai mult numărul de sticle de plastic decât cel cu cuantum fix, ceea ce contribuie la reducerea utilizării ambalajelor de plastic de unică folosinţă. 

 În ambele sisteme scade numărul dozelor de aluminiu de pe piaţă, însă în cazul unui SGR cu cuantum variabil scăderea este mai mică, un aspect important dacă ţinem cont de faptul că ambalajele de aluminiu sunt infinit reciclabile şi mai bine integrate într-un model economic circular decât cele de plastic. 

Studiul în cifre:

Studiul arată că, faţă de situaţia actuală, dar şi în condiţiile unui SGR cu rată variabilă, SGR-ul cu cuantum fix propus în România ar genera în 5 ani: 

 Cu 21-26 milioane mai multe PET-uri mari vândute, comparativ cu nivelul de referinţă fără sistem de garanţie-returnare 

 Cu 62-129 milioane mai multe PET-uri mari vândute faţă de SGR variabil

În cazul unui sistem de returnare-garanţie cu rată variabilă, rezultatele în 5 ani modelate de studiu arată aşa: 

 Cu 70 – 138 milioane mai puţine sticle de plastic vândute, comparativ cu nivelul de referinţă fără SGR

 Cu 63 – 130 milioane mai puţine sticle de plastic vândute, faţă de SGR fix

 Cu 69 – 121 milioane doze de aluminiu vândute, mai mult faţă de SGR fix

În ceea ce priveşte impactul celor două modele de SGR asupra risipei alimentare şi a sănătăţii consumatorilor, studiul demonstrează, pe baza răspunsurilor oferite în cadrul sondajului, că un SGR cu garanţie fixă, care creşte consumul de sticle mari de plastic, va conduce şi la o mai mare risipă alimentară – 25% dintre respondenţi afirmând că aruncă între 10 şi 25% din conţinutul unei sticle PET de 2 litri, comparativ cu 17% care au afirmat acelaşi lucru pentru dozele de aluminiu. Pe de altă parte, cantităţile mai mari cumpărate conduc la un consum mai mare, ceea ce poate avea consecinţe nefavorabile asupra sănătăţii publice pe fondul unor niveluri mai ridicate de incidente, afecţiuni, spitalizări şi chiar decese. 

Maarten Labberton, Director Packaging Group, European Aluminium:  “Lituania este un exemplu extrem de bun despre cum se poate implementa un SGR eficient. Vedem că este bine organizat, cu maşinile de colectare care se află la supermakerturi în  parcări, bine  semnalizate, unităţi de colectare şi sortare mici, dar eficiente, cu ambalaje care se pot aplatiza. Rezultatul este că 89% dintre ambalaje sunt colectate în aceste puncte de colectare, iar 97% din consumatori sunt satisfăcuţi de funcţionarea sistemului“. 

Dragoş Doru, Director General Can-Pack Recycling: “România este una dintre primele ţări mari în care se va implementa SGR, de aceea sunt mulţi care se uită la România cum îşi va modela sistemul. Nu ar fi echitabil ca acest SGR să încurajeze consumul de plastic în detrimentul aluminiului sau sticlei. România trebuie să fie un exemplu de bune practici în regiunea noastră”. 

Raul Pop, expert în deşeuri: “Nu împărtăşec opiniile cum că trebuie să începem mediocru, că apoi vom ajusta. Statul român nu ajustează sau dacă ajustează o face într-un timp mult prea lung. De aceea, nu văd niciun motiv pentru care să nu avem cel mai bun SGR din lume încă de la lansare. Avem cu ce compara şi avem de la cine prelua bune practici. De asemenea, nu există niciun motiv pentru care să nu beneficiem de tehnologie şi analiză de big data pe care să o integrăm în sistem. Când facem un sistem de la zero, el poate fi gândit ambiţios şi cât mai extins. Mai ales în contextul României, în care colectarea deşeurilor de ambalaje de la populaţie funcţionează atât de prost.”