EXCLUSIV România cu două fețe: campioana creșterii economice cu cei mai mulți săraci. Explicațiile unui expert

Economistul șef al Băncii Naționale a României, Valentin Lazea, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, care este adevărata Românie și cu ce probleme grave se confruntă. Creșterea economică nesustenabilă, diferențele majore la nivel regional și inegalitatea de șanse în privința accesului la educație pot condamna o bună parte a populației la sărăcie extremă, spune Lazea, care are și câteva soluții.

România, țara în care luxul și sărăcia se întrepătrund. FOTO Ștefan Lică

Autoritățile se laudă cu o creștere economică solidă, iar cifrele pe care le avansează nu lasă loc de interpretare. Datele publicate recent arată că, în ultimii 20 de ani, România a fost a doua țară ca nivel al creșterii economice, după Polonia. Și totuși există și informații care se bat cap în cap. România are cea mai proastă infrastructură din Uniunea Europeană, iar salariul minim net în România este al doilea cel mai mic la nivelul Uniunii. În plus, datele publicate chiar la mijlocul săptămânii de Eurostat arată că 34% dintre români erau expuși, în anul 2022, riscului de sărăcie şi excluziune socială, aceasta fiind cea mai mare valoare înregistrată în rândul țărilor membre ale UE.

Așadar, care este adevărata Românie: cea care crește economic ca viteazul din poveste, de la un an la altul sau a doua cea mai săracă țară din Europa civilizată? Într-un interviu pentru „Adevărul”, Valentin Lazea, economistul șef al Băncii Naționale a României, oferă un răspuns la această întrebare care, fără îndoială, îi frământă pe mulți români.

Campioni ai creșterii economice, dar și ai sărăciei

Reputatul economist nu are niciun dubiu. România este o țară cu două fețe. Astfel, oricine susține că România e printre campioanele creșterii economice are dreptate, la fel ca și cei care vorbesc despre sărăcia extremă ce sufocă țara de mai bine de 30 de ani.

„Ambele variante sunt adevărate: economia României a cunoscut, în ultimele două decenii, cea mai mare rată de creștere cumulată din UE, după Polonia. Dar problema constă în modelul de creștere economică (bazat pe consum) care este nesustenabil”, explică Lazea.

Valentin Lazea. FOTO Eduard Enea

Cel mai mare risc cu care se confruntă România este stagnarea. Nu ar fi singura. Înaintea țării noastre și alte state au avut, iar unele chiar mai au aceeași problemă.

„Riscul este ca, asemenea altor state înaintea noastră (Grecia, Italia, Portugalia etc) să ajungem la un moment dat la un PIB/locuitor de 80-85% din media UE, după care să stagnăm sau chiar să regresăm de la acel nivel, din cauza modelului economic nereformat”, susține expertul.

Cauzele sărăciei în România

Lazea a explicat și de ce populația României este cea mai expusă la riscul de sărăcie.

„În ce privește riscul de sărăcie și de excluziune socială, aceasta rezultă dintr-o combinație de factori obiectivi și subiectivi. Factorii obiectivi sunt: a) disparitățile majore la nivel regional, în continuă adâncire de treizeci de ani (Bucureștiul are un nivel de bunăstare superior Lisabonei, dar șase regiuni din România sunt printre cele mai sărace zece regiuni din UE); b) inegalitatea de șanse în materie de acces la educație (cei 40 la sută din copii, care au avut neșansa să se nască în mediul rural, aproape că sunt condamnați la analfabetism funcțional, din lipsa de cadre didactice pregătite). Ambele probleme prezentate sunt de competența statului”, detaliază Lazea.

Există însă și alte cauze, subiective, care nu țin atât de incapacitatea autorităților de a lua măsuri, cât de alte probleme.

„Dar există și cauze subiective, care țin de alegeri individuale: a) abandonarea de bunăvoie a școlii, după 4, 8 sau 12 clase (fără bacalaureat), ceea ce pune din start persoana respectivă într-o poziție de inferioritate pe piața muncii (foarte puțini angajatori au nevoie de forță de muncă necalificată); b) acceptarea de către angajat a plății «la negru» sau la nivelul salariului minim pe economie (și a diferenței în plic), fără a realiza că renunțarea la plata CAS (sau un CAS mic, corespunzător salariului minim) îl vor pune într-o poziție de inferioritate la momentul pensionării. Oamenii fac astfel de compromisuri și apoi tot ei se întreabă de ce sunt săraci !?!”, mai arată economistul-șef al BNR.

Prea puține oaze de prosperitate

Într-o țară care nu s-a dezvoltat uniform și în care cu greu se poate vorbi despre prosperitate în afara Bucureștiului și a marilor orașe din Transilvania, Valentin Lazea avertizează că fără infrastructură România este condamnată la stagnare. Însă nu totul este atât de negru. Economistul șef al BNR dă aici ca exemplu două orașe, unul din Moldova, respectiv Oltenia, care au început în ultimii ani să recupereze din decalajul față de orașe precum Clujul, Oradea sau Timișoara.

„Pentru a pune regiunile defavorizate (în primul rând, Moldova și Oltenia) pe harta investitorilor, este necesară în primul rând investiția în infrastructura de transport (nu numai rutier, ci și feroviar, la nivelul secolului XXI), dar și în facultăți pentru pregătirea superioară a forței de muncă (la acest capitol, Iașiul și Craiova stau destul de bine, Slavă Domnului). În paranteză fie spus, este lăudabil faptul că prin autostrada București – Suceava se încearcă legarea Munteniei de Moldova, dar cred că prioritară ar fi trebuit să fie legarea Moldovei de Transilvania (și astfel, de Vest) prin autostrada Târgu Mureș – Iași”, mai afirmă el.

Valentin Lazea a explicat și care sunt factorii de care va depinde și pe viitor creșterea economică a României.

„Creșterea economică în general depinde de trei factori: capital (capitol la care România stă destul de bine, dar aproape exclusiv pe seama capitalului străin), forța de muncă (unde situația e precară, atât cantitativ, cât și calitativ) și productivitate (unde România a consemnat, de asemenea, unele progrese). Rezultă că ar trebui să ne concentrăm atenția asupra factorului forță de muncă”, subliniază Lazea.

Trei măsuri propuse de economistul șef al BNR

Cel mai problematic este faptul că România se confruntă cu probleme cauzate de criza forței de muncă. Există însă câteva soluții, pe care le propune chiar Valentin Lazea.

„Propun trei tipuri de măsuri în acest sens: a) un program de burse de stat intitulat “Fiii satelor”, prin care cei mai buni absolvenți din mediul rural să primească burse doar la universitățile de stat, cu condiția să se întoarcă și să predea la școala din comuna natală pentru minim trei ani după finalizarea studiilor (iar în caz contrar să fie obligați la rambursarea bursei); b) acceptarea fără discuții și fără echivalare a diplomelor obținute de studenții români la primele 500 universități din lume și acordarea de prioritate în angajarea acestora (inclusiv la catedrele universitare); c) oferirea de posturi de conducere în administrația de stat românilor care au performat bine în străinătate și permiterea ca aceștia să funcționeze după regulile învățate acolo (și nu după regulile balcanice împământenite). În acest fel, ar rezulta o împrospătare și o profesionalizare a păturii manageriale, a celei didactice și a celei administrative, fără de care România nu va putea progresa”, încheie Valentin Lazea.