Cum poţi să detronezi păpuşa Barbie cu un trenuleţ din lemn

Jucăriile din lemn au existat dintotdeauna, în fiecare casă. Că e un scăunel cioplit de bunicu' la cuţit, o pupăză colorată, o căsuţă sau o maşinuţă, jucăriile din lemn au bucurat

Jucăriile din lemn au existat dintotdeauna, în fiecare casă. Că e un scăunel cioplit de bunicu' la cuţit, o pupăză colorată, o căsuţă sau o maşinuţă, jucăriile din lemn au bucurat copilăria a generaţii întregi de oameni. Apoi au sosit roboţii, Barbie, Shrek, maşinuţele teleghidate şi computerul care au băgat în umbră jucăriile din lemn. Astăzi, în contextul trendului ecologist care a cuprins întreaga planetă, jucăriile din lemn sunt din nou în top, doar că au o etichetă nouă: "jucării ecologice".

Cu o investiţie minimă, producătorii cu imaginaţie şi talent înregistrează profituri considerabile din vânzarea acestui tip de jucării.

În străinătate este la mare modă să ai jucării din lemn, confecţionate manual. Şi dacă ne gândim că acestea nu sunt folosite numai de copiii de grădiniţă, în scopuri educative, ci şi de adulţi, pentru decorarea casei sau a biroului, confecţionarea jucăriilor din lemn poate fi un business extrem de profitabil.

Totul depinde de imaginaţia celui care doreşte să intre pe această piaţă foarte spinoasă, însă într-o continuă ascensiune. Jucăriile "Made in China" nu mai au succesul pe care îl aveau în anii `90. Una dintre cele mai mari industrii de jucării din lume, cea a Chinei, a tot fost faultată de comisiile europene de specialitate care au retras de pe piaţă, în mai multe rânduri, jucării în valoare de sute de milioane de euro.

Motivul? Plasticul folosit la producţie provenea din tot felul de reziduuri toxice. Acest lucru i-a mai potolit pe asiatici, care au devenit mai atenţi la materialele pe care le folosesc în industria jucăriilor.

Astfel, la cel mai mare târg de profil din Europa, care se desfăşoară la Nurnberg, jucăriile din lemn au din ce în ce mai multă căutare. În România, chinezăriile sunt în continuare în topul preferinţelor, deşi clienţii sunt tot mai educaţi de la an la an. Până în 1995, atelierele care confecţionau jucării din lemn puteau fi numărate pe degetele de la o mână, însă din 2000 încoace numărul acestora a ajuns aproape de 100.

"Creşterea nivelului de trai şi deschiderea tot mai mare a românilor către calitate şi produse de marcă ne permit să mizăm pe o creştere cu un punct procentual a pieţei româneşti de profil, astfel încât la finele acestui an, România să ajungă la o cotă de 10% din totalul pieţei est-europene", declara Ligia Zaharia, directorul de marketing al lanţului Diverta, în vara acestui an.

În altă ordine de idei, puterea de cumpărare a românilor a crescut suficient de mult încât jucăriile mai sigure, mai scumpe şi lucrate manual să îşi facă loc printre păpuşile de plastic care cântă, plâng sau vorbesc la cerere.

O firmă care merge pe ideea de "jucării ecologice" este compania Adeline, din Braşov. Înfiinţată în 1995, Adeline produce jucării care conţin numai trei elemente: vopsele pe bază de apă, lacuri pe bază de apă şi lemn, toate acestea încadrându-se în normele europene. Ovidiu Burcea, patronul acestei firme, spune că atunci când intri într-un magazin de jucării din lemn te simţi înconjurat de căldură, pentru că nicio jucărie nu poate emana căldură mai mare decât o jucărie din lemn.

AVANTAJE

Investiţia iniţială nu depăşeşte 5.000 de euro, banii fiind folosiţi în achiziţionarea unor maşini speciale, a sculelor şi a materiei prime.
Trendul ecologic care a cuprins întreaga planetă favorizează comercializarea jucăriilor din lemn care au o din ce în ce mai mare căutare.
Se pot încheia contracte cu grădiniţele care achiziţionează jocuri educative din lemn pe sistem LEGO sau Puzzle, astfel marfa vânzându-se angro.
Jucăriile din lemn mai complicate, trenuleţe, figurine de ţărani, casetuţe, coperte de cărţi au căutare şi printre adulţi, care îşi decorează casa sau biroul cu astfel de obiecte.
Mijloacele de comercializare diverse

DEZAVANTAJE

Potrivit specialiştilor, jucăriile ecologice reprezintă doar 5-6% din totalul pieţei jucăriilor, fiind un segment de nişă.
Preţul de producţie este destul de ridicat, ceea ce ridică şi preţul de vânzare. Ca exemplu, o jucărie din plastic costă cu până la 70% mai puţin decât una din lemn.
Nevoia de contracte cu firme din străinătate pentru rentabilizarea afacerii.
Nevoia imperioasă de personal mai mult decât calificat. În acest business este nevoie de un director de creaţie, de oameni cu imaginaţie şi experienţă în domeniu.

Cea mai mare cerere este la export

Constantin Mardare şi-a deschis un atelier de confecţionare a jucăriilor din lemn în anul 2002, cu şase angajaţi şi o investiţie iniţială de 5.000 de euro. A pornit această afacere după ce a primit o comandă de 100.000 de trenuleţe din lemn de la o firmă din Germania. "Până în 2002 am lucrat la o fabrică de mobilier care făcea şi jucării, însă activitatea de bază era cea de confecţionare a mobilierului", povesteşte Mardare.

"Mi-am cumpărat utilajele necesare, mi-am angajat cei mai talentaţi oameni pe care i-am luat de la fabrică şi am început să fac trenuleţe. Astăzi am un profit anual de 100.000 de euro, iar pentru anii viitori estimez o creştere cu până la 50%. Mardare este de părere că, în România, ar trebui să existe nişte directive care să stabilească ce e sigur şi ce nu pentru copii, iar în acest mod ar elimina concurenţa neloială făcută de chinezăriile care se vând la negru.

Cooperativa Meşteşugărească Arta Lemnului funcţionează în Bucureşti din 1956. Preşedintele ei, Stelian Radu, lucrează la Arta Lemnului din 1968. "Jucăriile din lemn au avut foarte mare căutare înainte de Revoluţie, însă, după aceea, businessul a început să scadă de la an la an. Contractele cu Germania, Anglia sau Franţa ne-au ţinut afacerea, pentru că piaţa internă nu este încă foarte aşezată, explică Radu. Acesta crede însă că, în viitorul apropiat, piaţa jucăriilor din lemn va fi una matură şi în România.