Criza din piața obligațiunilor japoneze, un semnal de alarmă pentru marile economii îndatorate

Piețele financiare globale au asistat, în ultimele zile, la un episod cu ecouri adânci dincolo de granițele Japoniei. Cererea pentru obligațiunile guvernamentale japoneze cu scadență de 40 de ani s-a prăbușit miercuri la cel mai scăzut nivel din ultimele zece luni — un nou simptom al unui climat tot mai ostil pentru datoriile pe termen lung.

Evenimentul vine la doar o săptămână după un eșec similar în licitația pentru titluri pe 20 de ani — cel mai slab rezultat din 2012 încoace — și după o lună de vânzări masive în segmentul „super-lung” al datoriei japoneze. Împreună, aceste episoade par să indice nu doar o criză de încredere punctuală, ci o repoziționare profundă a investitorilor față de datoria pe termen lung a Japoniei, scrie Quartz.com.

Piața reacționează, statul se repliază

Ministerul Finanțelor de la Tokyo a transmis un semnal de urgență, sugerând că ar putea reduce emisiunea de obligațiuni cu maturități lungi pentru a calma tensiunile. Pe termen scurt, mesajul a reușit să stabilizeze randamentele în Asia, dar și în piețele din SUA și Marea Britanie. Însă liniștea s-ar putea dovedi iluzorie.

Analiștii avertizează că Japonia devine, din ce în ce mai clar, un caz de studiu global pentru ceea ce se întâmplă atunci când investitorii își pierd răbdarea în fața unor deficite publice uriașe, într-un context de inflație și stagnare economică.

Randamente în creștere, cerere în scădere

Randamentele obligațiunilor japoneze pe 30 și 40 de ani au urcat recent la maxime istorice — 3,2%, respectiv 3,5% — într-o economie unde rata de politică monetară rămâne, oficial, în jur de 0,5%. Această decuplare dramatică reflectă nu doar presiuni inflaționiste, ci și o lipsă de apetit din partea marilor cumpărători instituționali.

Printre cei mai afectați se află companiile de asigurări. Patru dintre cei mai mari asigurători japonezi au raportat pierderi contabile de 60 miliarde dolari în ultimul trimestru — de patru ori mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. Nippon Life, liderul sectorului, a acumulat singur pierderi de 25 miliarde dolari.

Un stat copleșit de datorii, prins între recesiune și inflație

Datoria publică a Japoniei a ajuns la un nivel istoric: 260% din PIB. În același timp, Banca Japoniei deține deja peste jumătate din toate obligațiunile guvernamentale emise și, în mod semnificativ, nu mai cumpără noi tranșe pentru a sprijini piața. Practic, autoritățile au rămas fără spațiu de manevră.

Economia dă semne de slăbiciune: inflația persistă, salariile reale scad, iar PIB-ul este în contracție. Decidenții japonezi sunt prinși într-o ecuație imposibilă — dacă mențin dobânzile scăzute, riscă să piardă controlul asupra inflației; dacă le cresc, agravează recesiunea și declanșează o criză a datoriilor.

O prefigurare a viitorului în alte economii?

Pentru multe state dezvoltate — inclusiv Statele Unite — cazul Japoniei devine mai mult decât o lecție de manual. SUA se confruntă, la rândul său, cu un val de emisiuni de datorii pe termen lung, exact într-un moment în care investitorii par tot mai reticenți.

Săptămâna trecută, licitații slabe pentru obligațiuni americane pe 30 de ani și perspectivele unui nou pachet fiscal susținut de fostul președinte Trump au împins randamentele titlurilor americane peste 5% — un nivel alarmant pentru o economie dependentă de refinanțări constante.

Deși piețele s-au stabilizat temporar, problema de fond persistă: un volum excesiv de datorie, combinat cu o cerere în scădere, pare să devină noua realitate globală. Iar dacă Japonia, cu toate mecanismele sale de control și experiența sa îndelungată în politici monetare ultra-acomodative, nu reușește să-și mențină credibilitatea fiscală, apare întrebarea: cine o va putea face?