Casa bătrânească, o comoară ascunsă

Cele 16 muzee în aer liber din ţară caută proprietăţi tradiţionale pentru expoziţii

Pentru o locuinţă veche de peste 100 de ani, proprietarul poate obţine până la 20.000 de euro de la muzeele care au asemenea exponate. O locuinţă bătrânească tradiţională a devenit o raritate. Astfel, ea poate fi strămutată într-un muzeu sau poate fi transformată într-un punct de atracţie.

Niciun român nu-şi mai doreşte să locuiască într-o casă veche de pe vremea străbunicii, chiar dacă aceasta îi trezeşte nostalgii din vremuri apuse. Cei mai mulţi preferă să le dărâme şi să construiască în loc vile moderne din cărămidă sau BCA, cu sisteme şi tehnologii de ultimă oră. Puţini ştiu însă că pot obţine bani frumoşi de la muzeele tradiţionale sau de la străinii care colecţionează astfel de piese istorice.

Vând casa bunicii

Diana Oroş a crescut într-o astfel de casă, într-un sat din Maramureş. A urmat exemplul tatălui ei care şi-a petrecut primii ani din viaţă între pereţii din lemn acoperiţi cu pleduri făcute manual. Acum cei care au ridicat casa în anul 1940, bunicii Dianei, nu mai trăiesc, iar moştenitorii vor să o vândă. Au pus un anunţ pe internet: „vând casă veche din lemn, pentru muzeu, cu tot cu grajd, poartă şi mobilier vechi". Locuinţa are 100 de metri pătraţi şi este compusă din tindă, două camere, cămară şi pod. Este încă mobilată cu obiectele originale.

Au primit câteva telefoane de la persoane particulare, dar care le cereau un document de evaluare al locuinţei.

Ioan Ivanciuc, tatăl Dianei, nu a ştiut cui să se adreseze pentru un astfel de act. Iar timpul trece în defavoarea proprietăţii pe care o deţin. Cu fiecare anotimp în plus, restaurarea casei, absolut necesară pentru a putea fi încadrată în circuitul muzeal, va costa din ce în ce mai mult. Ivanciuc cere 30.000 de lei pentru a vinde casa. „Un preţ realist", spune Paulina Popoiu, director general al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti".

Reprezentanţii muzeului satului sunt dispuşi să plătească până la 20.000 de euro pentru o casă veche, care poate fi inclusă într-un fel sau altul în circuitul turistic. Există două variante prin care se poate face acest lucru.

Restaurarea, mai scumpă decât casa

Locuinţa respectivă este demontată din satul în care se află şi transportată într-unul din cele 16 muzee în aer liber din România sau se amenajează un „monument în teren" chiar pe locul original al acesteia. Aşa s-a procedat, de exemplu, în cazul unei case din Pietroşiţa, când muzeografii au cumpărat cu 10.000 de lei inclusiv terenul de sub clădire. Au restaurat clădirea, iar acest lucru a transformat satul într-o zonă turistică.

Alte case tradiţionale găsite de muzeografi au fost aduse în oraşe şi expuse în spaţii special amenajate. Ultima clădire pe care Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti" a „adoptat-o" a fost o casă din Glod, judeţul Maramureş. „Am plătit pentru ea 6.000 de lei, dar restaurarea ne costă aproximativ 100.000 de lei şi durează de mai mult de doi ani", detaliază Paulina Popoiu. Nu doar casele sunt atractive pentru specialişti.

Mori, grajduri, biserici, şcoli sunt pe lista muzeografilor, mai ales în condiţiile în care Popoiu intenţionează să amenajeze o nouă aripă în muzeul din Bucureşti. „Vreau o zonă în viaţă, cu centru civic, cu case în care copiii să intre şi să ascule poveşti sau se joace cu pisici", spune ea. Biserică există deja în cadrul muzeului, dar o şcoală pe măsură, nu. În plus, case din România, dar care aparţin altor culturi, cum sunt cele evreieşti, săseşti sau maghiare, sunt căutate de către muzeografi pentru amenajarea unei alei a minorităţilor în cadrul muzeului.

Paralelă cu pieţele internaţionale

În Statele Unite ale Americii se organizează periodic licitaţii pentru achiziţia de locuinţe mai vechi de 100 de ani. Astfel de proprietăţi au preţuri aproape duble faţă de cele noi asemănătoare din punct de vedere al suprafeţei, al compartimentării sau al amplasamentului.

De exemplu, o locuinţă-trofeu construită în perioada „goanei după aur", la jumătatea secolului al XIX-lea, a fost scoasă la vânzare cu un preţ de strigare de 1.650.000 de euro. Reşedinţa în stil Victorian are o suprafaţă de peste 2.000 de metri pătraţi şi este compusă din două clădiri.

În Franţa, o casă veche are preţul cuprins între 500.000 de euro şi câteva milioane. Suma diferă în funcţie de anul construcţiei şi de apartenenţa originală, dacă este o proprietate nobiliară
sau nu.