ANALIZĂ Fantoma Nabucco provoacă un nou război al conductelor în Europa. Iranul şi Rusia, actori colaterali în noua dispută energetică

OMV se contrează cu Turcia atât în privinţa gazoductelor, cât şi a termocentralei de la Samsun şi a benzinăriilor, grupul austriac ameninţând cu retragerea din acest stat

Grupul austriac de petrol şi gaze OMV a dat în judecată Turcia pentru că s-a retras din proiectul gazoductului Nabucco, provocând noi dezbateri geopolitice în privinţa traseelor pentru livrarea energiei necesare Europei.

Un nou conflict energetic se prefigurează în regiune, după ce grupul austriac OMV a dat în judecată Turcia şi pe premierul turc Ahmet Davutoglu pe motiv că a renunţat la proiectul gazoductului Nabucco, care trebuia să alimenteze Uniunea Europeană cu gaze naturale din regiunea Mării Caspice.

Nabucco era destinat reducerii dependenţei de Rusia, care furnizează deja o treime din necesarul de gaze naturale al Europei. Gazoductul urma să transporte anual 31 de miliarde de metri cubi, iar costurile de realizare a construcţiei se ridicau la 7,9 miliarde de euro.

Alternativă la Rusia

Ankara s-a retras din proiect, iar în luna mai a semnat un acord cu Moscova pentru o conductă alternativă, TurkStream. Procesul intentat de OMV a fost demarat la Tribunalul Internaţional de Arbitraj de la Washington de pe lângă Banca Mondială (ICSID). OMV reclamă că a lichidat compania de proiect, numită Nabucco Gas Pipeline International GmbH, care trebuia să realizeze gazoductul cu acelaşi nume, rezultând o pierdere de 177 de milioane de euro. Din aceasta, o gaură de aproximativ 50 de milioane de euro a fost suportată de OMV, iar restul de ceilalţi acţionari. Alături de aceste pierderi legate de proiectarea conductei, OMV mai reclamă şi pierderea a miliarde de euro din tarifele de tranzit.

Celelalte state care trebuiau să facă parte din Nabucco erau Bulgaria, România şi Ungaria, din partea ţării noastre participând Transgaz, operatorul sistemului naţional de transport al gazelor. De altfel, inclusiv Transgaz a avut în anul 2013 costuri suplimentare în valoare de 110 milioane de lei cu închiderea controlată a companiei de proiect. 

Conducta fără gaz şi fără bani

Proiectul Nabucco a încetat încă de acum doi ani, când consorţiul Shah Deniz, care opera vastul zăcământ omonim din Azerbaidjan, a ales să pompeze gazele produse către conducta Trans-Adriatic Pipeline (TAP), care are traseul prin Grecia şi Italia. Decizia a venit după ce SOCAR - compania  petrolieră de stat din Azerbaidjan cumpărase DESFA, compania de stat din Grecia care se ocupă de transportul şi distribuţia gazelor în statul elen.

Astfel, Nabucco a rămas fără gaze, cealaltă mare sursă alternativă – Iranul – fiind sub sancţiuni internaţionale din cauza programului său nuclear.

Alte discuţii erau pentru a pompa pe conductă gaze din Turkmenistan, dar acestea nu s-au concretizat deoarece era nevoie de o conductă în Marea Caspică, între Turkmenistan şi Azerbaidjan. În fine, o altă ipoteză era alimentarea cu gaze naturale din Egipt şi din Kurdistanul irakian, dar şi acestea au picat după „primăvara arabă“ din 2011, izbucnirea conflictelor din Siria şi Irak şi violenţele generate de Statul Islamic.

Reorientarea către South Stream

După „moartea“ Nabucco, OMV a semnat un memorandum cu Gazprom pentru participarea la South Stream, un proiect rival, susţinut de Rusia. Acesta urma să transporte gaze ruseşti pe sub Marea Neagră, până în Bulgaria. De aici, ramura nordică trebuia să treacă prin Serbia, Croaţia, Ungaria, Slovenia şi Austria. O ramură sudică urma să tranziteze Grecia şi Marea Mediterană pentru a ajunge apoi în Italia.

OMV plănuia anul trecut să folosească gazoductul South Stream pentru a exporta gazele pe care Petrom şi Exxon le vor extrage din sectorul românesc al Mării Negre, iar fostul preşedinte Traian Băsescu a avertizat în dese rânduri împotriva acestui lucru. Petrom şi Exxon au anunţat în anul 2012 descoperirea unui zăcământ care ar conţine între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi de gaze, producţia fiind estimată să înceapă în anii 2019-2020.

Numai că Rusia a renunţat la South Stream în luna decembrie 2014 din cauza opoziţiei Uniunii Europene, în contextul anexării Crimeei şi a sprijinirii de către Moscova a rebelilor proruşi din estul Ucrainei.

În braţele Gazprom

OMV nu s-a lăsat însă mai prejos şi, după eşecul South Stream, a anunţat o nouă colaborare cu Gazprom, alături de care doreşte să construiască un alt gazoduct pe sub Marea Baltică, respectiv Nord Stream 2, cu o capacitate de 55 de miliarde de metri cubi de gaze. Ceilalţi parteneri din proiect ar fi gigantul petrolier Shell şi grupul german de utilităţi E.ON.

OMV are probleme la nivel de grup, din cauza scăderii producţiei în Libia şi Yemen, unde opera o serie de zăcăminte, ca urmare a problemelor de securitate şi a conflictelor din cele două ţări.

Chinurile OMV în Turcia

Nu este prima oară când OMV şi statul turc se contrează. OMV deţine în Turcia reţeaua de benzinării Petrol Ofisi, cea mai mare din acest stat, şi o termocentrală de 870 MW pe gaze naturale situată la Samsun, care furnizează 3% din consumul de electricitate al ţării.

Rainer Seele, noul director general al OMV, declara în urmă cu două săptămâni că grupul austriac ar putea părăsi Turcia din cauza intervenţiilor masive ale autorităţilor de reglementare în domeniul economic, ceea ce face ca investiţiile să nu fie rentabile. Nemulţumirile austriecilor vin după ce anul trecut OMV a contabilizat o pierdere de 205 milioane de euro la centrala Samsun, ca urmare a reglementărilor statului. De asemenea, o depreciere a activelor a avut loc şi la Petrol Ofisi. 

Iranul intră din nou pe fir, Rusia e direct interesată

Disputa dintre OMV şi statul turc privind viitorul Nabucco vine după ce Iranul a ajuns la un acord cu SUA şi marile puteri occidentale privind ridicarea sancţiunilor internaţionale impuse Teheranului ca urmare a activităţilor sale nucleare.

Eliminarea efectivă a sancţiunilor va avea loc spre sfârşitul anului, după ce toate statele în cauză vor adopta noile acorduri politice. Iranul şi-a anunţat, însă, imediat intenţia de a reveni pe pieţele europene. Uniunea Europeană doreşte, la rândul său, să acceseze vastele resurse iraniene de gaze naturale pentru a-şi reduce dependenţa de Gazprom, statul persan având cele mai mari rezerve mondiale după Rusia. De altfel, oficialii de la Teheran au cerut deja reluarea proiectului Nabucco.

Viitorul TurkStream, în dubiu

Pe de altă parte, şi Rusia este direct interesată. Moscova a semnat un acord cu Ankara în privinţa TurkStream, un gazoduct care va fi realizat în parteneriat de către Gazprom şi compania turcă TPAO.

Acesta va folosi resursele South Stream şi ar trebui să transporte anual 63 de miliarde de metri cubi de gaze prin patru conducte paralele, până la un hub energetic situat la graniţa cu Grecia. De aici „aurul albastru“ ar urma să fie vândut în Europa. Primul fir va trebui să alimenteze Turcia cu 14 miliarde de metri cubi pentru consumul său intern.

Numai că cele două părţi au dispute cu privire la preţul gazelor, Turcia solicitând noi scăderi, după ce cotaţiile mondiale ale ţiţeiului au ajuns la 44 de dolari pe baril. Acest lucru este posibil deoarece Gazprom leagă preţul gazelor în contracte de cel al petrolului printr-o formulă. Presa rusă a scris recent că Gazprom a cerut suspendarea producţiei de ţevi pentru gazoduct.