ANALIZĂ Eşecul Greciei îngreunează şi mai mult aderarea României la euro. UE nu mai vrea „copii rebeli“. „Anul 2019 trebuie să ne iasă din cap!“

Doar România are în prezent o dată-ţintă de trecere la euro dintre statele din Estul Europei  FOTO 123RF

Intrarea Greciei în incapacitate de plată va determina Comisia Europeană să fie şi mai exigentă cu statele care vizează aderarea la zona euro. România vrea să treacă la euro în 2019, potrivit ultimelor angajamente, însă se comportă ca un „copil rebel“ şi ignoră recomandările Bruxelles-ului, adoptând măsuri populiste care umflă deficitul bugetar.

Eşecul Greciei îngreunează şi mai mult aderarea României la euro în 2019, termenul asumat de Guvern în faţa Comisiei Europene, în condiţiile în care organismele comunitare vor fi de acum şi mai stricte în privinţa pregătirii statelor pentru aderare, iar ţara noastră implementează deja măsuri care vor duce la un derapaj fiscal major în anii următori.

România respectă încă din 2014 cele cinci criterii de convergenţă nominală prevăzute în Tratatul de la Maastricht, însă şi menţinerea îndeplinirii lor reprezintă o provocare. Astfel, deficitul bugetar se situează, deocamdată, sub pragul de 3% din Produsul Intern Brut (PIB), datoria publică este mai mică de 60% din PIB, cursul de schimb este suficient de stabil, iar rata inflaţiei şi nivelul dobânzilor pe termen lung sunt reduse. 

După eşecul Greciei, zona euro nu-şi va mai asuma riscul de a accepta în clubul său economii slabe, nepregătite, ba mai mult, cu guverne „rebele“. Iar România este una dintre aceste state rebele care vizează totuşi intrarea în zona euro. 

În ciuda recomandărilor Comisiei Europene de a reanaliza proiectul Codului Fiscal (adoptat de Parlament la 24 iunie), de a elimina o parte din măsurile populiste sau de a aduce măsuri compensatorii pentru acoperirea golurilor bugetare, Guvernul de la Bucureşti a mizat pe cartea populismului şi a ales să ducă deficitul bugetar în 2016 la 2,8-2,9% din PIB. Mai mult, Comisia Europeană estimează că indicatorul va ajunge anul viitor la 3,5%, având în vedere toate măsurile incluse în Codul Fiscal. Pactul Fiscal asumat de România prevede însă un deficit public structural de numai 1% din PIB. Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor, a conchis că aceste devieri ale deficitului sunt temporare şi „asumate“. 

Reformele, piatra de moară

Convergenţa reală pe care trebuie să o atingem în procesul de aderare la zona euro este însă piatra de moară, şi nu convergenţa nominală, care este mai facil de măsurat şi pe care o îndeplinim în prezent. Convergenţa reală presupune o aliniere structurală la standardele zonei euro, precum nivelul PIB pe locuitor, gradul de deschidere a economiei, structura economiei, finanţarea deficitului de cont curent, costul forţei de muncă, gradul de intermediere financiară. De asemenea, aceasta include mai multe reforme privind infrastructura, administraţia publică, domeniul educaţiei sau al sănătăţii. Tocmai la aceste capitole România stă prost. 

În România s-au construit în ultimii ani doar 65 de metri de autostradă pe zi, faţă de o medie europeană de 100 de metri pe zi, multe dintre spitale sunt într-o stare jalnică, iar sistemul educaţional se degradează. 

Despre lipsa infrastructurii, care constituie un impediment real în calea intrării României în zona euro, a vorbit în repetate rânduri şi Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR). 

„În momentul când ştii că ai miliarde de cheltuit pe infrastructuri pentru ca această ţară să se poată conecta, (...) intrarea în zona euro înseamnă un pas şi mai mare. Noi suntem acum integraţi în Uniunea Europeană, în zona euro trebuie să te integrezi cu moneda, cu politicile, trebuie să fii integrat fizic cu infrastructurile, drumurile trebuie să fie de nivel european. Avem acum un masterplan, să vedem care e capacitatea noastră administrativă şi inginerească să construim acele drumuri“, spunea Isărescu la începutul lunii mai. 

Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, susţine că măsura cea mai bună a convergenţei reale este dată de indicatorul PIB pe cap de locuitor. El a arătat că, în ciuda progreselor făcute, România este departe de nivelul pe care îl înregistrau cele mai sărace ţări la momentul intrării lor în zona euro. 

„Ultima cifră, aferentă sfârşitului de an 2014, arată un salt destul de mare al României, până la 55,3% din media UE la paritatea puterii de cumpărare. Asta înseamnă că la noi preţurile sunt la 60% din nivelul UE, iar salariile sunt cam la 30 şi ceva la sută, şi atunci raportul preţuri/salarii ne dă un PIB undeva pe la jumătatea celui din media UE. Ţările cele mai sărace primite în zona euro sunt Estonia, cu un PIB pe locuitor la acel moment de 63,4% din media UE, şi Letonia cu 63,8%. Şi este puţin probabil ca UE să primească un stat candidat având un PIB/locuitor mai mic decât acestea, pentru că ar crea probleme atât Uniunii, cât şi statului respectiv“, a adăugat Lazea. 

„Anul 2019 trebuie să ne iasă din cap“

În condiţiile în care Grecia a ajuns în incapacitate de plată, va risca zona euro să primească o Românie nepregătită? Economiştii consultaţi de „Adevărul“ arată că, în actualele condiţii, anul 2019 „trebuie să ne iasă din cap“.

„Aderarea la euro este obligatorie odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Nu ar trebui să avansăm o dată fixă. Situaţia Greciei arată că sistemul euro nu este securizat, bazându-se pe mecanisme politice, şi nu economice. Ne-am grăbit să anunţăm 2019“, ne-a declarat profesorul de economie Mircea Coşea. El apreciază că proiectul Codului Fiscal este unul bun, însă acesta este afectat de contextul actual, cu Grecia în incapacitate de plată. În schimb, Coşea se arată îngrijorat de ultimele măsuri cu specific social, anunţate de Ministerul Muncii – „creşterea salariilor, programul Prima Vacanţă, pensiile speciale votate în Parlament“.

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, este mai tranşant: „Experienţa nefericită a Greciei trebuie să ne fie învăţătură: intrat nepregătit, vei avea mari probleme. Este exclus ca o ţară ca România, cu probleme structurale, să adere în 2019. Cred că este evident că Guvernul nu a luat niciodată în serios acel obiectiv“. Dumitru a punctat că economia românească nu e competitivă, atât timp cât ai companii de stat „unde există o ineficienţă crasă“ şi ai mari probleme în sectoare precum infrastructura, sănătatea, educaţia sau agricultura.

„Putem adera, dar nu putem rămâne“

Analistul Florin Cîţu spune că România poate intra în zona euro cu economia nereformată, dar nu ne-am putea menţine. „Dacă îndeplineşti condiţiile, te primesc. Nu există criteriu de convergenţă reală, asta este problema noastră. Probabil ne vor întreba de două ori dacă sigur vrem. Dar politicienii nu vor să facă reformă reală, îi costă. De intrat poţi să intri, dar pe termen lung nu poţi să rămâi. Acolo intri în competiţie cu toţi ceilalţi. Este nevoie să intri cu reformele deja făcute. Pentru că dacă ai intrat cu deficit, cu deficit ai rămas, statele care au intrat cu productivitate mică, cu productivitate mică au rămas. De asta este recomandat să faci reformele în afara euro, pentru că poţi să ascunzi o parte din costuri în inflaţie şi deprecierea cursului. Dar dacă intri nepregătit, poţi să păcăleşti o vreme pieţele ca şi Grecia, dar în final tot eşti obligat să faci reformele“, a spus Cîţu. 

Fonduri de intervenţie în sistemul bancar şi de investiţii

România ia măsuri suplimentare de protejare a sistemelor financiare locale şi a clienţilor acestora. Guvernul a avizat crearea unui fond de rezoluţie bancară, care va fi folosit la redresarea unităţilor în cazul în care va fi necesar. Acesta va fi alimentat prin contribuţii ale sistmeului financiar şi trebuie să ajungă până în anul 2024 la 1% din depozitele acoperite ale băncilor. Fondul de rezoluţie bancară va fi administrat de către Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, iar utilizarea resurselor va fi posibilă în baza deciziilor BNR.

În mod similar, va fi constituit un fond de rezoluţie şi pentru firmele de investiţii, administrat de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi alimentat prin contribuţiile companiilor respective. Concomitent, termenul de plată a compensaţiilor către deponenţi, prin schemele de garantare a depozitelor, va fi redus de la 20 la 7 zile lucrătoare, iar sfera de produse şi deponenţi care beneficiază de garantare va fi extinsă cu depozitele întreprindelor şi directorilor băncii.