Or, managerii mai mult sau mai puţin incompetenţi sunt o normalitate pe care nu o va putea schimba nimeni, niciodată şi nicăieri pe pământ. Să te surprindă existenţa lor, arată pur şi simplu că nu prea ştii cum merg lucrurile în lume. Că proporţia e mai mare în România decât în alte ţări, e foarte posibil, însă e şi cât se poate de normal să fie astfel, iar cei care se miră de asta atrag iarăşi atenţia asupra lor.
 
Proporţia managerilor incompetenţi din România faţă de cea din alte ţări nu e atât de mare pe cât cred unii, şi sunt convins de asta, fiindcă sunt în mijlocul tuturor de zeci de ani. Diferenţele de rezultate, de relaţii sociale în organizaţiile lor au alte cauze, care nu au nicio legătură directă cu ei, cu managerii, ci cu comunitatea în care trăim. Aşadar, nu mai fiţi atât de surprinşi când vedeţi manageri incompetenţi. E ca şi cum v-aţi mira că şi ei au tot două urechi. Şi nu zice nimeni să vă resemnaţi cu asta. Doar să nu vă mai miraţi atât…
 
PS: Nu e momentul şi nici locul să întrebaţi „Dar ce este competenţa?” când răspundeţi la întrebările de mai jos. Pur şi simplu, folosiţi propria definiţie!