ANALIZĂ Cum arată mediul de afaceri din România, în funcţie de cele mai mari 1.000 de companii

Analiza consolidată a contului de profit şi pierdere pentru cele mai mari 1.000 de companii active în România reflectă provocări majore în dezvoltarea acestora pe parcursul anului 2018, arată economistul Iancu Guda.

Cele mai mari 1.000 de companii (din totalul de 500.000 active în România) concentrează aproape jumătate din veniturile totale din mediul de afaceri.

Astfel, devine evident faptul că cele mai mari 1.000 de companii active în România joacă un rol esenţial în evoluţia din dinamica mediului de afaceri local, susţine Guda. De asemenea, aceste companii „gigant” au o vizibilitate mai mare asupra industriilor în care activează (prin poziţiile de lider de piaţă), sectoarelor de clienţi pe care le deservesc (datorită portofoliului extins de parteneri) şi maturităţii acestora (experienţa individuală a persoanelor decidende cuplată cu know-how-ul organizaţiei), având în vedere că vârsta medie a celor mai mari 1.000 de companii active în România este de 19 ani (comparativ cu durata medie de viaţă a unei firme în România de doar 10 ani).

„În acest context, devine foarte relevant să analizăm cum se mişcă aceste companii, în ce direcţie merg şi ce decizii iau, deoarece strategia acestora ne poate spune multe despre evoluţia viitoare a mediului de afaceri activ în România. În acest sens, după ce am analizat bilanţul consolidat al acestor companii în articolul anterior, este momentul să vedem ce reflectă evoluţia contului de profit şi pierdere raportat de aceste firme pentru anul 2018”, subliniază analistul.

Iancu Guda a sintetizat, în 5 concluzii principale, evoluţia din utimul deceniu a veniturilor, cheltuielilor şi principalelor marje de profitabilitate cele mai mari 1.000 de companii active în România.

1. Scăderea marjei brute                                                                

Aceasta reflectă creşterea presiunii exercitate de clienţi şi / sau furnizori, subliniază Guda. Practic, diferenţa dintre preţul de vânzare (cifra de afaceri) şi costul de producţie al bunurilor / serviciilor oferite (cheltuielile cu materia primă, mărfuri şi alte cheltuieli materiale sau de utilităţi) a scăzut de la 34% (în 2008) la doar 27% (în 2018).

Marja brută scade atunci când companiile reduc preţurile oferite pe fondul unui război comercial agresiv cu firmele concurente, sau costul de achiziţie al materiei prime ori mărfurilor achiziţionate este în creştere! Singura modalitate sustenabilă prin care se poate creşte marja brută este realizarea de investiţii valorificate prin capital uman de calitate, mixul celor două ducând la diferenţiere faţă de concurenţă prin inovaţie!

„Din păcate România stă prost la ambele capitole: investiţiile publice, private şi străine sunt la un nivel sub potenţial, în timp ce emigrarea accelerată a cauzat pierderea multor oameni foarte bine pregătiţi!”, susţine Iancu Guda.

2. Diminuarea rezultatului operaţional

Aceasta reflectă deteriorarea capacităţii companiilor de a genera profit din activitatea de bază. Spre exemplu, cele mai mari 1.000 de companii active în România au raportat o creştere a veniturilor cu aproximativ 8% pe parcursul anului 2018, dar profitul operaţional a rămas stabil la 29 miliarde lei, arată economistul.

Astfel, marja de profitabilitate operaţională a scăzut la doar 4,4% pe parcursul anului 2018, nivel similar cu cel înregistrat pe durata impactului plin al ultimei crize financiare (în 2009). Profitul operaţional insuficient şi deprecierea monedei naţionale descurajează atragerea de investiţii străine directe sau pe plan local.

În contextul nivelului foarte scăzut al impozitului pe dividend şi impredictibilităţii fiscale şi politice a României, motivaţia de a reinvesti capitalul în companiile locale scade, ceea ce înseamnă că ţara noastre pierde oportunităţi de investiţii şi dezvoltare, evidenţiază analistul.

3. Utilizarea activelor pe o perioadă de timp mai îndelungată

Din cauza scăderii investiţiilor, cele mai mari 1.000 de companii active în România înregistrează pe parcursul anului 2018 cel mai scăzut ritm al amortizării din ultimul deceniu, respectiv doar 6,6%, nivel similar regăsit doar în anul 2008 (exact înaintea impactului crizei financiare).

Practic, aceasta reflectă că, dacă strategie actuală ar fi perpetuată în timp, durata medie de utilizare a activelor curente ar fi de aproximativ 15 ani, cel mai lung ciclu de utilizare din ultimul deceniu. Perioada este extrem de îndelungată, având în vedere creşterea vitezei inovării şi dezvoltării de produse / tehnologii noi, ceea ce reflectă o competitivitate scăzute a companiilor româneşti.

4. Creşterea cheltuielilor de ajustare a activelor comerciale

Din cauza recunoaşterii pierderilor generate de creanţe neperformante sau stocuri care expiră ori îşi pierd din valoare.

Atât viteza de încasare a creanţelor, cât şi durata medie de rotaţie a stocurilor, au înregistrat niveluri maxime pe parcursul anului 2018, ceea ce reflectă creşterea riscului de nevalorificare al activelor circulante (capitalul de lucru nu lucrează).

Astfel, cele mai mari 1.000 de companii active în România au înregistrat cheltuieli cu ajustarea activelor circulante pe parcursul anului 2018 în valoare de 14 miliarde lei, de trei ori peste media anuală obişnuită şi aproape 7% din nivelul activelor circulante.

4. Tensionarea forţei de muncă

Potrivit lui Iancu Guda, creşterea salariilor peste dinamica productivităţii, cuplată cu dificultatea de a găsi repede forţa de muncă necesară pentru proiectele în derulare duce la necesitatea de îmbunătăţire a proceselor de producţie (automatizare, eficienţă logistică).

Astfel, cele mai mari 1.000 de companii active în România au raportat o scădere a numărului de angajaţi cu 14%, deşi veniturile consolidate ale acestora au crescut cu 8%. Aceste ajustări au fost posibile datorită eficientizării proceselor şi mai puţin a investiţiilor noi, strategie implementată după foarte mulţi ani de experienţă care a dus la acumularea know-how-ului şi dezvoltarea capitalului uman.

Optimizările proceselor sunt necesare în marile companii deoarece oamenii potriviţi se găsesc din ce în ce mai greu, şi la costuri mult mai mari decât în trecut (fără o justificare completă în creşterea calităţii, abilităţilor practice şi calificărilor resursei umane). Astfel, salariul mediu raportat de cele mai mari 1.000 de companii în România pe parcursul anului 2018 a fost de 5.718 lei, în creştere cu aproape 10% comparativ cu anul anterior, şi aproape dublu faţă de acum 10 ani. În acest context, ponderea cheltuielilor cu salariile a crescut de la 5% (în 2008) la aproape 9% (în 2017), scăzând marginal la 8% (în 2018).

„Un lucru este clar: roboţii vor prelua din ce în ce mai multe joburi!”, subliniază analistul.

Potrivit lui Iancu Guda, analiza consolidată a contului de profit şi pierdere pentru cele mai mari 1.000 de companii active în România reflectă provocări majore în dezvoltarea acestora: diminuarea marjei brute (concurenţa agresivă şi câteodată neloială, din cauza evaziunii), scăderea profitului operaţional (costurile cresc mai accelerat decât veniturile), reevaluarea negativă a activelor circulante (încep să expire stocurile iar unele creanţe neperformante sunt trecute pe pierdere) şi deteriorarea competitivităţii (activele sunt utilizate pentru o perioadă mai extinsă).

Nici bilanţul acestor companii nu reflectă o încredere extraordinară pentru perspectivele viitoare: diminuarea datoriilor, păstrarea capitalizării la un nivel ridicat, amânarea investiţiilor (şi realizarea celor strict necesar sau care sunt time sensitive, respectiv nu o să mai apară în viitor), încasarea rapidă a creanţelor, vânzarea mai lentă a stocurilor şi conservarea lichidităţii.