Adevărul Live. Anca Dragu, fost ministru de Finanţe, despre revoluţia fiscală
0Cum s-a ajuns de la legea salarizării unitare a Guvernului Cioloş la adevărata „revoluţie fiscală” implementată de PSD explică Anca Dragu, fost ministru de Finanţe în Guvernul Cioloş, la Adevărul Live.
Legea salarizării a fost un proiect pregătit de Guvernul Cioloş. Cum s-a ajuns la forma de astăzi?
Nu are nicio legătură cu ce am pregătit noi. Munca a fost colosală. Până la această lege, creşterile salariale se făceau cu câte un procent, pentru toată lumea. Astfel că cei care aveau salarii mici rămâneau cu salarii mici, cei care aveau salarii mari rămâneau se bucurau de creştere mare. În interiorul sistemului sunt inechităţi: pentru aceeaşi funcţie, aceeaşi muncă există salarii total diferite. Noi am vrut să închidem aceste inechităţi dăm creşteri diferenţiate încât să nu aprofundăm discrepanţele din domeniul public.
Un principiu important era că niciun salariu nu scade. Acum salariile scad pentru că nu au avut grijă să conserve totuşi nivelul salarial, poate ridicat în anumite situaţii.
Chiar şi legea din 2009-2010, făcută de Guvernul Boc, avea principiul că niciun salariu nu scade. Dacă erau salarii peste grila gândită, atunci acele salarii rămâneau pe loc până la momentul în care celelalte salarii ajung la nivel ridicat.
Legea salarizării a venit la pachet cu revolutia fiscală pentru că nu erau resurse bugetare să dai pensii şi salarii extraordinar de mari. PSD nu putea să vină şi să zică «hai să creştem salariile cu 2%» şi-atunci au zis «hai să le creştem cu mai mult dar n-avem bani. Atunci creştem şi impozitele. Creştem cu 25 salariile, dar creştem şi impozitele, prin acel transfer de contribuţii».
A fost o măsură cinică, aritmetică, nu a avut nicio legătură cu logica economică.
De ce să pui toată povara fiscală pe angajat? Puteai să obligi angajatorul să treacă informaţii în plus pe fluturaş. Dacă vrei să sprijini angajatorul şi vrei să modifici, să reduci contribuţiile, să reduci povara fiscală petnru angajator ce mai reduci? Nu există o practică de acest gen. E una prin America Latină, eşuată şi aia.
A fost un scop cinic de a-i minţi pe oameni că vor creşte salariile, au primit votul şi acum oamenii s-au trezit cu salariile tăiate.
Spuneaţi că nu ar avea din ce bani să plătească salariile. Dar şi proiectul Guvernului Cioloş avea un impact de 20 de miliarde de lei. De unde ar fi venit?
20 de miliarde pe o perioadă de câţiva ani.
Dar aşa ar trebui să se aplice şi în prezent...
Da, s-ar putea ca impactul să fie acelaşi.
Nu mai ştie nimeni care e impactul real. Din aceste artificii aritmetice nu mai înţelegi nimic. Apoi vii cu nişte corecţii, nici acum nu se cunoaşte impactul. Include nişte erori, nu le cunoaştem nici lor impactul.
Ar putea fi atacate la Curtea Constituţională scăderile salariale? Doamna Olguţa Vasilescu făcea asta în 2010.
Ştiu că sunt demersuri chiar şi din sectorul public, care au contactat avocaţi.
Însă în 2010 treceam printr-o criză profundă cu creştere economică de -6%. În 2018 ne aflăm la polul opus, creşterea este de +7. De ce să tai salarii când ai această creştere economică?
Şi domnul Biriş propusese transferul contribuţiilor, în mandatul dumneavoastră.
Discutasem cu domnul Biriş. Am identificat de atunci două pericole. Unul era că salariile în sectorul privat pot şi multe vor scădea, că nu poţi obliga angajatorul să mute contribuţiile. Al doilea era legat de povara administrativă, pentru că a devenit clar că angajaţii vor fi nevoiţi să depună alte declaraţii. Am constatat că ANAF nu e pregătit să gestioneze atât de multe formulare. Acestea au fost motivele pentru care am decis că acest proiect nu este viabil. Acela avea, faţă de acesta, un plus şi principiul de bază era că costul muncii e acelaşi indiferent de forma de angajare, dependent, independent, PFA.
Autorităţile au fost şi sunt cinice: la PFA şi la contractele pe dreptul de autor, ANAF poate oricând să constate ca trebuie să te reclasifice şi să-ţi ceară o mulţime de dări din urmă.
Un sondaj al CNIPMMR spunea că 91% din companii vor opera concedieri, după revoluţia fiscală.
Pentru angajaţii care lucrau part-time viaţa nu va fi deloc simplă.
Eu văd aici o „oportunitate” pentru angajatori să scape de angajaţii nedoriţi. Pur şi simplu nu faci transferul. Omul fie acceptă acest salariu redus sau îşi găseşte un alt serviciu. Angajatorul este pus într-o situaţie vulnerabilă.
Ne îndreptăm spre impozitul pe venitul global. Credeţi că ar putea fi aplicat?
Cred că guvernanţii se uită cu seriozitate la această măsură, dar sunt convinsă ca ANAF nu e pregătit pentru o nouă revoluţie în acest sens. Impozitul pe venitul global a fost introdus prin 2003 – 2004 şi a durat câţiva ani pentru ca ANAF să proceseze informaţiile trimise de contribuabili. Dar este un efort considerabil şi pentru contribuabil.
Este impozitul pe venitul global un precedent al impozitului progresiv?
Cu siguranţă, da, asta este direcţia.
De ce nu ar putea funcţiona?
Principala problemă este legată de costurile administrative, atât pentru stat, cât şi pentru contribuabil.
O nouă revoluţie fiscală e o imensă povară atât pentru contribuabili, dar nici statul nu e pregătit. Nu poate face fată unor milioane de declaraţii. Ne vom trezi toţi că suntem infractori. Vom fi în situaţia de a nu ne fi plătit impozitele, deşi am fi vrut, dar nu putem, nu ştim.
Cât de corectă vi se pare măsura prin care sunt recompensaţi angajaţii ANAF cu 15% din sumele recuperate?
Este absolut imorală. În primul rând pentru că împinge salariul în pixul şefului. Salariul devine o chestie fluctuantă. Şefii vor avea un comportament discreţionar, nu-i poţi trage la răspundere. Şi nu e vorba despre cât colectează fiecare. Se colectează la nivelul instituţiei şi atunci şeful decide cine a fost mai inimos. Acest sistem a existat în perioada 1994 – 2009, se numeau stimulente şi erau de până la 3 ori. Puteai lua un salariu sau 3 în funcţie de relaţia ta cu şeful. Este o măsură profund imorală.
Dacă salariile sunt mici la ANAF, creşte-le în mod transparent şi corect fără sistem de urmărire a performanţei angajaţilor.
Haideţi să vedem peste câteva luni dacă oamenii vor fi sau nu multumiţi.
Nu înseamnă asta şi o hăituire a celor care datorează statului bani?
Da, dacă ne uităm din punct de vedere al contribuabililor, aceştia vor fi cu siguranţă şi mai hăituiţi.
Să ne aşteptăm la creşteri de taxe?
Nu vreau să dau un mesaj negativ sau să se panicheze oamenii, dar este posibil, într-adevăr.
Ceea ce-mi spun angajatorii din sectorul privat este: nu trecem contribuţiile, mergem pe un sistem de bonusare, pentru că suntem convinşi că statul va introduce noi impozite şi taxe şi atunci vom scoate bonusul pentru a păstra acelaşi cost al afacerii.
Se încarcă comentariile...
