Ce regăsim, aşadar, pe fişa de creaţie a lui Andrei Măjeri? Marea dramaturgie românească (Meşterul Manole), texte fundamentale ale dramaturgiei universale (Yvona, principesa de Burgund, Nunta însângerată), texte contemporane ori chiar de ultimă oră, aflate la mare căutare (Pulverizare, Dragă doamnă profesoară, Exploziv, Cutia Pandorei), câteva scrieri ale iconoclastului Rodrigo Garcia (Agamemnon şi Moarte şi reîncarnare într-un cowboy), o rescriere modernă a mitului Medeei (Medea’s boys). Nu întotdeauna şi mai ales nu necondiţionat perfecte, montările ce-i poartă semnătura atrag atenţia asupra unui spirit creator la care ambiţia cantităţii a fost înlocuită de aceea a căutării unor modalităţi moderne de expresivitate teatrală. Un spectacol semnat de Andrei Măjeri nu trece neobservat, poate provoca dispute, refuzuri, uneori chiar vehemente, însă indubitabil acel spectacol este unul viu care nu lasă pe nimeni indiferent.

Iată că acum, Andrei Măjeri pune în scenă la Teatrul „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu o piesă de teatru care îi poartă semnătura. Se cheamă Amplexus şi este o distopie un pic altfel decât R.U.R., de pildă, dar şi un Hamlet pe dos. Un Hamlet cu semn schimbat, cu un Polonius care se cheamă Anders, căsătorit cu Carola, noua Gertrudă, acceptat deplin ca tată de Christian – Hamlet. O bună parte din acţiune se petrece la data de 13 septembrie 2049, în Suedia, la câţiva zeci de ani distanţă de la ultimul concert al formaţiei ABBA, atunci când Carola a optat să se căsătorească cu Olaf, viitor mare actor hamletian. Pentru simplul fapt că a însoţit-o la respectivul concert. Ceva mai încolo, Anders a fost acela care i-a dat lui Kristian cumplita veste a morţii lui Olaf, mai apoi i-a luat locul. Totul a decurs normal, nimic nu a fost putred în Danemarca, adică în Suedia, Kristian a făcut însă greşeala de a se căsători cu o norvegiană. Viaţa tuturor este perfect reglată, oricărui om îi este garantată o existenţă care durează aproape 100 de ani, din ecranele televizoarelor răzbat necontenit veşti despre noi progrese ale ştiinţei, despre noi câştiguri pe calea dobândirii perfecţiunii. Lumea aceasta este aproape perfectă. Are însă un mic defect. Este încă defectivă de permanenţă, existenţa umană individuală nu este definitivă, permanent pluteşte ameninţarea finitudinii planificate. Perfecţiunea vieţii nu este dublată de aceea a fiinţei individuale.

Doi ani i-au mai rămas până la vremea sorocului lui Anders, doi ani în care el, Carola şi Kristian mai pot fi împreună. Adică să stea îmbrăţişaţi. Doi ani până la o ultimă îmbrăţişare. Amplexus însemnând îmbrăţişare. Carola, Anders şi Kristian trăiesc într-un prezent marcat de sentimentalismul curat, frumos, nelacrimogen al trecutului, al amintirii, cauţionate de muzica formaţiei ABBA şi de un viitor marcat de ameninţarea despărţirii.

Spectacolul creat de Andrei Măjeri este unul care surprinde prin calitatea melanjului dintre lumea hiper-modernizată în organizarea şi funcţionarea căreia nimic nu scapă ordinii, planificării ( se poate chiar vorbi despre un fel de contabilitate a vieţii) şi tristeţea pregătirii în vederea plecării definitive. Utilizează toposul petrecerii aniversare, al sărbătoririi revenirii acasă, fie ea şi numai provizorie a lui Kristian, spre a vorbi despre tot ceea ce înseamnă suflet ameninţat de iminenţa pierderii echilibrului interior sub ameninţarea iminenţei sfârşitului. Cântecele formaţiei ABBA cântate live de Mădălina Ciobănuc (Anni-Frid Lingstad), Oana Marinescu (Agnetha Fältskog), Vlad Rădulea (Benny Anderson), Mihai Rădulea (Bjorn Ulyaeus), valorizate de sound design-ul datorat lui Adrian Piciorea, de coregrafia semnată de Attila Bordas, cântece la început complete, delimitând scene, mascând micile schimbări de decor (acesta a fost conceput de Irina Chirilă) ajung să fie substitut de metronom, de ceas al vieţii. Absolut emoţionantă partea finală a spectacolului, aceea în care Mama şi Fiul se regăsesc, încearcă un nou început spre a fi măcar astfel îmbrăţişaţi şi împreună.

În mai toate spectacolele semnate de Andrei Măjeri am remarcat calitatea întocmirii distribuţiei şi atenţia acordată lucrului cu actorii. Toate acestea se întâmplă şi în Amplexus. Dacă pe Radu Botar (Anders) îl cunoşteam datorită evoluţiilor sale din spectacolele Teatrelor din Satu Mare şi Turda, Simona Urs (Carola) şi Cosmin Brehuţa (Kristian) înseamnă, cel puţin pentru mine, o extrem de plăcută surpriză. Buna gradare a emoţiei, cenzurarea căderii în lacrimogen, o frumoasă vibraţie a umanităţii, calităţi vizibile în evoluţiile celor trei protagonişti plus expresivitatea corporală ieşită din comun a lui Cosmin Brehuţa sunt argumente în favoarea spectacolului.

Teatrul „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu - AMPLEXUS de Andrei Măjeri; Regia: Andrei Măjeri; Scenografia: Irina Chirilă; Coregrafia: Bordás Attila; Sound design: Adrian Piciorea; Corepetitor :Oana Marinescu; Cu: Simona Urs (Carola), Radu Botar (Anders), Cosmin Brehuţa (Kristian) şi de Mădălina Ciobănuc (Anni-Frid Lingstad), Oana Marinescu (Agnetha Fältskog), Vlad Rădulea (Benny Anderson), Mihai Rădulea (Bjorn Ulyaeus); Data premierei: 24 noiembrie 2018