Sunset Limited e montat de Andreea şi Andrei Grosu la Unteatru din Bucureşti şi interpretat magistral de doi actori ajunşi la vârsta maturităţii artistice şi creatoare- Richard Bovnoczki şi Şerban Pavlu- în scenografia lui Vladimir Turturica. La prima vedere, Sunset Limited e un spectacol în care nu se întâmplă nimic. Doar se vorbeşte.

 Aceasta fiindcă ceea ce a fost să se întâmple- o tentativă de sinucidere a unui profesor universitar de filozofie care fuge de viaţă fiindcă e sătul de coşmarul acesteia şi a cărui unică dorinţă este aceea ca nu cumva, după moarte, să îi fie dat a-i reîntâlni pe cei pe care i-a întâlnit pe vremea când trăia- s-a întâmplat deja. Profesorul a fost salvat de la moarte de un fost puşcăriaş, de un condamnat pentru crimă, un om complex care a redescoperit, după eliberare, viaţa şi Lumea citind Biblia.

 Ceea ce urmează să se întâmple se va petrece negreşit, însă doar după ce noi, spectatorii, vom fi părăsit sala de spectacole, reflectoarele se vor fi stins, iar actorii vor fi ieşit deja din roluri.

Ştim sigur că după aceea se va întâmpla ceva rău. Că nimeni şi nimic nu îl va determina pe profesor să renunţe la gândurile sale suicidare. Profesorul îşi va lua viaţa foarte curând, poate nu neapărat tot aruncându-se în faţa metroului- a metroului Sunset Limited- şi nu obligatoriu fiindcă suferă de depresie suicidară. Se va despărţi de salvatorul său de moment reafirmându-şi dorinţa de moarte în cel mai categoric mod cu putinţă.

Deocamdată a fost vorba doar despre o amânare. Atât cât a fost necesar pentru ca noi, cei aflaţi în sală, să asistăm la o dezbatere. Defel oarecare. Însă dialogul extraordinar, mustind de inteligenţă, de substanţă, de contradicţii, de schimb al argumentelor şi contra-argumentelor dintre cei doi, dialog la care am asistat cu sufletul la gură, fascinaţi, preţ de mai bine de 90 de minute a fost unul perfect inutil. Duelul verbal dintre fostul criminal şi profesor nu a adus nici o modificare. Nu, în Sunset Limited nu e ca în Strindberg, nici unul dintre cei doi nu e mai puternic, nici unul nu câştigă, deşi despre un război al creierelor şi al inteligenţelor se poate spune că a fost vorba şi în piesă, şi în spectacol.

Mărturisesc, nu am citit piesa şi nu ştiu cum e ea la lectură. Dar nu exclud deloc să fie una destul de monotonă. Lovituri de teatru nu are, happy end nici atât. The Sunset Limited e un text cu încărcătură filosofică, dar revelaţii în domeniu nu are cum şi nici nu vrea să producă. Spectacolul de la Unteatru nu provoacă, aparent, mari revelaţii regizorale. E ceea ce se cheamă un spectacol de text, e un spectacol care se susţine pe inteligenţa, pe talentul, pe forţa, pe capacitatea de a ne ţine în mână a doi actori. Actori mari, imenşi. Despre care ştim că sunt aşa, deşi până la ora la care scriu eu această cronică nici Richard Bovnoczki, nici Şerban Pavlu nu au, dacă îmi amintesc eu bine, nici măcar un singur premiu UNITER. Deşi ar fi meritat atâtea.

Regizorii Andreea şi Andrei Grosu par a fi inexistenţi. I-au ales pe cei doi interpreţi, au făcut-o cu o intuiţie exemplară şi gata! De fapt, nu, nu e defel aşa. Textul a fost citit de cei doi regizori cu o minuţie exemplară. E decodat la cuvânt, e interpretat la nuanţă. Reamintindu-ne tuturor că regia nu se confunda cu tirania şi că a fi un bun director de scenă înseamnă în primul rând a şti să citeşti un text şi a avea ştiinţa de a-l  transfera din pagină de carte pe scenă. A şti să îl faci să fie viabil şi provocator graţie felului în care e jucat, valorat de actori. Scenografia lui Vladimir Turturica e si ea cum nu se poate mai simplă. O punte de lemn sugerând peronul de metrou şi două bănci. Plus câteva efecte sonore. Care spun totul. Cum o face întreg spectacolul. Al cărui mare merit e că nu se încheie odată ce ai ieşit din sală şi ai mers spre Piaţa unde speri să găseşti degrabă un taxi. Spectacolul continuă prin meditaţia la care te incită. Prin insomnia pe care nu e exclus să ţi-o provoace.

UNTEATRU din Bucureşti- THE SUNSET LIMITED de Comarc McCarthy; Traducerea: Ioana Pelehatâi; Regia: Andrei şi Andreea Grosu; Scenografia: Vladimir Turturica; Cu: Richard Bovnoczki si Şerban Pavlu; Data reprezentaţiei: 1 aprilie 2016