Sfânta şi Marea Miercuri din Săptămâna pătimirilor 2020. Trădarea omului „nemulţumit“ în vremea pandemiei - şi iubirea Lui Dumnezeu

Sfânta şi Marea Miercuri din Săptămâna pătimirilor 2020. Trădarea omului „nemulţumit“ în vremea pandemiei - şi iubirea Lui Dumnezeu

Un cuvânt în Sfânta şi Marea Miercuri din Săptămâna Pătimirilor - 2020 este rostit de Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului.

„Fiecare dintre zilele Săptămânii Pătimirilor recapitulează faptele şi cuvintele Mântuitorului Hristos, surprinde în mod concentrat apogeul misiunii Sale, dar şi uimirea şi trăirile profunde ale apostolilor, martori la taina mântuirii omului. 

Reacţiile acestora surprind neliniştea şi neînţelegerea lor în faţa Omului Hristos Care era în acelaşi timp şi Dumnezeu. Neputinţa înţelegerii acestei taine a Dumnezeului întrupat i-a bulversat, i-a înfricoşat, le-a arătat slăbiciunile şi limitele. 

Frica pentru siguranţa propriei vieţi şi vederea lui Hristos trimis în judecata Sinedriului le-au paralizat credinţa, le-au înşelat aşteptările şi le-au risipit certitudinile, strecurându-le în suflete îndoiala. 

În Sfânta şi Marea Miercuri din Săptămâna Pătimirilor ne întâlnim cu gestul inexplicabil al unuia dintre ucenicii Mântuitorului, prin care se pecetluieşte începutul suferinţelor hristice, dar al remuşcărilor mistuitoare ale autorului lui.

S-a spus pe drept cuvânt că singura taină omenească din istorie care a rămas nedesluşită este taina lui Iuda, taina prin care a fost vândut Mântuitorul. Este singura taină omenească. Multe atrocităţi se pot pricepe în istorie, dar taina aceasta a lui Iuda va rămâne pe un loc aparte.

Un palid chip al dezamăgirii care se aşternuse pe inima lui Iuda din cauza confirmării unui Mântuitor care nu corespundea aşteptărilor sale, se aşterne şi astăzi pe ochii multora în vremea acestei molime descurajante şi demoralizante. Iar descurajarea este semn al slăbirii credinţei.

În astfel de momente de oscilare în credinţă, trădarea bate la uşa multor inimi. Şi dacă în cazul lui Iuda, trădarea poate fi pusă pe seama neînţelegerii corecte a învăţăturii „Maestrului” său Hristos, în cazul nostru, a celor de astăzi, eventualele trădări vor fi strict produsul puţinei şi incorectei noastre credinţe.

Şi totuşi epidemia aceasta sperăm să ne atace eventual doar frica, şi nu mintea şi nădejdea. Oricare ar fi motivul unei eventuale trădări, fie frica, fie dezamăgirea, fie chemarea disperată şi lipsa promptitudinii răspunsului, Dumnezeu ne va trata pe toţi la fel, până în ultimul moment. Asemenea a făcut cu Iuda. S-a purtat cu el la fel ca şi cu ceilalţi. Deşi ştia că Îl va vinde. I-a dat şi lui din Trup şi Sânge la Cina cea de Taină şi i-a spălat picioarele la fel ca celorlalţi ucenici. Picioarele care după scurtă vreme au pornit cu paşi repezi spre casa lui Caiafa.

Până în momentul trădării, Dumnezeu ne va numi prieteni. Să nu uităm. Aşa l-a numit şi pe Iuda. Şi încă Iuda nu doar L-a trădat, ci L-a şi vândut! Trădarea pentru bani e teribilă! Hristos a spus-o: „Mai bine era să nu se fi născut!” Cutremurător! Nu doar verşi sângele cuiva, ci mai şi vinzi sângele său!

Când stăm în casele şi în familiile noastre, cu tristeţea neputinţei în suflet şi cu gândul la deniile emoţionante din serile călduţe ale primăverii, şi ni se pare că totul se ruinează şi nu se mai termină, să ne amintim cuvintele lui Hristos din Evanghelie, către apostolul Petru: „Simone, Simone, iată Satana v-a cerut pe voi, ca să vă cearnă ca pe grâu. Însă Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu înceteze credinţa ta; şi tu când te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi”. (Luca 22, 31-32)

Cine se roagă pentru noi în aceste clipe? Însuşi Mântuitorul Hristos. Mai ales dacă vede în noi potenţiali mărturisitori ai Adevărului; aşa cum a zărit în cel care avea să-I conteste de trei ori iubirea, dar şi să moară răstignit cu capul în jos la Roma pentru Iubirea asumată şi odinioară lepădată!

La finalul acelei zile de după Cina cea de Taină, „Iisus s-a retras, ca de obicei, în Muntele Măslinilor; iar ucenicii s-au dus după Dânsul”. (Luca 22,39)

Şi în casele noastre, acolo unde ne-am retras de frică, va veni Hristos după noi pentru a Se ruga către Tatăl pentru binele fiilor Lui.

Oricât de mult ne-am mânia, să ştim că Dumnezeu nu va ascunde nici măcar dezastrul lăsat în urmă de mânia noastră. Totul va rămâne la vedere pentru-a noastră îndreptare. Demn de reţinut este faptul că trădând pe Hristos şi fiind copleşit de remuşcări, Iuda nu-şi cere iertare, asemenea lui Petru, ci îşi pune capăt vieşii, hotărâre care l-a despărţit de Hristos nu pentru un timp efemer, ci pentru veşnicie. În gestul lui Iuda se regăsesc toţi cei care trădând pe Dumnezeu din dezamăgire, ucid fărâma de dumnezeire pe care Părintelui ceresc o aşază în inima omului ca semn al iubirii Sale, condamnându-şi conştiinţa la frământări şi suferinţe greu de suportat.

Să nu-L trădăm pe Dumnezeu, pentru că tradarea noastră va fi mai grea decât trădarea ateului sau a păgânului; pentru că-i trădarea prietenilor Lui – creştinii! Trădarea din partea prietenului este mult mai greu de suportat decât trădarea străinului! Iar Iuda a fost pentru Iisus până în ultimul moment – prietenul Său! 

Arhiepiscop Ioachim al Romanului şi Bacăului“ 

Pe aceeaşi temă: 

Sfânta şi marea zi de Marţi-Cezarul: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul Tău!“ 

Bucate mănăstireşti şi sfaturi de folos

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: