Saga culturală a acestui domn este, să recunoaştem, performantă: sub bagheta acestuia, MŢR s-a aliat cu diverşi neolegionari pentru a interzice de facto în februarie 2013 derularea unei comedii în cinematograful instituţiei ce portretiza familia a două femei gay şi copii acestora.

Filmul proiectat în Luna Istoriei LGBT organizată în februarie 2013 de către Asociaţia ACCEPT a fost întrerupt de un grup de huligani pioşi care au susţinut un performance creştinesc, cu imn, psalmi, icoane, rugăciuni de eliberare a demonilor din sfânta instituţie, strigăte precum Moarte homosexualilor!, însemne legionare. Domnul Gheorghiu comunica pe îndelete cu etern perdantul politic Iulian Capsali, ignorându-şi deliberat îndatoririle profesionale. O scăpare? Nu tocmai. Dumnealor au lucrat îndelung mână în mână, uniţi în pasiunea de a ataca prin orice mijloace comunitatea LGBT şi de a reabilita ca „sfinţi ai închisorilor” diverşi legionari care au cunoscut ororile temniţelor comuniste.

Intelectualii creştini au schimbat „opinii” cu spectatorii prezenţi la film, condimentând „dialogul” cu scandări vârtoase: „nu vă vrem aici”, „nu sunteţi români”.  Cei veniţi să vadă o comedie la cinema au aflat că sunt „spurcăciuni” şi „animale”. Asta zic şi eu luptă de idei cu lifta păgân-homosexuală care refuză să se uite acasă la filme şi îndrăzneşte să îşi cumpere bilet de intrare la Noul Cinematograf al Regizorului Român. Cuplul de idei Gheorghiu-Capsali, merită zis în treacăt, are de unde se revendica. Sandu Tudor (Alexandru Teodorescu, devenit ulterior ieromonahul Daniil de la Rarău) atacă întregul grup cultural Criterion la începutul lui 1935 sub acuza de homosexualitate, ne-românism, stricători ai bunelor moravuri, spurcăciuni, cavaleri de Curlandia.

Ce dorea Sandu Tudor atunci, ce doresc cei doi combatanţi homofobi azi? Să nu-i vedem, domnule! Să fie, primesc, dar să nu corupă cu viaţa lor junimea şi instituţiile culturale. Să poarte toate viaţa o mască şi să nu ne disturbe cu prezenţa lor infamă. Mircea Vulcănescu îi răspunde cu bătaia aplicată creştineşte domnului Sandu Tudor în redacţia ziarului „Credinţa”. Împreună cu Christian Tell, îl dau în judecată pentru calomnie. Sandu Tudor replică pe măsura în 10 ianuarie 1935 într-un articol cu titlul „Astăzi începe procesul cavalerilor de Curlandia”.

Conţinutul articolului e pe măsură, prea blândul şi cuviosul viitor monah neezitând să apeleze la incitarea la ură: „Aşadar astăzi e procesul. Peste câteva ore vom şti totul. Stricătorii moravurilor sănătoase vor fi puşi la zidul oprobriului public. Lumea îi va putea vedea, îi va putea scuipa şi le va putea striga: HOMOSEXUALILOR! Şi nu va fi niciun păcat. Din contra, magistratura noastră care a dat dovadă întotdeauna de o superioritate de judecată şi de o capacitate morală atât de superioară, se va aşeza alături de marile ale justiţiei lumii care l-au condamnat şi pe genialul Socrate filosoful grec, deoarece acesta strica trupul pe dindărăt al tinerilor ca şi pe Oskar Wilde, scriitorul scânteietor englez, din secolul trecut.”

Domnul Sandu Tudor pierde procesul. Cuplul Gheorghiu-Capsali nu e nici măcar disturbat de organele de anchetă, poliţia şi jandarmeria chemate telefonic la faţa locului în 2013 de directorul MŢR Niţulescu cooperează straşnic pentru a nu interveni cu nimic. Doar nu a murit nimeni, ce atâta zarvă! La 8 ani de la acele incidente violente, Asociaţia ACCEPT a câştigat astăzi cazul în faţa statului român, de ziua copilului. Mesajul e direct: nu copiii trebuie protejaţi de mesajele diversităţii şi nediscriminării. Este în mandatul profesional al autorităţilor statului, inclusiv al instituţiilor de cultură precum MŢR, să combată intoleranţa şi să apere cetăţenii români de derivele incitatorilor la ură. Gheorghiu a eşuat deocamdată în a transforma MŢR în „Muzeul Fascistului Român”, atacul homofob de atunci devenind deja parte a istoriei ruşinii naţionale. Cei ca domnia sa nu se vor opri aici, oricare ar fi pagubele pe care trebuie să le achite statul român pentru neîndeplinirea obligaţiilor profesionale şi abandonarea beneficiarilor unui act de cultură pe mâna profesioniştilor urii.