S-a stins eminescologul Rosa Del Conte

Specialista care a făcut cel mai mult pentru cunoaşterea lui Eminescu în Occident a murit recent la Roma, la vârsta de 104 ani. Lucrarea sa „Eminescu sau depre Absolut“, apărută pentru prima dată în 1961, este o operă fundamentală a eminescologiei universale. Italianca l-a înţeles pe marele poet mai bine decât mulţi dintre conaţionalii săi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Distinsul critic şi istoric literar, filolog, eminescolog, profesor universitar italian Rosa del Conte - considerată de Academia de la Bucureşti un „prieten apropiat al poporului român" - s-a stins din viaţă în ziua de 3 august 2011, la Roma.

Dacă istoria cinematografiei (Leni Riefenstahl sau Manoel de Oliveira) şi a literaturii (Ernst Jünger sau Ernesto Sabato) mai înregistrează cazuri de artişti atât de longevivi, încât să depăşească sau să se apropie de centenar, se pare că Rosa del Conte devine astfel cel mai longeviv filolog şi critic literar.

Rosa del Conte (foto) s-a născut la 12 aprilie 1907 în Voghera. Şi-a luat licenţa în litere magna cum laude la Universitatea din Milano (1931). De la începutul carierei sale s-a apropiat de România, între 1945 şi 1948 fiind profesoară de limba şi literatura italiană la universităţile din Bucureşti şi Cluj.

Şi după revenirea în Italia, relaţiile sale cu cultura română au continuat. Între 1948 şi 1963 a predat la Universitatea din Milano limba şi literatura română, curs continuat între 1957 şi 1978 la Universitatea din Roma. Prin lucrările sale a contribuit decisiv la consolidarea raporturilor culturale româno-italiene.

A lăsat strălucite interpretări ale operelor lui Mihai Eminescu: „Eminescu e Pascoli" (1957), „Mihai Eminescu o dell'Assoluto" (Modena, 1961) - tradusă şi în româneşte, de Marian Papahagi, şi apărută în două ediţii (1990 şi 2003, ambele la editura clujeană Dacia) -, „Leopardi ed Eminescu" (1979), „Eminescu, poeta metafisico" (1982).

În egală măsură a fost atrasă şi de creaţia lui Tudor Arghezi şi de cea a lui Lucian Blaga. Li se adaugă şi alte interesante studii, precum: „Le colinde religiose nelle letteratura popolare rumena", „Dante in Rumania", „Carlo Goldoni e la filologia rumena", „Questioni di linguistica rumena" ş.a.

Pentru activitatea sa deosebită, mai multe universităţi din România (Bucureşti în 1972, Cluj-Napoca în 1991 şi Iaşi în 1998) i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa. La 8 noiembrie 1994 a fost aleasă membru de onoare al Academiei Române.

Admirată de Mircea Eliade

„Prin stingerea din viaţă a acestei mari doamne a criticii literare, Academia Română pierde nu numai un specialist de mare valoare, un om cu alese calităţi morale şi intelectuale, dar şi un prieten sincer al României", consideră Academia Română într-un obituar oficial.

A tradus în limba română din Elio Vittorini, Salvatore Quasimodo, Eugenio Montale şi a tipărit în România cursurile universitare despre poezia Dulcelui Stil Nou sau despre Dante Alighieri, iar în Italia a ţinut cursuri şi conferinţe despre folcloristica şi cultura veche românească, precum şi despre poeţi ca Vasile Cârlova, Heliade, Macedonski sau G. Coşbuc. A tradus din Blaga, Arghezi, V. Voiculescu, oferind publicului italian ediţii însoţite de studii şi prezentări critice.

Conform „legendei", Rosa del Conte este cea care în 1956 îl recomandă pe Lucian Blaga pentru Premiul Nobel pentru Literatură. Partidul Comunist trimite, însă, doi emisari în Suedia pentru a împiedica acordarea prestigiosului premiu.

„Cartea aceasta deschide atâtea noi perspective în interpretarea lui Eminescu încât se cere recitită şi meditată pe îndelete", scria Mircea Eliade despre opera ei fundamentală, „Eminescu sau despre Absolut". 

"Eminescu este un astru ţâşnit din adâncurile cerurilor din Răsărit. Ca şi «Luceafărul» său, şi lumina lui a străbătut, înainte să ajungă până la noi, o cale lungă."
Rosa del Conte
istoric literar

citeste totul despre: