Munca obligatorie a evreilor din România, „în interesul patriei” (1940-1944)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
munca obligatorie a evreilor din romania

Holocaustul în România a debutat cu un întreg lanţ de abuzuri şi atrocitãţi comise asupra populaţiei evreieşti cu scopul de a marginaliza şi chiar de a exclude aceastã comunitate din societate, culminând cu pogromurile de la Iaşi, Bucureşti, Galaţi şi Dorohoi.

Volumul „Munca obligatorie a evreilor din România (1940-1944)”, propune cititorilor o lecturã a documentelor oficiale din arhive, care aratã cum evreii din Regat şi Transilvania de Sud, au avut parte de un tratament discriminatoriu, injust şi inuman. Acţiunile statului împotriva propriilor cetãţeni aparţinând minoritãţii evreieşti, au avut „justificãri”, fie religioase, fie etnice, fie „bazate” pe confuzia sintagmei „în înteresul patriei”.

Prefaţa semnatã de Dr. Paul A. Shapiro, evidenţiazã plurivalenţa înţelegerii Holocaustului: „care a însemnat un set complex de politici şi acţiuni a cãror largã majoritate a precedat crimele în masã, toate gândite şi proiectate cu scopul de a-i exclude din societate pe evrei, dar şi alte categorii sociale care au avut nenorocul de a fi vizate de cei ce au iniţiat aceste mãsuri; de a-i lipsi de drepturile şi protecţia acordate în mod normal de stat cetãţenilor sãi; de a-i lipsi de proprietãţile pe care le deţineau, de demnitate, de statutul profesional şi de posibilitatea de a-şi câştiga existenţa; de a-i izola şi a-i separa de restul societãţii; de a-i stigmatiza ca <diferiţi>, <periculoşi> şi <subumani>, şi, în final, de a-i elimina cu totul din societate, fie prin emigrare forţatã sau expulzare în locaţii în care aveau puţine şanse de supravieţuire, fie prin ucidere.” (pp. 7-8).

O componentã însemnatã a acestui proces de exterminare a evreilor a constat în impunerea unui regim de muncã obligatorie pentru aceştia „în interes obştesc” şi în „înteresul patriei”. Ĩn studiul introductiv al lui Alexandru Florian sunt relevate elementele de propagandã şi de mistificare care au însoţit aceste expresii, şi care asundeau de fapt o realitate cruntã: utilizarea forţei de muncã în mod necondiţionat şi obligatoriu. Persecuţia evreilor ca politicã de stat, începuse încã din anul 1938, când guvernul Goga-Cuza a iniţiat o lege privind revizuirea cetãţeniei evreilor, iar guvernul condus de patriarhul Miron Cristea s-a ocupat de implementarea legislaţiei, ceea ce e dus la pierderea cetãţeniei pentru o treime din evreii (250.000) care locuiau în România Mare, dintr-un total de 750.000 de persoane (p. 16).   

Decretul-lege nr. 2030, care conţinea Regulamentul asupra Decretului-lege nr. 3984 relativ la statutul militar al evreilor, din 14 iulie 1941, semnat de Generalul Ion Antonescu, prevedea urmãtoarele:

Art. 2 – Sunt socotiţi evrei, în înţelesul legii urmãtorii:

a)      Cei de religie mozaicã;

b)      Cei nãscuţi din pãrinţi de religie mozaicã;

c)      Creştinii, nãscuţi din pãrinţi de religie mozaicã nebotezaţi, adicã copiii care au primit taina botezului, dar se trag din pãrinţi de religiune mozaicã, nebotezaţi, precum şi copiii creştini, când numai unul din pãrinţi este evreu botezat, iar celãlat nu este botezat;

d)     Creştinii nãscuţi din mamã creştinã şi tatã de religiune mozaicã, adicã copiii creştini a cãror mamã este creştinã, dar tatãl este de religie mozaicã;

e)      Copiii naturali ai mamei de religiune mozaicã, adicã nãscuţi în afarã de cãsãtorie, indiferent dacã au fost sau nu botezaţi;

f)       Cei care au pãrãsit religiunea mozaicã declarându-se atei;

Sunt de asemenea, socotiţi evrei, acei care fãceau parte din comunitãţi religioase evreeşti la data de 9 August 1940. […]

            Art. 6. Sunt consideraţi creştini:

a)      Copiii creştini, nãscuţi din pãrinţi de religie mozaicã botezaţi;

b)      Copiii creştini, nãscuţi din mamã de religie mozaicã nebotezatã, dar al cãror tatã este creştin de sânge;

c)      Copiii naturali, creştini, adicã botezaţi, nãscuţi din mamã de religie mozaicã botezatã,

Art. 7. Trecerea la creştinism, adicã botezarea celor de religie mozaicã, dupã 9 August 1940, data punerii în aplicare a Decretului-lege Nr. 2650 din 8 August 1940, privitor la starea juridicã a locuitorilor evrei din România, nu mai poate atrage schimbarea situaţiei de evreu a celui caracterizat ca atare dupã criteriile stabilite la articolele precedente din prezentul regulament. Evreii trecuţi astfel la creştinism, rãmân excluşi de la pregãtirea premilitarã şi de la serviciul militar. […]

Art. 14. Ĩn schimbul serviciului premilitar şi militar, evreii sunt obligaţi sã plãteascã taxele militare stabilite prin Lege şi sã presteze munci în interes obştesc potrivit nevoilor Statului […]

image

Art. 23. […] Ĩn toate cazurile, evreii vor purta hainele lor civile, fiind obligaţi a se prezenta la muncile de interes obştesc cu tot echipamentul potrivit anotimpului în care sunt chemaţi şi cu cel puţin douã schimburi de rufe. Ei vor avea pe braţul stâng o brasardã de culoare galbenã, latã de 10 cm cu numele cercului de recrutare respectiv […]

image

Art. 37. Evreii chemaţi pentru nevoile armatei, sau pentru munci de interes obştesc, sunt supuşi regimului şi jurisdicţiunei militare, ca şi militari sub arme. (pp. 78-80).

La scurt timp, în data de 19 octombrie 1941, Ordinul 17.154 B al Marelui Stat Major înştiinţeazã Preşedinţia Consiliului de Miniştri (Cabinetul Militar) dispune: „Ĩn interesul Patriei, trebuiesc luate cele mai drastice mãsuri pentru a face imposibilã orice apropiere a Evreilor de populaţia satelor şi în acest scop, toate organele cari întrebuinţeazã Evrei sunt rãspunzãtoare de respectarea întocmai a acestui imperativ naţional.” (p. 125). Ĩn 20 ianuarie 1942, un comunicat emis de Inspectoratul General al Taberelor şi Coloanelor de Muncã averiza cã: „Evreii care vor fi gãsiţi în viitor fãrã dovada de cinci zile muncã la zãpadã şi cei care pânã în prezent s-au sustras în mod regulat de la muncã, vor forma primele Batalioane de lucrãtori evrei, ce vor pleca în primãvarã in Transnistria.” (p. 211).

image

Lectura acestor acte oficiale reuşesc în continuare sã rãscoleascã şi sã ne aducã în atenţie excesele instituţionale şi politice, deşi au trecut mai bine de 70 de ani de la emiterea acestora şi de la aceste evenimente regretabile. Ar trebui ca cei care au tendinţa de a minimiza gravitatea acestor acte, sã le citeascã cu mare atenţie şi sã reflecteze.


Ana Bãrbulescu (editor), Alexandru Florian (editor), Alexandru Climescu, Laura Degeratu, Munca obligatorie a evreilor din România (1940-1944). Documente, prefaţã de Paul A. Shapiro, Bucureşti, editura Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Iaşi, editura Polirom, 2013.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite