Misterul scheletului ascuns sub parchet, într-una dintre cele mai frumoase case din Bucureşti

Misterul scheletului ascuns sub parchet, într-una dintre cele mai frumoase case din Bucureşti

Restaurarea casei s-a făcut la iniţiativa Irinei Bossy Ghica                              Fotografii: b365.ro

Casa de pe strada Dionisie Lupu, aflată într-una dintre cele mai vechi zone ale Capitalei, a fost recent restaurată. Construită în 1860 de familia boierească Miclescu, casa şi-a recuperat frumuseţea datorită Irinei Bossy Ghica, stră-strănepoata lui Grigore Cantacuzino, ajutată de o echipă de arhitecţi şi restauratori. Surpriza cea mai mare a fost că, într-una dintre camere, sub parchet, specialiştii au descoperit şi scheletul unui bărbat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Micleştii au ridicat imobilul de pe actuala stradă Dionisie Lupu în anul 1860, supravieţuind intemperiilor vremurilor care au urmat, de la războaie, la cutremure. În anul 1948, casa a fost naţionalizată, iar după Revoluţie, părăsită şi vandalizată. 

Irina Bossy Ghica, nepoata marelui om politic Ion Ghica şi stră-strănepoata lui Grigore Cantacuzino, care a salvat recent imobilul de la paragină, a povestit pentru b365.ro, starea în care se afla clădirea înainte să înceapă procesul de restaurare: „Am găsit-o într-un hal fără de hal, cu apă care curgea din pod pe parchetul Versailles care a fost complet distrus, cu mizerie, umezeală şi cuvinte obscene mâzgălite pe pereţi. Erau mormane de gunoi în fiecare cameră. Am făcut sacrificii mari ca să cumpăr si să restaurez această cladire. Vreau să fiu mândră de strămoşii mei, şi, ca şi ei, să contribui la intreţinerea si imbunătaţirea patrimoniului care face istoria României”.

Scheletul ascuns sub parchet

Deşi a cumpărat iniţial casa cu gândul de a se muta în ea, pentru că restaurarea a durat doi ani, nu a mai făcut-o. Povestind despre proces, descendenta familiei Ghica a povestit că arhitecţii au găsit sub parchetul uneia dintre camere un schelet. „Era îngropat la vreo 50-60 de centimetri într-o cameră, deci era clar că era un schelet ascuns, deci era o crimă la mijloc. A venit Poliţia de Omucideri, poveşti, au constatat că scheletul este mai vechi de 30 de ani şi nu i-au dat atenţie. Se găsesc multe, se găsesc arme, diverse lucruri în casele astea”, a povestit Şerban Sturdza, arhitectul care a condus lucrările din casa Miclescu. 

Un semnal de alarmă pentru patrimoniul ţării

Arhitectul a semnalat şi un fenomen pe care l-a întâlnit des de-a lungul carierei. Pentru că de multe ori terenurile pe care se află casele de patrimoniu sunt mai valoroase decât clădirile, acestea din urmă ajung să fie demolate. Deşi economic vorbind are sens, Sturdza atrage atenţia asupra necesităţii unei „logici a valorilor culturale ale României”. 

„Chestiunea asta, care până la urmă are logica ei, ar trebui să fie echilibrată de o altă logică, de o logică a valorilor culturale ale României. Ar trebui ca prin diverse modalităţi pe care administraţia le impune să poată să ducă la un echilibru. Ori, chestia asta nu se face, se corupe foarte uşor personalul Primăriei, persoanele din avizări şi multe altele şi atunci se produce distrugerea rapidă. După care, bineânţeles că se scriu articole, se scriu cărţi, ce frumoasă era casa şi aşa mai departe. E cinic şi mincinos, dar este o chestie care se întâmplă frecvent şi care are consecinţe. Una este sărăcirea patrimoniului. A doua este sărăcirea prestigiului, şi până la urmă, a mândriei fiecărui om în parte, şi bineînţeles, decadenţa unor principii, aş spune decadenţa unei naţiuni. În final, chestia asta duce la barbarie totală şi ăsta este şi motivul pentru care încercăm să ne opunem acestui val”, a explicat Şerban Sturdza.

Foto: Irina Bossy Ghica; Sursa: captură domeniul-ghica.ro 

Fost jurnalist, corespondent pentru cele mai importante redacţii europene, Reuters şi BBC World Service, Irina Bossy Ghica a revenit în România în decembrie 1989, în calitate de corespondent de presă şi a participat, tot ca jurnalist, inclusiv la celebrele mineriade. Deşi contactul cu România anilor 90 nu a fost neapărat o plăcere, Irina Bossy Ghica fiind agresată la Târgu Jiu, în timpul mineriadei, strănepoata nababului nu a renunţat la ideea de a face ceva bun pentru ţara ei. A renunţat la cariera de jurnalist şi s-a implicat activ în aderarea României la Uniunea Europeană,  fiind numită consilier de cooperare la Ambasada Franţei la Bucureşti, pentru a coordona colaborarea între Franţa şi România.

Cât a stat în România, Irina Bossy Ghica a realizat că anii comunismului au şters absolut orice urmă a esteticului şi frumosului, iar clădirile cenuşii reuşiseră să îngroape, să ascundă tot ceea ce familiile de nobili au lăsat moştenire.

„Totul, toate casele sunt năvălite de urâtul comunismului. Îmi aduc aminte de o frază rostită de Ion Ghica în 1860 şi care, iată, cât de valabilă este şi acum. Se distrug şi se demolează case, biserici de parcă am vrea să ne ştergem urma, să nu mai avem nicio istorie. (...) trebuie făcută o educaţie, trebuie să înţelegem cu toţii că ceea ce este al meu nu este şi al nostru, trebuie să învăţăm să fim respectuoşi faţă de ceilalţi, trebuie să învăţăm despre eleganţa discretă. Trebuie să conştientizăm că doar dacă ne gândim la interesul nostru general şi nu particular, doar aşa România va prospera. (...) francezii care lucrează în administraţia publică sunt mândri că pot servi Franţa, că pot contribui cu ştiinţa lor," spunea Irina Bossy- Ghica înr-un interviu din 2016.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările