Dacia Felix, de la gloria romană la negurile antichităţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Intrarea în expoziţia Dacia Felix de la Muzeul Galo-Roman din Tongeren – Secţiunea romană. FOTOGRAFII: Gallo-Roman Museum Tongeren
Intrarea în expoziţia Dacia Felix de la Muzeul Galo-Roman din Tongeren – Secţiunea romană. FOTOGRAFII: Gallo-Roman Museum Tongeren

Printre cele peste 250 de proiecte, prezentate în Europalia România, care acoperă toate domeniile artistice şi culturale, prezentate de pe 1 octombrie 2019 până pe 2 februarie 2020 în săli şi spaţii expoziţionale de renume internaţional, din Belgia şi ţările limitrofe, se regăsesc trei expoziţii care animă cu emoţie publicul occidental prin valoarea istorico-artistică inestimabilă a pieselor prezentate, dar şi prin expresivitatea deosebită.

Text de Alexandru Roman, istoric

Brâncuşi. Sublimarea formei, expus la Bozar, în Bruxelles, din 1 octombrie 2019 până pe 2 februarie 2020, este fără îndoială cea mai nuanţată şi completă viziune curatorială a operei şi vieţii lui Constantin Brâncuşi, prezentând publicului belgian şi european un număr impresionant de sculpturi, desene, fotografii şi filmări ale artistului care a sublimat într-o manieră aproape alchimică forma şi expresivitatea artistică. Expoziţia dedicată lui Brâncuşi a deschis, pe 1 octombrie, Festivalul Europalia, coordonat de Institutul Cultural Român.

Expoziţia Roots/Originile Europei, de la Muzeul Grand Curtius din Liege, deschisă până pe 26 aprilie 2020, se regăseşte la polul istoric opus, clădind primele dovezi ale forţei creatoare ale populaţiilor pre-indo-europene şi ale primului val de triburi indo-europene care au populat teritoriile ţării noastre. Figurile zoo- şi antropomorfe ale ceramicii neo- şi eneolitice, bijuteriile şi artefactele decorative ale Epocii Bronzului sunt mărturia prezentată în această expoziţie a unei continuităţi milenare de a crea şi exprima idei şi emoţii transpuse în obiectul cu valenţă artistică. Expoziţia organizată la Muzeul Grand Curtius intră într-o sintonie perfectă a expresivităţii patrimoniale a Festivalului Europalia. Grupul statuar de la Hamangia, al Gânditorului şi perechea sa, poate fi privit ca o sublimare a formei, creativitate în stadiu embrionar care va fi desăvârşită de geniul lui Constantin Brâncuşi în opera sa sculpturală la şapte milenii depărtare.

Ca o continuare cronologică, cel mai vechi oraş al Belgiei, Tongeren, găzduieşte expoziţia Dacia Felix, în prestigiosul Muzeu Galo-Roman, distins cu titlul de Muzeu European al Anului 2011, acordat de Consiliul Europei. Institutul Cultural Român a avut onoarea de a colabora cu Muzeul Naţional de Istorie a României care, alături de muzeele de istorie de pe întreg teritoriul României, a făcut posibilă aducerea în Belgia, atât la Tongeren cât şi la Liege, a celor mai importante şi expresive artefacte ale tezaurului antic al ţării noastre.

Multitudine de semnificaţii

Tongeren nu este un oraş aleatoriu în relaţie cu expunerea grandioasă a patrimoniului antic al României în expoziţia Dacia Felix de la Muzeul Galo-Roman. Aduatuca Tungrorum, capitala provinciei romane Civitas Tungrorum, populată de triburile germanice ale tungrilor, are un trecut comun cu provincia Dacia Traiana/Dacia Felix. În timpul Împăratului Vespasian (69-79 p.Chr.) în vecinătatea oraşului e organizată o tabără de antrenament pentru trei cohorte militare, dintre care una, Ala I Tungrorum Frontoniana, e trimisă în aval de-a lungul Dunării, ajungând în Dacia imediat după cucerirea acesteia de Împăratul Traian. Staţionarea unităţii de soldaţi de origine tungrică în Dacia Felix este de asemenea reflectată în expoziţie printr-un omagiu adus de soldaţii de origine tungrică Împăratului Caracalla (211-217 p.Chr.) pe o piatră funerară din calcar, datată în anul 213 p.Chr., descoperită la frontiera septentrională a Imperiului Roman (în Arcobadara, actualmente judeţul Bistriţa-Năsăud).
Expoziţia Dacia Felix se remarcă prin multitudinea de semnificaţii pe care le transmite publicului. Limbajul istoric şi senzorial este folosit în scopul imersiunii vizitatorului într-o călătorie înapoi în timp, de la provincia romană Dacia Felix din secolele II-III p.Chr. la prezenţa triburilor celtice în Transilvania de la mijlocul mileniului I a.Chr.. Cei doi curatori ai expoziţiei, Bart Demarsin şi Bart Distelmans au regândit poziţia teritoriului României pe harta Europei, ca un punct central al imixtiunii de idei şi motive transmise de la un trib la altul într-o înfiripare eterogenă a unei culturi moştenite de români prin sutele de artefacte ale antichităţii.
Cele şase secţiuni ale expoziţiei evoluează în ordine invers cronologică de la romani, la daci, geţi, greci, sciţi până la celţi având fiecare o culoare definitorie care se reflectă de la harta politică şi etnică a Europei şi Asiei occidentale, unde teritoriul României se află mereu în centru, în culoarea mobilierului şi în intensitatea luminoasă din fiecare sală dedicată unei anume populaţii.

afis expozitie Dacia Felix

Traseul expoziţiei porneşte de la epoca romană, dispusă într-un decor purpuriu circular. Artefactele acestei perioade prezintă fracţiuni ale vieţii politice, religioase, sociale şi militare de pe parcursul celor două secole de dominaţie romană.

Stelele funerare, statuetele de zeităţi şi monedele sunt specifice nu doar culturii romane, deoarece se pot distinge puternicele influenţe ale populaţiilor locale şi ale celor aduse în scopul romanizării teritoriilor cucerite.

Îl regăsim pe zeul Mitra, originar din Persia, într-un relief de marmură, pe Liber Pater acompaniat de zeul Pan, ambii simbol al fertilităţii şi al vinului, însă din culturi diferite, într-o statuetă de marmură, sau pe Apollo într-o simbioză figurativă cu o zeitate dacică, fiind reprezentat ca un cavaler pe o stelă de calcar. Imaginea de ansamblu a secţiunii este încununarea obiectivului cultural şi social al Imperiului Roman de a cuceri prin includere populaţiile puse sub stăpânirea Cetăţii Eterne.

Punte înspre trecut

Finele secţiunii este dominat într-o manieră magistrală de un bust al Împăratului Traian, cuceritor al Daciei, şi capul unui dac din clasa aristocratică a pileaţilor, ambele de mari dimensiuni, provenind de la Muzeele Vaticane, cu trimitere spre războaiele daco-romane şi o punte înspre trecutul în care debutează cea de-a doua secţiune: dacii.


 Bustul lui Traian şi cap de dac, Muzeele Vaticane 

Expozitie Dacia Felix

Curatorii expoziţiei au ales să separe dacii de geţi, alegându-i pe primii pentru gloria regatelor lui Burebista, a lui Decebal şi a regilor şi capilor de triburi intermediari celor doi. Geţii în schimb sunt integraţi într-o a treia secţiune, care precede unificarea triburilor şi a micilor regate sub Burebista între 82/61 a.Chr. şi 45/44 a.Chr..
Secţiunea dacilor defineşte perioada regilor-preoţi şi a exploatării masive de suprafaţă a metalelor rare. Regalismul celor aproximativ o sută cincizeci de ani e evocat de brăţările de aur ale aristocraţiei masculine dacice descoperite la Sarmizegetusa Regia alături de miile de kosoni de aur sau de tezaurele de la Lupu şi Sâncrăieni, cu vase de argint bătute la cald (tehnica repoussé) şi decorate cu foiţă de aur. Dacii apar astfel ca elită a zecilor de triburi care au populat teritoriul ţării noastre şi care au omogenizat grupurile etnice ale diverselor triburi.
 
Foto: Coiful de la Coţofeneşti, aur, cca. 425-375 a.Chr., Muzeul Naţional de Istorie a României.
Foto: Gallo-Roman Museum Tongeren

Expozitie Dacia Felix

Geţii sunt în schimb prezentaţi ca suverani războinici ai secolelor II-V a.Chr., secţiunea dedicată lor prezentând poate cele mai recognoscibile obiecte ale tezaurului antic al României. Coiful de aur de la Coţofeneşti  bătut la cald şi ornat cu ochi de divinitate, pocalul biconic decorat cu un cerb înaripat şi jambiera de argint cu aur, ambele de la Agighiol, sau tezaurul de la Peretu cu obiecte decorate cu simboluri ale ciclicităţii naturii sunt mărturii ale unor culturi complexe care au omogenizat simbolistica religioasă a trecutului păstrând elementele zoomorfe împrumutate de la triburi asimilate de către geţi. Obiectul cu cel mai mare impact vizual al acestei secţiuni este rhytonul  de argint bătut la cald şi decorat cu foiţă de aur de la Poroina Mare. Pocalul ritualic terminat în protomă în formă de taur e deseori întâlnit în spaţiul mesopotamic, rareori în cel elenistic şi aproape niciodată în afara acestuia din urmă. De altfel, rhytonul de la Poroina Mare aparţine ca datare tocmai perioadei elenistice (care debutează odată cu moartea lui Alexandru Macedon în 323 a.Chr. şi se termină cu bătălia de la Actium în 31 a.Chr.), însă nu e de manufactură persană, grecească sau elenistică, ci getică. O trăsătură interesantă a acestui obiect este prezenţa feminină în reliefurile de pe gâtul rhytonului, de o calitate figurativă destul de primitivă în contrast cu detaliile şi proporţiile anatomice aproape impecabile ale capului de taur ale protomei.
 
Foto: Rhytonul de la Poroina Mare, argint bătut la cald, cca. 400-300 a.Chr., Muzeul Naţional de Istorie a României

Expozitie Dacia Felix

Obiectul este totodată legătura cu secţiunea grecilor, care, geografic, s-au restrâns doar pe coastele Mării Negre, în colonii, însă, comercianţi fiind, şi-au făcut simţită influenţa în tot estul teritoriului de azi al României. Una dintre particularităţile acestei secţiuni, scoasă în evidenţă de curatorii expoziţiei, este mobilitatea omului antic. Două dintre vasele de ceramică expuse unul lângă celălalt au ambele provenienţă mileziană (Milet, Asia Mică), fiind lucrate cel mai probabil în acelaşi atelier.

Unul însă a fost descoperit pe un sit arheologic din Rhodos, cel de-al doilea în Dobrogea. Încă din antichitate oamenii şi cultura lor erau în continuă mişcare, contribuind la o perpetuă diversificare a expresiei artistice.

Nu e aşadar de mirare prezenţa unui rhyton de manufactură getică la Poroina Mare, în judeţul Mehedinţi de astăzi, chiar dacă acest tip de obiect este specific Mesopotamiei.

Pe măsură ce vizitatorul înaintează în expoziţia Dacia Felix, istoria se îndepărtează de epoca legiunilor romane care au dominat Europa, Nordul Africii şi Orientul Mijlociu. Hărţile prezente la intrarea din fiecare secţiune încep să şteargă viitoarele glorii ale imperiilor şi regatelor, purpuriul Romei se restrânge de la bazinul mediteranean la zidurile Cetăţii Eterne, Europa se întoarce înapoi în timp înspre negurile istoriei. Sălile expoziţiei devin şi ele din ce în ce mai întunecate, sunetul ambiental este simplificat iar pereţii şi mobilierul prind tonuri de verde precum pădurile seculare ale Carpaţilor şi brun închis precum pământul.


Vas de ceramică pictată descoperit la Istria, sec. VI a.Chr., manufactură mileziană (Milet), Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti (stânga) şi vas de ceramică pictată descoperit în Rhodos, sec. VI a.Chr., manufactură mileziană (Milet), Natsionalen istoricheski muzey, Sofia (dreapta)

Expozitie Dacia Felix

Penultimele două secţiuni, dedicate triburilor scite şi celtice sunt reprezentate prin forma brută a figurilor zoo- şi antropomorfe care vor influenţa viitoarele grupuri populaţionale de pe teritoriul antic al României. Ne aflăm acum la mijlocul primului mileniu înainte de Hristos.

Republica Romană de abia a luat naştere din defunctul Regat. Coloniile greceşti sunt sporadice de-a lungul ţărmurilor. Pământul Transilvaniei e încă străpuns de copitele cailor triburilor celtice iar sciţii de abia au intrat în estul şi sudul României de astăzi.

Obiectele lăsate în urmă sunt primitive, însă dau dovadă de imaginaţia mistică a culturii acestor populaţii. O statuie funerară antropomorfă a unui soldat scit, descoperit la Lumina şi datând din secolul VI a.Chr. este prima încercare de a reprezenta un om în cultura sciţilor. Curatorii au ales să păstreze scenografia istorică, plasând statuia funerară în formă de cocon a soldatului pe un tell astfel încât aceasta să domine întreaga încăpere, iterând forma mormântului scitic pe care fusese iniţial amplasat monumentul.

Expozitie Dacia Felix

Statuie funerară a unui războinic scit, piatră, sec. V a.Chr., Muzeul Judeţean Ialomiţa, Slobozia

Expozitie Dacia Felix

Secţiunea sciţilor în expoziţia Dacia Felix de la Muzeul Galo-Roman din Tongeren

O decoraţiune de harnaşament în formă de peşte hibrid cu cap de mistreţ, descoperită la Stănceşti, o oglindă de bronz cu capăt în formă de panteră şi bază în formă de cerb sunt mărturia unei contribuţii importante la imaginarul colectiv pe care triburile scitice le-au lăsat moştenire, preluând la rândul lor elemente figurative de la celţii încă prezenţi pe teritoriul Transilvaniei.

Piese de valoare inestimabile

Iar dacă sciţii reuşesc să înceapă tranziţia dinspre zoomorf înspre antropomorf, la celţi, prezenţa animalului sălbatic rămâne în formă brută, puţin interpretată. O piesă de o valoare inestimabilă pentru importanţa sa istorică şi care e prezentă în această ultimă secţiune este Coiful de la Ciumeşti, decorat cu un şoim şi descoperit în mormântul unui războinic celt. Şoimul este expresia agresivităţii, a forţei şi a curajului. El stă mereu alături de războinicii celţi, în fiecare bătălie a acestora.

Un alt obiect prezent în expoziţie este mistreţul, animal cu o semnificaţie sacră, prezent în întreaga lume celtică, din arhipelagul britanic, până în Transilvania.


 
Secţiunea celţilor în expoziţia Dacia Felix de la Muzeul Galo-Roman din Tongeren. În centru, Coiful de la Ciumeşti, coif de fier şi şoim în bronz, sfârşit de secol IV a.Chr., Muzeul Naţional de Istorie a României

Expozitie Dacia Felix

În sala întunecată în care se observă cu claritate doar artefactele expuse sunt proiectate imagini din pădurile Transilvaniei, unde cerul este şi el înnegurat de coroanele arborilor care tăinuiesc sălbăticia naturii. În sala sciţilor descoperim un film al hergheliilor de cai de la Letea. Pe un perete din sala grecilor vedem imagini cu ruinele cetăţilor de pe malul Mării Negre. Un film panoramic al Dunării ne arată fluviul ca o coloană vertebrală a teritoriul geţilor în secţiunea dedicată acestora, în timp ce Sarmizegetusa Regia  este proiectată pe unul dintre pereţii sălii dacilor. Filmul ruinelor Ulpiei Traiana Sarmizegetusa deschide expoziţia în secţiunea romanilor, ca mărturie a gloriei purpurii care a dominat odată Dacia Felix.

Text de Alexandru Roman, istoric şi istoric de artă, expert în patrimoniu în cadrul Institutului Cultural Român. Este coordonator al expoziţiilor Brâncuşi. Sublimarea formei (Bozar, Bruxelles), Dacia Felix (Muzeul Galo-Roman, Tongeren) şi Roots/Originile Europei (Muzeul Grand Curtius, Liege).

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite