„Frumuseţea uitată a vieţii“, prin ochii lui Andrei Pleşu

„Frumuseţea uitată a vieţii“, prin ochii lui Andrei Pleşu

Andrei Pleşu este renumit pentru cărţile „Minima moralia“, „Jurnalul de la Tescani“ sau „Despre îngeri“

Volumul „Despre frumuseţea uitată a vieţii“, care adună texte ale filosofului publicate în „Dilema veche“ şi „Adevărul“, va apărea în librării săptămâna viitoare. Andrei Pleşu 100%. Inteligenţă, rafinament, ironie, umor. Privire atentă şi înţelegere rafinată a lui „aici şi acum“, răspunsuri pertinente pentru „ce facem cu viaţa noastră“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Volumul „Despre frumuseţea uitată a vieţii", editat de Humanitas,  care va apărea în librării, săptămâna viitoare şi pe care „Adevărul literar&artistic" îl prezintă în avanpremieră, este o adevărată provocare intelectuală, prin înserierea profilactică a „perplexităţilor noastre zilnice", dar şi prin deschiderea matură către „lucrurile cu adevărat importante" şi „ordinea subtilă a lumii".

Filosoful, în vârstă de 62 de ani, celebru pentru cărţile sale „Minima moralia", „Jurnalul de la Tescani" sau „Despre îngeri",  a structurat noua carte, „Despre frumuseţea uitată a vieţii", în opt capitole: „Ce facem cu viaţa noastră", „Despre lucrurile cu adevărat importante", „Ordinea subtilă a lumii", „Perplexităţi şi indispoziţii cotidiene", „Feluri de a fi", „Cetitul cărţilor", „Martirajul limbii române" şi  „Cum stăm la televizor".

Andrei Pleşu admite că există o legătură - nu neapărat programată - între textele adunate în acest volum: „sunt încercări de a ieşi din vârtejul «actualităţii» sau de a lua temele «actuale» drept punct de plecare către orizonturi aflate dincolo de tranzitoriu şi conjunctural. E vorba, în fond, de câteva gânduri rapide asupra unor subiecte esenţiale, la care, în «clipa cea repede» a vieţii zilnice, nu mai apucăm să reflectăm. Nu expuneri sistematice şi pretenţioase, ci provocări de moment, sugestii de parcurs. Veacul nu ne mai lasă răgazuri nici să citim tratate, nici să le scriem. Dar nota fulgurantă, reflexia frugală, schiţa de demaraj sunt încă posibile şi utile".

„Ne-am urâţit, ne-am înstrăinat"

În capitolul „Despre lucrurile cu adevărat importante", Andrei Pleşu scrie despre autenticitate, despre ce nu aduc banii, despre înrăire, dar şi despre iubirile fericite, adăugând şi câteva note despre demnitate. Tot în acest capitol se găseşte şi comentariul care dă titlul cărţii, în care autorul descrie, revoltat, alienarea pe care am ajuns s-o trăim zi de zi:  „Suntem năpădiţi de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii. Ni se oferă texte mediocre, show-uri de prost gust, condiţii de viaţă umilitoare. Am ajuns să nu mai avem simţuri, idei, imaginaţie. Ne-am urâţit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieţii depline. Nu mai avem puterea de a admira şi de a lăuda cu o genuină evlavie splendoarea Creaţiei, văzduhul, mările, pământul şi oamenii. Suntem turmentaţi şi sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta". Există, totuşi, soluţii să ieşim din acest cerc vicios? „Da, cu condiţia să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiţia să impunem atenţiei noastre zilnice alte priorităţi şi alte orizonturi", conchide autorul, în comentariul „Despre frumuseţea uitată a vieţii".

Despre demnitate şi principii

În „Perplexităţi şi indispoziţii cotidiene", Andrei Pleşu vorbeşte despre principii şi demnitate, despre mâncatul sănătos, despre tranziţie şi avatarurile luxului, despre mânie şi ură ca mod de viaţă, despre frică, zgomot, inflaţia politică şi proasta intonare a libertăţii sau despre „plăcerile vinovate". Autorul portretizează sarcastic câteva specii de ticăloşi, vorbeşte, cu umor, despre capitalistul român sau, cu amărăciune, despre eul propriu transformat în obsesie, masacrarea limbii române şi globalizarea manelelor.

Filosoful nu uită însă să ne arate şi partea plină a paharului: „Există încă păduri care n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate şi totuşi patriarhale, familii demodate şi trainice, chelneri stilaţi, domni şi doamne, politicieni inteligenţi fără să fie şmecheri, oameni de afaceri cinstiţi, dar prosperi, texte bine scrise, vinuri paradiziace, păstrăvi, cremşnituri, chiparoşi şi stele". De asemenea, „există Şerban Foarţă care se joacă nebuneşte cu psalmii şi cu toate cuvintele lumii, există seri şi dimineţi, oameni care merg la biserică fără evlavii ostentative şi fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei şi Coasta Boacii, femei frumoase şi deştepte, cărţi, solidarităţi curate, taclale prieteneşti, coincidenţe riguroase, savori melancolice, tigri albi", subliniază autorul în textul „Scurt acces de optimism". 

„Ce facem cu viaţa noastră"

Câteva maxime de parcurs:

A. Nicio datorie împlinită fără corolarul bucuriei. Sensul vieţii nu trebuie resimţit drept corvoadă.
B. Nicio suferinţă fără exerciţiul corelativ al răbdării. Răbdarea e un mod eficient de a căuta sensul, de a-l aştepta.
C. Nicio bucurie fără intuiţia extatică a neantului supra-luminos dindărătul ei.
D. Balastul unei vieţi nu poate dizolva sensul ei şi nu trebuie dispreţuit. El se lasă încorporat, ca soclu, în construcţia finală.
(Fragment din „Sensul vieţii. Punctaj pregătitor", volumul „Despre frumuseţea uitată a vieţii", Andrei Pleşu, Humanitas, 2011)

Fondator al „Dilemei"



- Andrei Pleşu s-a născut la 23 august 1948, în Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de Arte Plastice, secţia de istoria şi teoria artei. Doctorat în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza „Sentimentul naturii în cultura europeană"
- 1980-1982 Lector universitar la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti)
- 1990 Commandeur des Arts et des Lettres, Paris, Franţa
- 1990-1991 ministru al Culturii
- 1991-1997 Profesor universitar de filosofie a religiilor, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti
- 1993 Fondator şi director al săptămânalului de cultură „Dilema"
- 1994 Fondator şi preşedinte al Fundaţiei „Noua Europă" şi rectorul Colegiului „Noua Europă"
- 1996 Premiul Academiei Brandenburgice de Ştiinţe din Berlin, Germania
- 1997-1999 ministru al Afacerilor Externe
- 1997 Membru al World Academy of Art and Science
- 1999 Membru al Académie Internationale de Philosophie de l'Art, Geneva, Elveţia
- 1999 Ordre national de la Légion d'Honneur al Franţei (în martie, în gradul de Commandeur şi, în decembrie, în gradul de Grand Officier) etc.
- 2004-2005  Consilier prezidenţial pentru Relaţii Internaţionale

Printre cărţile publicatese numără:

- „Călătorie în lumea formelor (eseuri de istorie şi teorie a artei)", Meridiane, Bucureşti, 1974
- „Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană", Univers, Bucureşti, 1980; ulterior ediţii Humanitas
- „Francesco Guardi", Meridiane, Bucureşti, 1981
- „Ochiul şi lucrurile" (eseuri), Meridiane, Bucureşti, 1986
- „Minima moralia" (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea Românească, Bucureşti, 1988 ulterior, ediţii Humanitas;
- „Jurnalul de la Tescani", Humanitas, Bucureşti, 1993
- „Limba păsărilor", Humanitas, Bucureşti, 1994
- „Chipuri şi măşti ale tranziţiei", Humanitas, Bucureşti, 1996
- „Despre îngeri", Humanitas, Bucureşti, 2003
- „Obscenitatea publică", Humanitas, Bucureşti, 2004
- „Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri", Humanitas, Bucureşti, 2006

„Despre frumuseţea uitată a vieţii"

Autor: Andrei Pleşu
Editura: Humanitas
Pagini: 280
Preţ: 35 de lei

"Există încă păduri care n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, familii demodate şi trainice, domni şi doamne, texte bine scrise, vinuri paradiziace, chiparoşi şi stele."
Andrei Pleşu filosof

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: