Sunt ultimul care să reia obişnuitul refren “moare cultura”, cu care ne tot autoflagelăm în interminabila noastră tranziţie. Nu moare, nici nu se predă. Dar nici nu se face mare brânză pentru a o transforma – aşa cum merită – într-o componentă esenţială a societăţii. N-avem politici culturale consistente şi pe termen lung. Iar când se mai drege busuiocul cu vreo măsură “punctuală”, aşteptările sunt mari, iar rezultatele – nesigure.

Bunăoară, ministrul Culturii a anunţat scăderea TVA-ului la cărţi de la 9% la 5%. E foarte bine. Dar e insuficient. Cumpărătorii de cărţi s-au bucurat, desigur; editorii s-au întrebat de ce nu s-a eliminat complet TVA-ul la cărţi, cum e în Marea Britanie. Unii jurnalişti au dat ştirea şi au comentat şi ei câte ceva, dar despre această măsură s-a discutat mult mai puţin decât despre legiferarea bacşişului. Orice reducere a preţului cărţii e un lucru bun, dar mă tem că asta nu va rezolva mare lucru. Ar trebui gândite programe coerente şi pe termen lung care să stimuleze practica lecturii, căci aici stăm prost.

În primul rând, ar trebui făcut un studiu serios despre lectură şi cititori. După 25 de ani, nu ştim cine citeşte, care sunt motivaţiile lecturii, ce fel de cărţi se citesc mai mult ş.a.m.d. Avem doar câteva cifre adunate de prin sondaje şi din barometrele culturale, dar nu un studiu amplu. Ştim, de pildă, că bibliotecile – unde se poate citi gratis – sunt foarte puţin frecventate. Aşa că, pe lângă studiul cu pricina, am putea gândi şi nişte politici pentru “înviorarea” bibliotecilor. Programul Biblionet a demonstrat că se poate: în multe oraşe şi comune, bibliotecile care au fost dotate cu computere şi Internet au devenit adevărate centre culturale comunitare, iar bibliotecarii s-au transformat în personaje-cheie ale comunităţii.

Ar mai trebui, pe lângă scăderea TVA-ului – iar asta o ştie orice mic negustor, că nu-i suficient să micşorezi preţul, trebuie să mai şi comunici – făcute campanii în favoarea lecturii, bine ţintite către anumite categorii de public (nu aşa, “în general”, pe ideea că cititul e un lucru bun). Ar fi nevoie, poate, să terminăm cu povestea asta stupidă cum că “tineretul stă la calculator, nu mai citeşte” (mai ales că n-avem habar câţi tineri citesc, ce fac ei în faţa calculatorului etc.) şi să stimulăm cititul în formate electronice, căci tot citit se cheamă. Zic şi eu ca omu’ prost, nepriceput într-ale economiei şi finanţelor: aşa cum s-au găsit, în tranziţie, tot felul de facilităţi fiscale şi administrative pentru diverse scopuri (de pildă, pentru crearea de parcuri industriale sau pentru salvarea ineficientelor întreprinderi de stat), nu se poate găsi ceva pentru a-i stimula pe cei care vor să deschidă librării, inclusiv (sau mai ales) librării online? Ba se poate. Şi, în loc să ne ciondănim atâta pe legea timbrului cultural care ar aduce bani nemeritaţi uniunilor de creaţie, n-ar fi mai bine să găsim soluţii pentru a-i stimula pe oameni să citească, să meargă la spectacole, la concerte şi la muzee?

Nici măcar n-ar trebui să inventăm apa caldă: ne ajunge să ne inspirăm din experienţa altor state. Bunăoară, ştiţi de ce se citeşte mult în Suedia (ţară foarte săracă şi nedezvoltată acum o sută de ani)? Pentru că a existat un amplu program guvernamental de stimulare a lecturii prin anii ’50-’60: între altele, se mergea cu bibliobuzele în localităţile mici şi îndepărtate din frigurosul Nord pentru a le duce oamenilor cărţi “sub nas”. Rezultatele s-au văzut, în timp, iar acum piaţa de carte din Suedia e dinamică şi puternică.

Cine să facă toate astea, la noi? Instituţiile publice, că de-aia le avem. De ce să facă toate astea? Pentru că – repet, fără să fiu adeptul lamentărilor pe tema “moare cultura” – prostirea în faţa televizorului a atins un prag critic. Mă uit la halul în care sunt scrise comentariile şi postările concetăţenilor noştri pe forumuri şi pe Facebook: agramatismul e la el acasă, incoerenţa e regină, incapacitatea de a articula o idee în cuvinte adecvate strigă dintre rânduri. Prostia de toate felurile se tot lăţeşte în peisaj. Şi nu poate fi combătută prin micşorarea TVA-ului. Dar cu cititul, da.