Mariana Mihuţ: rege şi bunică

Mariana Mihuţ: rege şi bunică

Mariana Mihuţ (69 de ani) este una dintre cele mai apreciate actriţe ale momentului

Criticul de teatru Mircea Morariu, autorul cărţii „Cu şi despre Mariana Mihuţ“, subliniază momentele importante din viaţa actriţei. A interpretat un moş, un bufon, un rege, dar şi o babă, atunci când s-a săturat să mai fie frumoasă. Acum, e bunică. Pe scenă, în spectacolul „Îngropaţi-mă pe după plintă“, dar şi acasă, unde împarte iubirea pentru nepoţelul Mircea cu soţul ei, Victor Rebengiuc

Ştiri pe aceeaşi temă

Am pornit la drum prevenit că ar fi dificilă. Greu abordabilă şi puţin comunicativă. Se spune că nu îi plac interviurile, iar dacă totuşi le acceptă, doreşte ca iniţiativa să îi aparţină. În realitate, nu e deloc dificilă, doar că nu socoteşte că viaţa ei personală se cuvine cunoscută de oricine şi transformată în bun public. Nu îi sunt pe plac pseudo-vedetele ce apar inflaţionist la televizor şi vorbesc despre ele fără a spune în realitate nimic. Socoteşte că prin rolurile jucate de-a lungul unei cariere prestigioase - are, cred, la ora actuală, cele mai multe premii UNITER pentru roluri principale feminine - a spus ceea ce ar fi de spus, iar eventualele omisiuni vor fi completate de rolurile viitoare.

În Piteştiul în care Mariana Mihuţ şi-a petrecut bună parte din copilărie şi adolescenţa, o profesoară inimoasă de Educaţie fizică ce iniţiase un cerc de balet, i-a sugerat că ar putea face o carieră în domeniu. Asta ar fi presupus să plece la Bucureşti, fapt cu care părinţii ei nu au fost de acord. Spectacolele văzute la Teatrul din Piteşti, întâlnirea cu celebrul film „Hamlet", un fel de teatru filmat, i-au stimulat dorinţa de a deveni actriţă.

Sculptorul Vasile Falti, fratele lui Grigore Vasiliu Birlic şi cunoscut al tatălui ei, i-a înlesnit o întâlnire cu Maestrul Lucian Pintilie. Care a ascultat-o şi a încurajat-o. Părinţii ei ar fi dorit să îmbrăţişeze o carieră serioasă, Comerţul exterior, de pildă, că doar de aceea urmase Secţia reală. I-au îngăduit să dea admitere la Teatru. O singură dată. Un eventual eşec ar fi pus capăt acestor visuri.

Destinul, talentul ei şi intuiţia tânărului, pe atunci, Ion Cojar, au vrut să fie altfel. Cum trebuia să fie. Peste ani, colaborarea cu Ion Cojar avea să îi aducă un premiu UNITER, pentru rolul din „O batistă în Dunăre". Premiu împărţit cu Leopoldina Bălănuţă şi cu Ileana Stana Ionescu. Ar fi trebuit să-şi dea licenţa cu Rosalinda, însă meteorologia i-a jucat o farsă. Şi deşi a fost o studentă conştiincioasă, a întârziat la o repetiţie. Întârzierea a costat-o şi în loc de Rosalinda, a jucat Audrey în „Cum vă place", iar licenţa şi-a dat-o cu Nataşa din „Cei din urmă".

Debut în „Pădurea împietrită"

După absolvire, ar fi urmat să revină la Piteşti. Un prieten, Corneliu Dumitraş, a rugat-o să-i fie replicant la un concurs de la Teatrul Giuleşti. A interpretat un moş. Semn că ceva mai târziu va fi Bufonul din „Petru" de Vlad Zografi şi Lear din „Regele Lear"? Nu, nici vorbă. Atunci, în 1964, moşul acela a fost o joacă, o întâmplare, un travesti. Bufonul şi Lear au fost lucruri serioase şi - spune ea - nu au fost travestiuri. „Nu, nici în «Petru», nici în «Regele Lear» nu am jucat bărbaţi, am interpretat personaje", precizează actriţa şi ţine să întărească acest detaliu.

Joaca aceea o va determina pe doamna Deleanu, directoarea Teatrului Giuleşti, să se facă luntre şi punte, să obţină o derogare şi să o aducă în trupa pe care o conducea. A debutat în „Pădurea împietrită" în regia Getei Vlad cu care a mai lucrat şi la „Visul unei nopţi de vară", a jucat în „Pălăria florentină", spectacol regizat de Lucian Giurchescu, a avut o colaborare fructuoasă cu regretatul Mihai Dimiu - după rolul din „Billy Mincinosul" a apărut pe coperta revistei „Teatrul" -, dar şi cu Geo Saizescu, cel ce o va distribui în Silvia din „Aceşti îngeri trişti", atât în versiunea de pe scenă cât şi în cea de la Teatrul tv.

Saizescu o va invita să joace rolul Carmen Anta din „Ciuta", un legendar spectacol de Teatru tv, redifuzat de câteva ori. Atunci am descoperit-o, eu, copilul care eram şi care nici nu bănuiam că voi deveni critic de teatru.

Regizorul preferat din perioada Giuleşti va fi Dinu Cernescu, cel ce o va vedea în Mira de „Meşterul Manole" de Blaga ori în „Nunta lui Figaro". După un spectacol cu piesa lui Blaga, jucat în turneu în Italia, a fost invitată în casa Virginiei Zeani, care i-a dăruit o rochie de culoare alb-verzui, aşa cum sunt ochii marii soprane, şi i-a spus: „Draga mea, singura diferenţă între noi e că eu am avut mai mult noroc".

Trusa lui Clody Bertola

Peste ani, va mai primi un cadou simbolic. La ieşirea la pensie, atunci când nu a mai putut juca, Clody Bertola i-a trimis prin Lucian Pintilie trusa ei de machiaj. Marele regizor a întrebat-o dacă ştie ce înseamnă gestul marii actriţe. „Cum să nu îmi dau seama, Lucian? Te-ai uitat ce fac pe scenă? Ce joc şi, mai ales, cum joc?". La solicitarea lui Lucian Pintilie a plecat de la Giuleşti la Bulandra. În „Revizorul", spectacolul interzis după numai trei reprezentaţii, a jucat Fiica primarului. După interdicţie, Pintilie a părăsit Teatrul Bulandra. În filmul „De ce trag clopotele, Mitică?", terminat în 1981 şi ţinut arestat de cenzura comunistă până în 1990, a jucat Miţa. Socoteşte nedreptăţile căruia i-a fost victimă marele regizor drept suferinţe personale.

Pintilie a fost marele regizor, Maestrul, din cariera ei şi are certitudinea că dacă nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat, drumul ei în teatru şi mai ales în cinematografie ar fi avut o cu totul altă configuraţie.

Întâlnirea cu Yuriy Kordonskiy

Acum zece ani şi mai bine a aflat că la Bulandra urmează să vină să monteze un tânăr regizor şi actor rus pe nume Yuriy Kordonskiy. În 1997 văzuse Gaudeamus, aşa că ştia despre cine este vorba. Yura trebuia să monteze „Unchiul Vanea" şi atunci a făcut ceea ce nu mai făcuse până atunci. A cerut să joace în spectacol ceva, orice, o Babă. Se săturase să fie frumoasă. I s-a încredinţat rolul Marina, dădaca cea bătrână, pe care şi-a imaginat-o ca şi cum ar fi fost Firs.

Cu Yura a mai colaborat la „Căsătoria", în „Sorry" - actriţa ţine să-mi spună că, pentru a o monta, Kordonskiy şi-a sacrificat o vacanţă de Crăciun şi, cel mai recent, la „Îngropaţi-mă pe după plintă".

Interlocutoarea mea adaugă că, în timp, relaţia ei profesională cu Yura s-a rafinat, că aproape nu mai au nevoie de cuvinte, că se înţeleg din gesturi, din priviri. Rolul Nina din acest spectacol îi este tare drag, deşi îl simte mai dificil chiar decât pe cel din „Regele Lear". Încă îl mai caută, încă îi e teamă înainte de fiecare reprezentaţie.

Crede că, atâta vreme cât joacă un anume rol, căutările nu sunt încheiate. Ele au început cu transcrierea integrală, de mână, a textului, cu analiza acestuia cu acribie de filolog. Fiecare spectacol o costă enorm, până a doua zi, către ora prânzului, aproape că nu mai are voce. Însă cu o seară înainte totul s-a auzit perfect şi fiecare replică, fiecare cuvânt au fost magistral nuanţate.

Bunica Mariana Mihuţ

În viaţa de toate zilele, actriţa e bunică. „E o buni bun?" - o întreb, slujindu-mă de o frântură de replică din „Îngropaţi-mă pe după plintă". Da, e o buni bun, dar cu totul altfel decât Nina. E o bunică discretă. Poate că mai discretă decât şi-ar dori, dar speră ca nepoţelul ei, Mircea Maxim, să o înţeleagă. E, probabil, singura dată când Mariana Mihuţ, fiindcă despre ea am scris în aceste rânduri, dar şi într-o carte, îşi regretă discreţia.

Cartea „Cu şi despre Mariana Mihuţ", de Mircea Morariu, a apărut cu sprijinul Uniunii Teatrale din România şi al Teatrului „Bulandra" şi a fost editată de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu" - revista „Teatrul azi".

„Victor a descoperit că eu am talent"

Mariana Mihuţ, alături de Victor Rebengiuc, în spectacolul „Furtuna“    Foto: Arhivă Personală



Mircea Morariu: Când aţi jucat împreună cu domnul Victor Rebengiuc? (soţul actriţei). Mai exact. Când a căpătat dumnealui încredere în dumneavoastră?

Mariana Mihuţ: Încredere a avut la puţină vreme după ce ne-am căsătorit. Dar nu a vrut să se spună că, uite, o aduce pe nevastă-sa în Teatru să joace cu el. Nu el m-a adus în Bulandra, nu pentru el am venit. Am mai spus asta. Am jucat alături de Victor la puţin timp după ce am ajuns la Bulandra, în „Pygmalion". Dar nu Victor Rebengiuc m-a distribuit în acel rol despre care am vorbit deja, ci Moni Ghelerter. Au mai fost „Micii burghezi", „Furtuna", „Scrisoarea pierdută". Cum spuneaţi, la Televiziune am jucat împreună într-un Tennessee Wi­lliams, dar am fost parteneri la solicitarea lui Eugen Todoran. Victor a descoperit după ce ne-am căsătorit, chiar după destulă vreme după căsătorie, că eu am talent. Teatrul Giuleşti era în reparaţii, repetam „Visul unei nopţi de iarnă" în sediul Teatrului Evreiesc de Stat. Mă văzuse în celelalte spectacole de la Giuleşti, dar nu s-a arătat deloc impresionat de ceea ce văzuse. L-am rugat să vină la o repetiţie cu „Visul", cred că era chiar vizionarea, şi după aceea s-a uitat uşor încurcat la mine şi mi-a spus, nu chiar foarte bucuros: „Dom'le, dar tu ai talent!"

E un critic sever?

Foarte sever. Atunci, la „Visul", se pare că i-am făcut o surpriză care nu era tocmai cea mai plăcută. Glumesc.

Dar i-o plătiţi? Adică sunteţi la fel de severă în ceea ce îl priveşte?

Cred că de asta are nevoie. Nu ne complimentăm necondiţionat, ci doar atunci când merităm. Mi-a plăcut imens ce a făcut în filmul „Medalia de onoare", au fost însă şi roluri făcute de el care mi-au plăcut mai puţin şi i-am spus-o. I-am spus şi atunci când am crezut că s-a repetat.

"Eu şi Victor nu ne complimentăm necondiţionat, ci doar atunci când merităm."
Mariana Mihuţ
actriţă

Colaborări cu mari regizori

Mariana Mihuţ a jucat mult şi a jucat bine, în teatru, dar şi în film, lucrând cu regizori prestigioşi:

- Liviu Ciulei - „Lungul drum al zilei către noapte", „Pescăruşul", „Furtuna", „O scrisoare pierdută", „Pădurea spânzuraţilor"
- Cătălina Buzoianu - „Interviu", „Mutter Courage", „Copilul îngropat", „Petru"
- Sanda Manu - „Mincinosul", „Luna dezmoşteniţilor"
- Andrei Şerban - „Improvizaţia de la Versailles" la Televiziune şi „Regele Lear" la Bulandra
- Silviu Purcărete -  „Teatrul comic", despre care spune că a fost în chip inadecvat primit de critica de la noi şi că e singura dată când polemizează cu critica
- Felix Alexa - „Vizita bătrânei doamne", „Neînţelegerea", „Moartea unui comis voiajor"
- Valeriu Moisescu - „Secretul familiei Posket"
- A mai colaborat cu Mircea Marin, Gelu Colceag, Adrian Georgescu, Florian Pittiş şi Ion Caramitru

O actriţă de elită

Numele: Mariana Mihuţ
Data şi locul naşterii: 7 noiembrie 1942
Starea civilă: Căsătorită cu actorul Victor Rebengiuc, are un copil
Studiile şi cariera:
- Este absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" Bucureşti, promoţia 1964.
- Deţine un record al premiilor UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol principal (4 premii) cea mai recentă distincţie pe care a obţinut-o fiind pentru rolul Regelui Lear (Teatrul Bulandra).
- Pe scena aceluiaşi teatru joacă în prezent în spectacolul „Îngropaţi-mă pe după plintă", regizat de Yuriy Kordonskiy.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: