Recunosc, personal am fost sedus în a mă apropia de acest eveniment; ...dat fiind, pe de-o parte, entuziasmul organizatorului principal, un fervent animator al acestor evenimente festivaliere, şi, pe  de alta, participarea Cvartetului clujean Ardadia, cea mai importantă, în acest moment, formaţie de acest fel de la noi. Sunt muzicieni de impresionantă dăruire profesională, de o excelentă circulaţie internaţională actuală.         

În al treilea dar nu în ultimul rând am fost atras de structura însăşi, aparte, a programului de concert. Celebrul Cvartet de Debussy, compus cu peste un secol în urmă, a fost temeinic poziţionat în compania a două lucrări cvartetistice ce aparţin repertoriului românesc actual; sunt două mişcări de cvartet ce probează perenitatea absolută a formulei instrumentale a acetei formaţii, lucrări semnate de un maestru de talia compozitoarei Doina Rotaru, anume Cvartetul  Vivarta şi lucrarea unui tânăr maestru, Cvartetul  Sheroes semnat de compozitoarea Sabina Ulubeanu, principalul organizator al evenimentelor muzicale ale Festivalului.

Sunt în adevăr teritorii de aprţin stilistic unei zone ce se delimitează de evoluţia post-expresionistă a unei bune părţi a muzicii sfârşitului de secol XX, a începutului acestui secol. Impresionismul de îndepărtată sorginte debussystă poate fi recunoscut în lucrarea Sabinei Ulubeanu prin juxtapunerea zonelor de evoluţie tematică şi nontematică, în conturarea unui tematism ce aparţine unui teritoriu al comunicării directe, puternic sugestive, inspirate în parte de un anume spirit al muzicii tradiţionale; iar unitatea întregului se defineşte prin echilibrul acestor definiri deloc contrastante dar evidente.

În cu totul alt sens, mişcarea de cvartet  Vivarta a compozitoarei Doinei Rotaru defineşte o lume a unei evoluţii crescute din interiorul unui spirit interogativ, intens tensionat. Concepută cu aproape un deceniu în urmă, în anul 2009, lucrarea marchează o orientare aparte în creaţia compozitoarei, de la extazul liric-meditativ de orentare poetic impresionistă spre datele mai recente ale unei implicări dramatice de acută vehemenţă a expresiei. Admirabilă rămâne în acest caz măiestria cu care este elaborată, cu care este dezvoltată scriitura cvartetistică drept exemplu actual privind resursele inepuizabile ale formaţiei.

„Zona Imaginarium”, „Cine-Concert”, „Silent film night”, „Live electronics”, procesarea în timp real a sunetului de pian preparat, concerte camerale, video, artă participativă sesţinută cu ajutorul publicului, prezentări de concepte noi, de proiecte de cercetare, o angajantă competiţie de muzică electronică semnificativ intitulată ”100 de ani de sunete româneşti”, invitaţi, mulţi invitaţi şi multe proiecte... unele în desfăşurare! Acesta este peisajul sonor virtual şi real al acestui ofertant festival al tinerilor muzicieni, al tinerilor artişti care caută, care se caută, care se regăsesc...

Este o deschidere spre lumea nonconformistă a culturii ce se doreşte a fi o alternativă faţă de conceptul de muzică academică şi contemporană. Este un demers realizat în baza unui spirit larg participativ, cu ajutorul Universităţii bucureştene de muzică, a Centrului său de Muzică Electroacustică, a AFCN, a Institutului Cultural Român, a Institutului Francez, a Primăriei Capitalei...  Căci, o ştim cu toţii, când sunt mulţi lucrarea creşte!

Iar InnerSound este un concept festivalier aflat în deplină desfăşurare.                                                               

Materialul a apărut anterior în revista Actualitatea Muzicală.