Asociaţia promovează înfrăţirea artei cu ecologia invitând artişti români şi străini să creeze în acest spaţiu dăruit din plin de natură.

„Noi ne dorim să transformăm Slănic Moldova într-un hub creativ, într-un laborator de experimentare contemporană, un laborator de supravieţuire prin artă în vremurile astea nebune, un loc în care oamenii să vină spre a-şi trata atât afecţiuni ale corpului, cât şi afecţiuni ale spiritului. Prin artă noi vrem să aducem o abordare nouă a ideii de terapie, prin atelierele pe care le organizăm împreună cu artiştii invitaţi venind în completarea resurselor terapeutice naturale pe care Slănicul le oferă”, ne-a declarat Alina Georgiana Teodorescu.

În ciuda pandemiei, anul acesta s-a dovedit a fi unul foarte bun pentru că la invitaţia organizatorilor a răspuns un nume greu al artei contemporane, artistul plastic Dan Perjovschi, unul dintre cei mai activi ambasadori ai artei româneşti în lume.

Dan Perjovschi a regândit spaţiul atât de special al unei vechi centrale termice abandonate desenând pe ferestre faimoasele sale creaţii cu mesaj.

Dan Perjovschi ne-a povestit cum a ajuns la Slănic şi ce l-a atras la proiectul asociaţiei În context: „Am fost invitat de Simona Nastac (curatorul care locuieşte la Londra şi cu care am mai lucrat proiecte la Goldsmith-ICA Londra şi la Uzina de apă Suceava.)

Dar ştiam de iniţiativa Alinei Teodorescu de pe Facebook. Mi s-a părut grozav ca cineva să poată ocupa o clădire în semiruină şi să o transforme în platformă internaţională de artă contemporană.

Orice început mă fascinează şi vreau să particip, să ajut, să asist. Mai ales în zone unde arta contemporană de calitate lipseşte sau e deficitară. Aşa am ajuns să expun la Satu Mare, Focşani, Târgu Ocna. Eu am participat cu entuziasm la orice proiect iniţiat de un artist, la orice platformă experimentală sau alternativă, la Electroputere Craiova, Another Mobile Art Gallery Bucureşti, Sandwich Bucureşti, Raft Braşov, Balamuc Timişoara, Anticamera Iaşi etc.

În ultimii ani am fost extrem de prezent în România sprijinind cu timp, bani, experienţă sau nume proiecte sincere pornite de la firul ierbii.

De aia am mers la Slănic.

Toată scena de artă naţională şi internaţională e în mare cumpănă acum, muzee şi galerii închise, imposibila circulaţie globală, tăieri de fonduri, artişti independenţi rămaşi fără resurse etc. Acum rolul meu e şi mai important. Pe cine era să cheme Alina dacă artiştii străini se gândesc de trei ori înainte să vină la noi la o mie cinci sute de cazuri Covid pe zi?

M-au chemat pe mine care sunt mobil şi pot suplini dimensiunea unei expoziţii de grup. E un semnal pentru artiştii care urmează să vină în anii viitori, un semnal pentru autoritatea locală şi un semnal pentru turiştii din staţiune.”

Artistul ne-a explicat şi de ce a ales ferestrele ca suport pentru desenele sale: „Geamul e un spaţiu interesant. E şi înăuntru şi înafară. E transparent. Ce-i în guşă şi-n căpuşă sau gardul şi leopardul vopsiţi odată.

Adică e şi faţadă (suprafaţă) şi profunzime.

Am făcut desene şi pentru înafară şi pentru înăuntru şi pentru seara şi pentru dimineaţa. Albe şi negre. Şi pe faţă şi pe dos.

Deci am lucrat cu plăcere şi sunt foarte încântat de rezultat.

În ultimiii ani lucrările mele sunt un soi de rezumat global-local-internaţional-casnic al timpului în care fac lucrarea.

La Slănic am desenat despre natură, comunitate, artă contemporană, viitor, lucruri care-i pot interesa pe tinerii voluntari dinăuntrul spaţiului dar şi pe turiştii care trec întâmplător prin staţiune. Am ţinut cont de intenţiile şi obiectivele În Context (plaformă de artă contemporană şi industrie creativă), dar şi de realitatea din teren (de tarabe cu kitschuri chinezeşti, de vechile afaceri ale PSD cu izvoarele cu apă minerală, de populaţia în vârstă care vine la tratament, de muzica din parc, dar şi de elevii din Târgu Ocna şi de artiştii din Bacău care au venit la vernisaj.)”