Vilnius 2013: incertitudini şi perspective

Preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici (stânga), în cadrul unei întâlniri cu liderul rus, Vladimir Putin (dreapta) FOTO Reuters

Situaţia din Ucraina e nesigură, nimeni nu ştie exact ce se va întâmpla până azi, marţi, 19 noiembrie, când chestiunea semnării sau nesemnării Acordului de Asociere cu UE se va decide în Parlamentul de la Kiev. Cel puţin aşa a anunţat presa ucraineană, cu referire la negocierile dintre misiunea europeană Cox-Kwasniewski şi autorităţile ucrainene.

Asta în condiţiile în care se aştepta ca Ucraina să semneze asocierea la Uniunea Europeană, iar Republica Moldova (precum şi Georgia) – doar să o parafeze. După ce a efectuat o vizită la Moscova şi s-a întâlnit cu omologul său rus Vladimir Putin, preşedintele ucrainean Victor Ianukovici se pare că şi-a schimbat priorităţile. Nu mai este tentat să o elibereze pe Iulia Timoşenko, aşa cum insistă europenii, fie şi sub motivul internării într-un spital din Germania, prezumptiv în lipsa unor posibilităţi de tratament în Ucraina.

Totodată, ruşii se pare că i-au propus ajutorul în ce priveşte realegerea sa în calitate de preşedinte pentru un al doilea mandat, în 2015, ceea ce europenii nu i-au oferit, aceştia dorind, probabil, ca viitorul preşedinte ucrainean să fie cu adevărat dedicat democraţiei şi valorilor europene, prin comparaţie cu actualul şef de la Kiev. Se mai adaugă şi şantajul rusesc asupra livrării gazelor în ajunul sezonului de iarnă, ştiindu-se că în perioada rece a anului Kremlinul înăspreşte presiunile asupra Ucrainei pentru ca aceasta să-şi onoreze obligaţiile în ce priveşte restanţele faţă de Gazprom.

Într-o conferinţă de presă de săptămâna trecută, Ianukovici amintea şi de faptul că în ultimul timp Ucraina a pierdut aproape 15 miliarde de dolari din cauza perturbării comerţului cu statele din Uniunea Vamală, ceea ce constituie a patra parte din totalul schimburilor comerciale cu fostele republici sovietice, în special cu Rusia.

Ceea ce sugerează că preşedintele ucrainean face un joc foarte dur cu UE, ştiind că aceştia vor face tot posibilul – şi sunt gata să cedeze şi în cazul Timoşenko – ca să păstreze Ucraina în pachetul Vilnius. Şi americanii se străduiesc ca acest lucru să se întâmple, altfel amânarea asocierii Kievului la UE va însemna nu altceva decât un succes al Moscovei, ceea ce atât Bruxelles-ul, cât şi Washingtonul vor percepe ca o înfrângere.

În această situaţie, Comisia Europeană, prin preşedintele său José Manuel Barroso, a anunţat într-o conferinţă de presă ţinută la Bruxelles, săptămâna trecută, în prezenţa premierului moldovean Iurie Leancă, dar şi a omologului acestuia din România, Victor Ponta, că Republica Moldova va fi recomandată pentru liberalizarea regimului de vize. Comisia Europeană nu este decât una din instituţiile UE cu putere de decizie, urmând ca şi alte instituţii, precum Parlamentul European şi Consiliul European, dar şi fiecare stat-membru în parte, să aprobe această propunere.

Cu toate acestea, aşa cum a menţionat Iurie Leancă într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, statele-membre aşteptau un semnal de la executivul european în ceea ce  priveşte aprobarea sau respingerea pachetului de liberalizare a sistemului de vize cu Republica Moldova. Propunerea lui Barroso a stârnit valuri de entuziasm la Chişinău, diferiţi lideri politici tratând-o ca pe o recunoaştere a meritelor guvernării actuale în combaterea corupţiei, securizării frontierei etc. În sprijinul luptei „aspre“ cu corupţia, liderul PLDM, Vlad Filat, a invocat reformarea CCCEC în CNA.

În realitate, UE a trecut cu vederea numeroasele restanţe acumulate de Chişinău, în speranţa că, având deja Moldova în curtea sau, mai degrabă, în antecamera sa, va putea mai uşor să monitorizeze promisiunile autorităţilor moldovene. Asta explică şi reacţia ambiguă a UE faţă de cele două două cazuri de retragere a statului din două companii importante (Aeroportul Internaţional Chişinău şi Banca de Economii), contestate pe larg de opinia publică.