Viitor sumbru pentru Victor Ponta

Deşi s-a iluzionat că odată cu eşecul moţiunii de cenzură necazurile sale se vor fi terminat, pe Ponta îl aşteaptă zile negre. Sunt mai multe date şi fapte care probează enunţul din titlu. Cele ştiute si publice, cele venite pe cale diplomatică nu se ştiu.

• Nu se ştie ce au de gând procurorii în continuare, în dosarul Ponta.

Cum spuneam şi cu alte ocazii, nu e de conceput că au sărit să-l acuze pe Ponta fără un dosar beton, cu mai multe etape de evoluţie.

Chiar dacă a fost salvat în Camera Deputaţilor de acuzaţia de conflict de interese (cam subţire), rămân celelalte acuzaţii din dosarul Sova.

În mod normal, procurorii au două variante. După ce-l audiază pe Victor Ponta, îl pot pune sub control judiciar, sau îl trimit în judecată. În ambele cazuri cariera sa este încheiată, în ciuda faptului că a declarat pentru L’Express că va pleca doar după o primă condamnare.

Este posibil să apară, în oricare dintre cele două variante, o presiune formidabilă în media şi în mediul online, încât să se repete scenariul Ioan Rus, care a fost obligat de această presiune să demisoneze în două ore.

Ponta n-a înţeles că îşi face un deserviciu refuzând să apară în faţa judecătorilor, singurii  care-l puteau spăla, eventual, de învinuiri. Aşa, rămânem cu ideea că se consideră el insuşi vinovat, dacă i-a fost frică să apară în faţa lor. Aşa gândeşte un om de stat?

• Generalul Oprea a început să mârâie.

În primul rând a declarat că el în locul lui Ponta ar fi demisionat, o palmă peste obrazul lui Ponta. În al doilea rând a avertizat că iese de la guvernare, dacă PSD-ul adoptă pe furiş legile de modificare a codurilor penale.

În al treilea rând, a descoperit că este fan al preşedintelui Iohannis şi al Codrutei Kovesi.

Apoi, se gândeşte să-l ia la UNPR pe Cazanciuc, pe care PSD-istii îl acuză că a fost prea moale în raport cu procurorii, subordonaţi, în principiu, Ministerului Justiţiei şi a tergiversat avizele pentru schimbarea legilor din penal.

Nemulţumirea profundă a baronilor a condus la solicitarea de demitere a lui Cazanciuc de către Victor Ponta.  O poate face, dar, eventual, preţul este pierderea susţinerii UNPR.

Ce planuri ascunse are Oprea?

În primul rând ridică miza negocierii cu PSD pentru numărul de locuri eligibile care să revină UNPR la viitoarele alegeri, simţindu-l pe Ponta la ananghie. Oprea a lăsat să se înţeleagă că cine trece la UNPR scapă de justiţie, ceea ce poate fi uşor demontat de o acţiune viitoare a procurorilor.

Până şi ministrul deputat Liviu Pop, simţind încotro bate vântul, a declarat că nu va semna nici o lege de modificare a Codurilor din justiţie, iar Liviu Pop trecea unul dintre cei mai obedienţi slujitori ai lui Ponta.

• Presiunea internaţională asupra lui Ponta

Ultima gafă, prezenţa sa la Baku, alături de Putin, Lukasenco şi Erdogan, deşi ceilalţi lideri europeni au refuzat invitaţia, constituie bomboana pe coliva relaţiilor europene ale lui Ponta. Cu excepţia socialiştilor europeni, în ochii celorlalţi politicieni de la Bruxelles Ponta a devenit paria politicii europene.

Dacă  prin prezenţa sa la Baku, Ponta a intenţionat să arate pisica partenerilor occidentali si, posibil, si românilor, prost a procedat.

L-a luat orgoliul pe dinainte, cine crede ca Ponta singur poate decide politica externă a României, când acesta e atributul presedintelui, al parlamentului, în primul rând.

Dacă aşa a gandit, încă o gafă izvorâtă din teama de a-şi pierde scaunul, îl aruncă în ridicol.

Deşi se poate lăuda că are majoritate parlamentară, pentru elita politică europeană şi americană argumentul e subţire, în comparaţie cu sustragerea de a da socoteală în faţa justiţiei.

Presedintele Erdogan al Turciei i-a spus lui Vladimir Putin că nici un lider european nu-i prezent la Baku, Ponta fiind o cantitate neglijabilă.

• Baronii PSD s-au săturat să tot fie vânaţi de justiţie, fără ca Ponta să mişte un deget.

De menţionat este declaraţia fulminantă a lui Nicuşor Constantinescu, baronul de Constanţa, priponit la domiciliu, şi faptul că Liviu Dragnea n-a scos o vorbă în ultimele 2-3 săptămâni.

Cererea de demitere a lui Cazanciuc vine în aceeaşi notă, a nemulţumirii cvasi generale a baronilor, că nu-i salvează nimeni din ghearele justiţiei.

Dacă săptămâna aceasta, pachetul de legi antijustiţie ajunge sa fie votat in Camera Deputaţilor, gestul ar echivala cu un chibrit aruncat într-un cazan cu benzină.

• Relaţia cu preşedintele Iohannis

Este la cele mai mici cote, aproape de zero. În ciuda eforturilor lui Ponta de a-l îmbuna, după cererea de demisie adresată lui Ponta Iohannis nu mai poate da înapoi.

În aceste condiţii Ponta rămâne singur împotriva tuturor, dacă facem abstracţie de câţiva PSD-isti ramasi loiali până la capăt, gen Rovana Plumb sau Codrin Ştefănescu.

Episodul Ioan Rus a arătat acelaşi lucru. Nimeni nu mai e dispus să cauţioneze actele şi acţiunile guvernului Ponta, iar presiunea internă în momente cruciale devine copleşitoare.

• Manifestaţiile de stradă

Deşi vine vara şi vremea concediilor, după episodul prin care Emil Boc a fost obligat să demisioneze, n-ar fi exclus ca demonstraţiile de stradă să se rostogolească ca un bulgăre, până la dimensiunea la care nimeni nu mai poate rezista.

Avertismentele lui Ponta, că nu vot fi tolerate manifestaţiile neautorizate, dublate de refuzul primarului Sorin Oprescu, de a elibera astfel de manifestaţii, a dus deja la o situaţie tensionată, şi e un suficient un chibrit care să aprinda vâlvătaia.

Din toate aceste argumente rezultă concluzia că Victor Ponta are zilele numărate în fruntea Guvernului.