VIDEO Pensie onorabilă sau trimitere în şomaj tehnic?

0
0
222

În termeni strict pragmatici, într-un limbaj agreat la Curtea Prea Înalţilor Europeni, de la Bruxelles, unde vocile europarlamentarilor români nu există, nu se aud, nu contează în ecuaţia tot mai firavei Uniuni Europene, doar dacă mai apare o poveste de alcov sau de spălătorie, iniţial privată, ulterior publică, o decizie recentă, luată în capitala unui stat momentan, vecin cu România, ţine de recursul la metoda (dez)informării opiniei publice.

Aici fiind vorba de decizia luată în ceea ce aş numi, relaxat, protectoratul american, dintre Prut şi Nistru.

Dacă privim evenimentul care a generat acest rânduri, cu lupa lucidităţii, atunci avem de a face cu o furtună într-un pahar cu apă.

Un minister, din landul românesc dintre Nistru – graniţa istorică dintre răsăriteni şi români – şi Prut - temporarul Milcov de azi - susţine că un tânăr, cetăţean al statului mioriticilor, cel care este un membru deloc insignifiant al NATO şi al UE, taman cel situat în dreapta frontierei dintre lumea statelor democratice şi aceea dominată, de un sfert de veac, de frica antologică faţă de Moscova, reşedinţa ţarului de azi, cu evidente tendinţe hegemonice, a rămas... persona non-grata.

Sigur. În acest moment, Republica Moldova, aidoma Republicii Democrate Germane, este o entitate statală evident distinctă.

Chiar şi pe malul Dâmboviţei, feţe simandicoase dau semne indirecte că par să prefere să facă aferim la Bruxelles, decât să reprezinte demn România, un stat care, în decursul istoriei, de câte ori a fost la ananghie, ca la debutul anului 1918, a renăscut din propria cenuşă, afirmaţie confirmată la 1.12.1918, la Alba Iulia.

Privind la rece lucrurile, întrebarea este:

M.A.I. de la Chişinău face, sau nu, jocul cuiva, mai precis al unui anumit serviciu de intelligence?

La prima vedere, M.A.I. din stânga Prutului a comunicat sec o chestiune de interes strict personal, pentru un simplu cetăţean:

„Cu referire la Simion George Nicolae, informăm: la 13 mai 2015, în baza art. nr. 55 din Legea 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, Simion George-Nicolae a fost declarat persoană indezirabilă pentru o perioadă de 5 ani. În perioada respectivă, G. Simion nu are dreptul de a intra in Republica Moldova. Decizia a fost adusă la cunoştinţă contra semnătură. Instanţa de judecată, care a examinat contestaţia străinului, a suspendat executarea deciziei, până la examinarea cauzei în fond. Curtea de Apel, prin decizia din 30 noiembrie 2015, a casat încheierea instanţei de fond şi a respins solicitarea de suspendare a deciziei de declarare a persoanei indezirabile. Prin urmare, decizia privind declararea străinului persoană indezirabilă este aplicabilă, iar instanţa de judecată urmează să decidă asupra cazului”.

Bine. Înţelegem din aceste rânduri că Republica Moldova vrea să fie un stat de drept şi că brusc, din raţiuni ce ne scapă - comunicarea M.A.I. de la Chişinău fiind lacunară, dar de unde nu este profesionalism nici Dumnezeu nu cere – un june de la Bucureşti pare a fi generat resentimente la unii din... boierii basarabeni, pot pentru ca să zic, cum scria Caragiale.

De aici încolo încep legendele.

Prima fiind că “argumentul MAI este unul fals, cetăţeanul român George Simion intrând în Republica Moldova atât în decembrie 2015, cât şi în ianuarie 2016, fără a fi oprit la vamă.”

Am citat dintr-un comentariu postat pe un website cunoscut pentru politica sa consecventă în serviciul interesului naţional.

Nu. Argumentul M.A.I. de la Chişinău nu este fals, ci este doar expresia executării întocmai şi la timp a unui ordin venit de la cineva care a solicitat un răspuns, a fost tratat cu indiferenţă, ignoranţă sau poate chiar incompetenţă, şi a trecut la represalii, strict imagologice. Jalnice.

Sigur, notabile şi salutare sunt poziţiile publice ale unor juni de peste Prut, inclusiv mesajele adresate executivului de la Chişinău, dar, ca o părere strict personală, decizia a fost luată în altă parte.

Lăsând la o parte mesajele tinerilor, de la Chişinău şi Bucureşti, pe tema evocată mai sus, vizez aici nucleele unioniste, observ amuzat – este dreptul meu de cetăţean european, nicidecum euroasiatic – că la nivelul Reşedinţei de Stat, din Capitala Basarabiei româneşti, şi la cel al Palatului Cotroceni este o linişte exemplară, după cum nici pajii celor două guverne, de la Chişinău şi Bucureşti nu dau semne de nelinişte.

Semn de cacealma.

Şi ar fi timpul să nu mai dăm vina pe Maskirovka, politica de dezinformare a răsăritenilor.

Este timpul să privim în ograda proprie, cea a comunităţii de sorginte latină, trăitoare de la Nistru până la Tisa.

Cum afirma fostul premier Mircea Druc – într-un dialog purtat cu autorul acestor rânduri şi sclipitorul Marius Văcărelu, schimb de opinii vizionabil mai jos – NOI (adică super pământenii din zone siderale) AM DECIS ASTA…

Comedia nu va mai dura mult.

Reîntregirea naţională vine peste capul trecătorilor oficiali de pe Bîc şi Dâmboviţa, mai repede decât cred că pot anticipa cei din zone de intelligence şi atunci se va pune întrebarea, pentru cei din M.A.I. de la Chişinău:

Pensie onorabilă sau trimitere în şomaj tehnic sine die?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite