VIDEO Jim Sack: „Putin a început problemele, deci este bine să fim fermi cu el”
0În bătălia pentru rostirea adevărului complet, despre obiectivul strategic al preşedintelui Vladimir Putin - de a reface, cu orice preţ, fosta Uniune Sovietică, fie aceasta azi Uniunea Euroasiatică -, cultivarea descurajării psihologice, prin recurgerea la arsenalul de tip stalinist, altfel cunoscut, indică o acutizare a confruntării psihologice, informaţionale, în pragul unei noi ofensive a răsăritenilor. Cum se vede, din SUA, situaţia actuală?
Pentru a afla un punct de vedere avizat am invitat în studioul postului 6TV pe Jim Sack, scriitor politic, analist militar, politician şi absolvent al Indiana University Bloomington, fiind specializat în Europa de Est, unde a poposit în repetate rânduri, de la Tallinn la Istanbul, de la Gdansk la Creta, de la Sevastopol la Bucureşti.
Cum la graba lumii de azi cititorii nu au timp să vizioneze o emisiune de 100 de minute am preferat să reproduc stenograma dialogului purtat cu Jim Sack, utilă înţelegerii evenimentelor care vor veni în următoarele zile, săptămâni şi luni, la est de graniţa răsăriteană a NATO.
- Domnule Jim Sack, prima întrebare este despre Barack Obama. Obama este pentru noi un preşedinte interesant, şi vreau să vă întreb care este opinia americanilor despre preşedintele lor? Asta pentru că după şase ani este pregătit să înţeleagă situaţia că după doi ani el va fi doar un cetăţean simplu, ca şi, să spunem, preşedintele Clinton, ca preşedintele Bush, şi pe timpul săptămânii viitoare el va avea o agendă interesantă, cu întâlniri cu alţi oameni, alţi lideri, dar în ultima săptămână a avut o reuniune cu jurnalişti americani. Una cu multe glume. Puteţi să ne explicaţi situaţia în societatea americană, azi?
- Aşa cum aţi spus, este un personaj interesant. El a fost o mare supriză pentru noi, în America, când a fost ales. El s-a născut în Hawaii. A avut un tată negru şi o mamă albă. El se consideră un bărbat de culoare, deci primul preşedinte negru al Statelor Unite ale Americii. El a petrecut timp în Congresul din Illinois. Numai la nivelul acestui stat. Apoi a fost ales în Senatul SUA, unde a petrecut un mandat, o perioadă foarte scurtă de timp. Şi apoi a fost nominalizat de partidul democrat, ca un candidat surpriză. Şi apoi a câştigat alegerile . A fost o manifestare a frustrării a americanilor, faţă de sistemul nostru politic şi situaţia noastră politică, în acel timp. Deci, el nu a fost o surpriză, doar pentru restul lumii, ci şi pentru oamenii din SUA. De fapt, statul unde trăiesc, în mijlocul SUA, este unul foarte republican. De decenii. Dar, Barack Obama a fost capabil să învingă în statul meu. Şi în efortul său, pentru realegere, a fost foarte aproape să învingă în statul meu republican, pentru a doua oară. Deci, printre cetăţenii SUA, este un sprijin puternic pentru el. Nu cel mai mare sprijin. Ar putea fi mai bun. Dar, el are un sprijin puternic printre oameni, însă unde are probleme este în Congres, şi în Senatul SUA, controlat de celalălalt partid. Este foarte bine cunoscut faptul ca liderul republicanilor în Senat a spus că scopul său este ca Barack Obama să fie preşedintele unui singur mandat, pentru doar patru ani. Şi toate eforturile sale în aceşti 4 ani au fost canalizate pentru a demola, tot ce a făcut Barack Obama. A utilizat orice procedură parlamentară, din arsenalul său, pentru a îl învinge pe Barack Obama. Dar, după patru ani Barack Obama a fost reales.
Şi acum, la doi ani după realegere, Barack Obama este mai puternic, ca preşedinte, decât a fost la începutul primului său mandat. Mai înţelept. Mai atent. A fost un om foarte inteligent, de la început. De aceea cred că foarte mulţi americani îl compară pe el cu George Bush. Preşedintele Bush a avut dificultăţi de a pune trei propoziţii la un loc, în succesiune corectă. Barack Obama vorbeşte clar. Preşedintele Bush ne-a dus la război. Şi acel război a devenit un coşmar, în Irak, unde aţi fost şi dumneavoastră. Barack Obama a promis să ne scoată din Irak, din Afganistan şi să fie foarte atent la implicarea SUA în alt război. Esenţial este că a fost ales de americani pentru a fi izolaţionist, pentru a ne retrage nu de la angajamentele noastre, dar din intervenţiile în alte ţări. Deci, acum, după doi ani, la acest dineu, cu jurnaliştii, a fost un orator minunat. A făcut glume în special despre republicani, care l-au criticat, dar au fost glume despre şi chestiuni politice interne. A fost foarte puternic. A fost foarte bine primit. Barack Obama, în ultimii săi doi ani, la Casa Albă, va fi un preşedinte foarte puternic al ţării.
- Ştiţi, unii oameni au scris, în presa americană, despre Barack Obama, că este mai mult un preşedinte de relaţii publice.
- Da, el este foarte bun în substanţa afirmaţiilor, dar pentru oamenii din SUA...noi avem o ţară foarte divizată. Foarte divizată. Republicani şi democraţi. Şi se accentuează divizarea cu fiecare săptămână. Vedem că republicanii nu vorbesc cu democraţii.
- Vreţi să spuneţi că la nivelul de la Capitol Hill?
- Da, la nivelul lui Capitol Hill (unde este Congresul SUA), în Camera Reprezentanţilor, din statul meu, unde este guvernatorul meu. Ei nu vorbesc cu democraţii. Democraţii nu discută cu republicanii, în restaurante, în familii, în şcoli, în universităţi. Avem o dezbatere înverşunată, în ţară, privind direcţia viitoare. Direcţia asta sau cealaltă. Lupta este pe acest program de sănătate al lui Obama. Dumneavoastră aveţi condiţii excepţionale, de îngrijire a sănătăţii, aici. Ştiu asta.
- În România?
- Da, am avut o oportunitate. Şi aveţi condiţii de tratament medical foarte bune aici.
- În câteva spitale...Lasaţi-mă să spun franc adevărul...
- Desigur. În cîteva spitale din SUA avem condiţii la nivel superlativ, dar costă foarte mulţi bani. Nu este gratuit. Obama a spus că avem nevoie de mai multă îngrijire a sănătăţii, pentru mai mulţi oameni. Şi aceasta a fost o politică împrumutată de la Mitt Romney, practicată în Massachusetts, unde acesta a fost guvernator.
- Vă rog frumos să îmi explicaţi mie şi telespectatorilor dacă este vorba de o politică personală, a lui Barack Obama, sau a partidului democrat?
- Ambele. În mod categoric. Şi a oamenilor care sprijină partidul democrat. Şi a unei largi pluralităţi a americanilor. Ei sprijină puternic...
- Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, pluralitate?
- 40-45%. Pentru că ştiţi că 40% sunt împotrivă, cu totul împotrivă...
- De ce?
- Pentru că…eu sunt unul dintre susţinătorii programului, eu sunt un membru al partidului lui Barack Obama. Şi cred că Maskirovka, dezinformarea, minciunile şi reprezentarea falsă, au fost foarte puternice pentru a eticheta acest program de îngrijire a sănătăţii, acest pas înainte în tratarea sănătăţii, ca fiind socialist, comunist, ca o distrugere a economiei noastre, ca o distrugere a locurilor de muncă. Dar lucrurile nu stau aşa. Faptele arată că programul este bun pentru America. Tot mai mulţi oameni beneficiază de o îngrijire a sănătăţii mai bună, acum, decât cu câţiva ani în urmă.
- În acelaşi timp, cum am văzut, vicepreşedintele Joe Biden sprijină politica lui Barack Obama.
- Bineînţeles. În sistemul nostru, vicepreşedintele trebuie să fie primul prieten al preşedintelui. Persoana care stă lângă preşedinte şi îl ajută pe acesta. Sau poate, peste doi ani, persoana care stă chiar în spatele ei…pentru a ajuta preşedintele, pentru că şansele sunt ca Hillary Clinton…
- Credeţi că Hillary Clinton va fi preşedinte şi Joe Biden următorul vicepreşedinte? Ar putea fi?
- Nu. Nu. Mă îndoiesc că va fi Joe Biden. Dacă astăzi aţi spune să pun 100 de lei, pe masă, şi ...sau un milion de lei, şi de a prezice cine va fi victoriosul, aş paria un milion de lei pe doamna Clinton. Dar...
- Este dorinţa dumneavoastră. Este opţiunea dumneavoastră.
- Dorinţa mea este de a merge în secţia electorală, în ziua alegerilor, şi să văd candidatul la care ţin, pe care îl sprijin, care este de asemenea în sprijinul politicii pe care o sprijin, eu sunt…
- O.K.! Aş vrea să vă spun…
- Am un gând. Sau un pic mai în vârstă decât dumneavoastră, cu zece ani…
- Nu. Sunteţi mai tânăr decât mine…
- Cred că sunt mai în vârstă, vom face un pariu mai târziu. Dar eu am fost un susţinător al lui Robert Kennedy, în SUA.
- De ce?
- Pentru că el mi-a reamintit de…Barack Obama. Înainte de a fi un Barack Obama. El mi-a reamintit de speranţă, de inteligenţă, intelectualism, compasiune, gândire, şi grijă faţă de bărbaţi, femei şi copii, negri, albi, latini, români, germani. Orice grup de oameni, din America, a contat pentru Robert Kennedy. Pentru asta a şi fost ucis.
- Dar, în acelaşi timp...
- Cu trei luni înainte de alegeri...Şi ceea ce vreau să spun este că azi Hillary Clinton este alegerea tuturor celor care pariază în America.
- Vom vedea. Dar acum, în România, la nivel înalt, este o idee. În înalta societate, de peste Ocean, în America, câţiva indivizi au decis că este necesar ca în aceste timpuri SUA să aibă un preşedinte negru şi după asta un preşedinte femeie…
- Este ceva de genul ăsta. Sunt oameni care cred că este mai bine să alegi o femeie decât a alege pe cineva care este capabil. Sunt câţiva care gândesc asta. Sunt oameni care gândesc că este mai important să alegi un bărbat de culoare, decât să alegi persoana cea mai bună. Convingerea mea este că am ales pe cea mai bună persoană. Şi la acest moment, cu un an şi jumătate depărtare de alegeri, la 18 luni distanţă de alegeri, în acest moment, ea, Hillary Clinton, este cel mai bun candidat pentru America. Cel mai pregătit. Într-un anume sens aş spune că ea este un bun candidat pentru România. Şi pentru alianţa noastră – NATO. Pentru apărarea Europei. Pentru mine asta este foarte important. Deci, acest motiv, mă determină să o sprijin. Este o susţinătoare a protecţiei mediului, trebuie să ne curăţăm mediul înconjurător. Ea sprijină drepturile femeilor la locurile de muncă. Şi în faţa legii. Hillary Clinton sprijină atât de multe lucruri în America, pe care le numim progresiste. Dar există întotdeauna şi posibilitatea ca ea să nu fie nominalizată, într-un an de acum, un an din iunie, cred. Şi este posibil ca republicanii să se prezinte cu cineva care este cel mai important, cel mai influent, cel mai iubit în America, de asemenea, să aibă capacitatea şi inteligenţa de a conduce lumea în pace.
- Republicanii au spus jurnaliştilor americani că Barack Obama este un preşedinte slab. Că au nevoie de un preşedinte puternic. Şi mulţi dintre ei cred că Jeb Bush ar putea fi următorul preşedinte. Care este opinia dumneavoastră despre acest subiect?
- Barack Obama a fost ales ca să fie un preşedinte care să se ocupe de problemele interne, nu să fie un preşedinte pentru chestiunile internaţionale. Atât să fie problemele interne...Raportul între problemele externe şi cele interne să fie acesta...
- Înţeleg.
- Cred că în următoarele trei patru luni, în faţa problemelor din Siria, Libia, a atacurilor Rusiei contra Ucrainei…
- …pentru că ei cred că Obama nu va face nimic…
- Poate. Şi noi vom şti peste 20 de ani, când vor fi scrise cărţile de istorie. Dar vom vedea dacă Putin va decide că are carte albă să atace Ucraina, pentru că el presimte că Barack Obama nu va rămâne puternic. Am văzut, în ultimele luni, aşa cum mi-aţi reamintit, defilarea tancurilor americane în Estonia..
- Da.
- Ştim că paraşutişti americani sunt acum în Vestul Ucrainei, antrenând pe militarii ucraineni...
- Este adevărat.
- Avem aceste avioane pe care le numim "Warthog", nu sunt sigur că…
- Da le ştiu.
- Dar este vorba de tactica lor, este un ucigător de tancuri. Aşa cum mi-a spus cândva un instructor militar german, Rusia este o putere terestră. Statele Unite sunt o putere aeriană. Avioanele "Warthog" distrug tancuri.
- În acelaşi timp, SUA sunt o putere navală.
- Corect.
- Prima din lume.
- Da. Poate Marea Britanie face o excepţie…dar Statele Unite sunt o mare putere navală, împreună cu Marea Britanie şi partenerii noştri în Europa. Este un parteneriat. Unul în care am învăţat că depinde foarte mult de verii europeni. Sunteţi un văr. Suntem toţi veri. Şi trebuie să lucrăm împreună la asta. Şi depinde şi de dumneavoastră.
- În acelaşi timp suntem foarte interesaţi, în România, despre relaţia dintre Casa Albă şi Pentagon.
- La începutul administraţiei Obama, a fost un caz, a unor ofiţeri, care nu erau…
- Supuşi, faţă de anumite reguli…
- Care erau gata să-i urmeze ordinele. Dar asta a fost nimic faţă de episodul petrecut între Harry Truman şi generalul Douglas MacArthur. Vă amintiţi când MacArthur.a fost…
- Da.
- …dat afară. Concediat. Generalii care conduc NATO acum vorbesc cu permisiunea preşedintelui.
- Vă referiţi la generalul Philip Breedlove, care este SACEUR, comandantul suprem al Forţelor Aliate în Europa.
- Da. Nu am nicio îndoială că atunci când militarii vorbesc şi aţi auzit, se întâmplă atunci când preşedintele Obama şi structura noastră naţională de securitate determină să fie cea mai înţeleaptă politică pentru America. Revenind la întrebarea care a fost referitoare la faptul că ruşii cred că a fost slab, aşa gândeau şi îşi închipuie că au câştigat un avans, în această privinţă, da, eu cred asta. Şi că el este slab, nu cred asta! Cred că schimbarea…
- Îmi place că aţi subliniat ultima propoziţie. De ce nu credeţi asta?
- Cred că…Din perspectiva mea, din America, privind cum o problema după alta vin la Obama, şi în reacţiile lui la aceste probleme, a devenit ferm. Nu are nimic de pierdut acum. Nu va fi preşedinte din nou. Nu va mai candida la alegeri. Nu are nimic de pierdut. Şi ceea ce este important…Vă aduceţi aminte că am afirmat că suntem divizaţi, în Statele Unite. Că este o linie între…John McCaine şi Lindsey Graham…
- Îl ştiu.
- Şi prietenul meu, Dan Coats, ei trei sunt foarte mult în spatele preşedintelui, presându-l să fie chiar mai puternic, în apărarea Europei.
- Ei sunt profesionişti în declaraţii.
- Da. Şi toţi oameni foarte buni. Dar fără sprijinul partidului republican, şi ei fac apel pentru o Americă puternică în faţa lui Vladimir Putin, ar fi mult mai greu pentru preşedintele Barack Obama, de a vorbi în numele poporului american, pentru că suntem atât de divizaţi. Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat cu câteva luni în urmă…
- Da.
- Câţiva senatori republicani au trimis o scrisoare către Iran/Teheran afirmând că ei nu îl sprijină pe Barack Obama.
- Un lucru stupid.
- Ei bine, este un mod al Casei Albe de a îi face mai puţin puternici pe republicani, asta pentru că ei imediat au părut că nu au înţeles sistemul american, că ei comunică direct cu… opoziţia, nu inamicul, ci cei care sunt în partea opusă, şi că încearcă să submineze o persoană care vorbeşte pentru America. Prin urmare, republicanii au părut slabi şi preşedintele puternic. Şi el este încă puternic. Şi de aceea am văzut vehiculele blindate Striker, în Estonia, avioane "Warthog” vor veni Germania, a urmat parada prin centrul Europei, cu acea coloană lungă de blindate americane, instructorii au mers în...
- Vă referiţi la misiunea “Călătoria Dragonului.”
- Da.
- În acelaşi timp vedeţi pe ecran, o persoană foarte interesantă, din ţara dumneavoastră, actriţa de comedie Cecily. O vedeţi aici. Şi am pus aceste imagini, pentru că întrebarea mea următoare este despre puterea femeilor în SUA. Şi ştiţi de ce. Chiar şi Hillary Clinton luptă pentru aceleaşi drepturi, pentru femei, în SUA, pentru egalitatea în drepturi cu bărbaţii.
- Exact.
- Cum comentaţi acest subiect?
- Sunt mai mult de cîteva state, în lume, în Scandinavia, în Europa, unde statutul femeii este mai bun decât SUA. Deci avem de lucru. Voi face o simplă analogie. Nicio ţară nu pune un braţ la spate, pentru a lupta doar cu celălalt. Este mai puternică ţara care foloseşte ambele braţe. Avem nevoie de femei, avem nevoie de bărbaţi, avem nevoie de toate minorităţile noastre, de majoritatea noastră, de toţi oamenii să participe cu toţii…
- Bine, acesta este un nivel teoretic, dar practic vorbind ce se întâmplă acum?
- Practic vorbind acum avem o puternică reacţie contra drepturilor femeii în SUA. Pendulul oscilează împotriva femeilor. În curând pendulul va merge în sensul opus. Se întâmplă, în Statele Unite. Şi în fiecare stat sunt legi care restricţionează drepturile femeii, într-un sens sau altul. Uneori sfidează Curtea Supremă. Alteori nu. Iar ceea ce se întâmplă acum, preşedintele trece la acţiuni executive, cu alte cuvinte el decide că va schimba ceva la nivel federal, va emite noi reguli, care vor aduce noi femei în sistem. Guvernul federal are mulţi angajaţi. Un mare număr de funcţionari. Prin urmare, orice schimbare, în regulile guvernului federal, afectează fiecare stat, fiecare localitate, fiecare oraş, din America. Şi deci asta face preşedintele. Şi apoi, din nou...sunt un moderat spre stânga.
- Aş vrea să vă pun o întrebare care vă va ajuta să explicaţi mai bine acest subiect. Am văzut că Michelle Obama a acţionat cu dr. Jill Biden, soţia vicepreşedintelui Joe Biden, şi ele au avut un bun rezultat în pregătirea mai multor locuri de muncă pentru foştii militari. Dar sper că o să îmi explicaţi dacă doar Michelle Obama şi dr. Jill Biden sunt cele mai puternice femei, care au făcut ceva necesar în America?
- Nu. Ele sunt reprezentative, pentru multe femei. Ele sunt lideri de opinie. Când fac ceva, toate camerele de televiziune sunt acolo unde se află ele. Pentru a lua imagini şi a transmite ştiri. Deci ele au creat un sens, în SUA, în favoarea femeilor. Dar în fiecare comunitate, în oraşul meu, în capitala statului meu, în fiecare oraş din SUA, sunt organizaţii puternice, care sprijină drepturile femeii. Şi dacă Jill Biden şi Michelle Obama sunt importante sunt multe alte femei, în SUA, care sunt la fel de importante, în SUA., ca ele. Noi dezbatem acum, în SUA, dacă să schimbăm imaginea de pe banii noştri. Bancnota de 20 de dolari are imaginea lui Andrew Jackson. Întrebarea este dacă punem acolo chipul unei femei. Ei bine se va întâmpla. Întrebarea este care femeie? O prefer pe Eleanor Roosevelt. Avem aceeaşi zi de naştere. Îmi place. A fost un mare lider progresist în SUA.
- Credeţi că după următoarele alegeri, mă refer la cele din 2016...
- Alegerile naţionale.
- ...va fi o cale bună, pentru economia americană, pentru a avea o bună dezvoltare, în viitor?
- Avem acum o economie într-o evoluţie bună, nu extraordinară, dar bună.
- Să spunem un început...
- Nu cred. Cred că economia SUA va continua să crească…Am spus asta prietenilor mei, mai devreme, că actuala creştere a economiei americane este cea mai bună în lume. Cu excepţia celei chineze, desigur. China are probleme, Europa are probleme.
- Da. Dar economia chineză este pe locul doi.
- Da.
- Chiar şi acum.
- Da. Dar au crescut cu 7 procente. Şi cred că asta este nimic. Noi am crescut cu trei procente şi suntem fericiţi. Economia americană este una mare. Deci trei procente sunt bune. Creşterea noastră se măreşte. Când Europa va corecta unele din problemele sale economice, va începe să crească şi aceasta. Asta va face America şi mai puternică şi economia noastră mai tare. Acum vedeţi că euro a scăzut, iar dolarul este mai puternic, pentru că au acţionat Banca Europeană Centrală şi Rezerva Federală Americană. Asta se balansează tot timpul. Preţul petrolului a scăzut automat. Acum a crescut un pic. Asta este foarte bine, pentru economia noastră, în multe privinţe, pentru că, pentru cineva care conduce maşina, va pune 500 de dolari în plus, în buzunarul propriu, ca o descreştere a taxelor. Deci economia americană, la nivel individual, depinde de consumul din ţară, nu ca Germania, care depinde de exportul din ţară. Depinde de faptul dăcă americanii au un ban în plus în buzunar. Dacă au îl vor cheltui. Aşa merge economia noastră. Şi asta înseamnă că voi cumpăra un alt Mercedes.
- Bine. Nu voi evita să vă pun o întrebare dificilă. Am discutat cu dumneavoastră înainte de aceste momente, despre situaţia din Baltimore. Ne puteţi explica ce s-a întâmplat acolo?
- La 1600, europenii au început să aducă sclavi, în America. Din acel moment, a fost discriminare, o politică oficială şi una neoficială împotriva negrilor, în SUA. A fost cazul, de asemenea, cu acţiunile contra catolicilor, evreilor, au fost discriminări contra românilor, cum au fost cei ce au venit în oraşul meu. Multe au dispărut. Multe legi contra negrilor nu mai sunt. Dar sunt multe locuri, în SUA, unde negrii nu sunt plăcuţi, nu sunt respectaţi, şi sunt trataţi rău.
- Este o problemă de mentalitate învechită?
- Este o problemă de mentalitate învechită, una de rasism. Avem rasism în SUA. Avem sexism. Avem discrimare pe baza vârstei. Avem toate aceste lucruri. SUA este o muncă în derulare. Noi totdeauna încercăm să facem mai bine. Şi această discriminare împotriva oamenilor de culoare, uneori duce la o mare mânie şi frustrare. A fost aşa în Fergusson. A mai fost într-un oraş al cărui nume l-am uitat, în multe alte oraşe. Este o localitate în Louisiana, unde ei arestează negrii pentru că traversează strada şi numerg în direcţia bună. Şi sunt arestări în multe feluri.
- Am fost în Louisiana, am vizitat câteva oraşe şi nu am văzut nimic rău între albi şi negri.
- Este posibil. În fiecare localitate din America sunt probleme, între rase.
- Este şi o problemă a ofiţerilor de poliţie?
- Este o problemă de tradiţie, istorie. Unii ofiţeri de poliţie, dar nu numai. Un ofiţer de poliţie mi-a spus, în oraşul meu, mi-a spus cât negrii se împuşcă între ei este mai puţină muncă pentru el...A spus asta. A fost extrem de dezamăgitor. A fost o singură persoană într-un numeros departament al poliţiei, unde majoritatea, toţi ofiţerii sunt gentlemeni. Dar ajunge o singură persoană pentru a distruge imaginea, pentru a distruge modalitatea de a rezolva asemenea probleme. Baltimore are probleme rasiale de o sută de ani. Şi încă le are.
- Vă rog să fiţi amabil să îmi spuneţi opinia dumneavoastră despre situaţia din Forţele Armate Americane, deoarece, la începutul acestui an, cum am văzut, şi cum au văzut şi telespectatorii noştri, a fost o dezbatere despre bugetul armatei. Pentru a fi tăiat şi pentru a avea un număr diferit de militari şi un mod diferit pentru a face plăţile necesare pentru Forţele Armate ale SUA. Care este părerea dumneavoastră, în această privinţă?
- Am fost un militar în anii 1971,1972, 1973...
- Un soldat?
- Nu. Un pic mai mare...
- Este secret?
- Cred că da. Am fost un anchetator.
- Puteţi să explicaţi ce înseamnă asta?
- Am fost instruit în Monterey. Am urmat un curs în Texas, pentru a cunoaşte cum să pun corect întrebările. Apoi am fost trimis în Munchen.
- În Germania.
- Da. Unde aveam un centru. Am fost în compania a 5-a MI, grupul 66MI.
- MI fiind informaţii militare.
- Da, încerc să îmi aduc aminte, că a trecut mult timp. Eram în Batalionul 18, grupul 66.
- O.K.!
- Şi misiunea mea era să vorbesc, în fiecare zi, cu românii care au fugit de aici, în perioada lui Ceauşescu.
- Am înţeles. Şi misiunea dumneavoastră a fost să cunoaşteţi starea de spirit a românilor?
- Corect. Starea armatei. Mai mult ce gândeau românii despre guvernul lor. Şi despre progresul lor economic şi social. Îmi scriam rapoartele care plecau la cineva în Heidelberg, le comparau, apoi informaţiile ajungeau la preşedinte.
- O.K.! Să revenim la Forţele Armate Americane de azi şi la viitorul lor.
- Noi reformăm armata în fiecare an. În fiecare an avem un nou buget. Şi Congresul se uită la achiziţiile militare, aprovizionare, echipament. Şi ia decizii cu privire la care sistem îl va sprijini şi va fi cumpărat. Cum vom antrena armata. Astfel că, în fiecare an acest buget este o reflectare a acestor discuţii. Şi în fiecare an noi micşorăm bugetul până la ceea ce unii politicieni numesc a fi suplu, mai mulţi muşchi, decât grăsime. Şi în fiecare an militarii spun ca sunt încorsetaţi financiar, că au nevoie de mai mulţi bani. Şi întotdeauna este o competiţie. Cred că armata noastră cheltuieşte mai mulţi bani decât orice ţară din lume, mai mulţi , cred, decât toate celelalte state la un loc. Deci avem o armată foarte puternică. Nu cred că există un termen de comparaţie.
- Da, dar este necesară, pentru că SUA este o superputere a lumii şi are mari responsabilităţi.
- Corect. După cum ştiţi noi cheltuim mulţi bani pe un nou avion cu reacţie. Este un nou avion de vânătoare, pentru misiuni tactice. Poate că noi am cheltuit miliarde cu asta şi nu am obţinut nimic. Suntem foarte exigenţi pentru a fi siguri că armata cheltuieşte cum trebuie banii. Vrem ca aceştia să fie operaţionali, utili, când este cazul apărării Europei, Canadei, sau unele ţări în Asia. Dacă avem capacitatea unor forţe copleşitoare…
- Şi nu uitaţi să vă apăraţi aliaţii, în Europa.
- Desigur. Am avut o discuţie interesantă cu un prieten de al meu, rus. Şi opinia mea a fost că noi nu avem niciun interes în a ataca Rusia. La ce ar duce asta? La ce bun? Interesul nostru este în a face comerţ cu Rusia.
- Chiar şi românii vor să aibă bune relaţii, relaţii paşnice cu Rusia. Dar situaţia acum este diferită.
- Aveţi o istorie...ruşii au vizitat România de atât de multe ori şi, de obicei, au plecat cu tacâmurile de argint...
- Cu ghilimelele de rigoare, pentru vizite...
- Da. Şi România are suspiciuni foarte oneste privind politica externă a Rusiei. Noi, cu toţii ar trebui să avem foarte oneste îngrijorări despre politica externă a Rusiei, pentru că în această ţară este o cleptocraţie. Este condusă de un grup mic de oameni, care iau pentru ei înşişi, am văzut istorisirea cum Putin a devenit cel mai bogat om din lume.
- Este adevărat.
- Cât a agonist în fiecare an?
- Nu îmi pasă. Pentru că nu voi schimba eu averea sa.
- Responsabilitatea pentru America este de a fi cel mai puternic partener in NATO, să apere pe partenerii noştri din NATO, conform articolului 5, şi când va fi un atac în Europa, poate unul cibernetic, să fim fermi în a vă apara pe voi şi restul Europei, în acest nou război hibrid, acest nou tip de război, care este în desfăşurare. De fapt, ce a făcut Vladimir Putin, este că a întărit NATO, a consolidat determinarea SUA de a apăra Europa şi pe partenerii noştri din NATO, şi probabil că a dat, de asemenea, Uniunii Europene, o putere mai mare. Pentru că, ştiţi cum este, când nu ai nimic de făcut, când nu ai probleme existenţiale, uneori devii leneş, uneori uiţi de alte ameninţări în lume. El ne-a reamintit tuturor că există o ameninţare în Europa de Est,la adresa păcii şi stabilităţii dumneavoastră, la adresa frumoasei arhitecturi pe care o aveţi aici în Bucureşti. La adresa vieţii oamenilor din Bucovina, din Transilvania, la adresa dreptului lor de a trăi în prosperitate. Putin ne-a spus, ne-a arătat, ne-a presat să întărim NATO, UE. Şi să vă întăriţi armata. Şi să se întărească angajamentul SUA faţă de Europa.
- Să vă spun franc, în România sunt câteva voci care, în cursul anului trecut au spus că: "SUA sunt atât de departe, peste Ocean. Soldaţii americani nu vor veni, nu vor lupta pentru România. Şi va trebui ca voi românii să luptaţi singuri cu diavolul (estic) în România. Şi aveţi slabe forţe armate." Care este opinia dumneavoastră despre, să le spunem, asemenea declaraţii individuale?
- Este întotdeauna puterea atacatorului. Avantajul aparţine atacatorului. În democraţie ne ia tot timpul pentru a fi cu toţii laolaltă, pentru a avea un consens şi pentru a ne mişca înainte. În Uniunea Europeană sunt 28 de ţări, 28 de voci, 28 de voturi. SUA au declarat, public, prin vocea preşedintelui Obama, că noi suntem fermi în a vă apăra pe voi. Şi suntem aici pentru a rămâne. Până când o să decideţi că nu este niciun pericol, care să vină din altă parte a lumii. Şi ne vom întoarce la grătarele noastre, la jocurile noastre de baseball. Noi, americanii nu vrem să vă forţăm în vreun fel, nu vrem să ne impunem, în proporţie de 90%, poate exista 1-2 % care cred că ştiu totul despre orice ...
- Dar?
- Majoritatea americanilor nu vor să impună filozofia noastră valorilor europene. România este o ţară frumoasă, cu oameni remarcabili. Şi aţi făcut atât de multe progrese, pe care le-am văzut după 89. Am fost aici, pentru prima oară, în 1990. După schimbare. Acum România, şi frumosul Bucureşti arată luminos. Mai sunt multe de făcut. Dar este înfloritor, faţă de ce am văzut. Am fost în Germania de Est, după căderea Zidului Berlinului. Calitatea vieţi acolo era ca într-un ghetou. Comparativ cu Germania de Vest, care arăta peste tot ca în perioada de Crăciun. Acum Germania de Est arată minunat. Schimbările au venit foarte repede. Într-o foarte scurtă perioadă de timp. Deci, avem multe de învăţat de la dumneavoastră.
- Într-adevăr? De ce?
- Pentru că aveţi un minunat stil de viaţă aici. Sunt aici de două săptămâni.
- Da, dar o să vă spun franc, din nou, nivelul de viaţă al majorităţii românilor nu este la nivelul vieţii majorităţii americanilor.
- Este adevărat. Dar aveţi alte lucruri aici care sunt minunate. Şi îmi place să fiu aici. Şi am învăţat lecţii de transmis oamenilor din oraşul meu, congresmanului meu, senatorului meu, cărora le-am explicat că este ceva ce trebuie să învăţăm de la români. Problema României este că este văzută de foarte mulţi oameni, ca prea coruptă, de sus în jos. Unde conducerea trebuie să facă din România o societate mai corectă, egalitară. Dar încă aveţi comunităţi frumoase, Sibiu, Braşov, sunt locuri frumoase. Este o ţară minunată. Cu oameni încântători.
- O să vă pun acum o întrebare dificilă, despre România. După cum am văzut preşedintele Barack Obama a avut o întâlnire cu preşedintele Poloniei. Şi Polonia şi România sunt cele două ţări mai importante, la graniţa NATO, în această zonă a Europei. Credeţi că este posibil ca Barack Obama să îl primească pe preşedintele nostru, Klaus Johannis, în viitor, la Casa Albă?
- Ar fi frumos, pentru Klaus Johannis să viziteze Washington şi să ia parte la un dineu de stat şi pentru Barack Obama să vină în vizită, la Bucureşti. Ştiţi că noi am desemnat un nou ambasador...
- Am pus această întrebare pentru că acum, partea cea mai bună a relaţiilor noastre, româno-americane, este pe plan militar. Speranţa mea, ca simplu cetăţean, este să avem un dialog, o eficienţă pe plan economic.
- Adevărat. Şi am fost rugat, de câţiva prieteni de aici, să discut în America despre dezvoltarea relaţiilor economice cu România. Avem în România o Cameră de Comerţ, avem români în America foarte bogaţi care cred că ar trebui să ajute România să se dezvolte şi voi discuta cu ei. Acesta ar trebui să fie obiectivul. Sunt sigur, cred, că există o Cameră de Comerţ aici în România şi discută cu cea din America pentru a dezvolta comerţul între cele două ţări. Cu cât mai mult comerţ avem, cu cât vom face mai mare schimbul de studenţi, de lideri, pentru a vedea sistemul nostru, va fi mai bine. Am o prietenă dragă, are o viză pe zece ani, pentru a vizita SUA. Ea poate veni şi pleca când doreşte şi acesta ar trebui să fie situaţia pentru toţi românii.
- Bună punctare. Care este opinia dumneavoastră privind viza necesară, pentru români, ca să viziteze SUA?
- Să nu mai fie viza. Ar trebui să puteţi veni oricând doriţi.
- Da. Dar în acelaşi timp noi am văzut, la nivelul oficial al liderilor SUA, faptul că ei nu se mişcă în direcţia indicată de dumneavoastră.
- Nu sunt un expert în această problemă şi nu mă pot pronunţa.
- Da, dar ca simplu cetăţean, fost militar şi analist politic? Care este opinia dumneavoastră?
- Este foarte simplă. Ar trebui să fie mai mulţi români să viziteze America în fiecare zi. Şi mai mulţi americani care să viziteze SUA în fiecare zi. Cred că este o liberalizare. Înainte era o viză pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Acum este pentru zece sau cinci ani. Şi aceasta este o liberalizare, care face lucrul mai uşor pentru români. Fără a mai cere viza să poţi cumpăra un bilet de avion şi să vii în SUA. Viza fiind acolo. Pasul nostru următor ar trebui să fie să avem aceeaşi relaţie cu România, cum o avem cu Germania. Ceea ce înseamnă că orice german poate veni...
- Mă surprindeţi cu această comparaţie, între Germania şi România. Să comparaţi Germania cu România şi să aibă aceleaşi condiţii.
- De ce nu? România este o ţară mare. Deci trebuie să aveţi aceleaşi drepturi în SUA, ca şi germanii. Asta este simplu.
- Bine. Este finalul primei părţi a emisiunii noastre.
*****
- Stimaţi telespectatori continuăm dialogul aparte, inedit, cu un prieten al României, analistul politico-militar Jim Sack. Un om care cunoaşte ţara noastră, care cunoaşte Europa, care a călătorit şi în Rusia şi care, probabil, a cântat şi „My Bonnie is over the Ocean”. Asta pentru că avem pe ecran imagini cu trecerea oceanului de către un pilot la mare înălţime. Vom discuta acum despre relaţiile dintre preşedintele Obama şi câţiva preşedinţi din Europa. Şi vom începe cu o ştire conform căreia George Cristian Maior, fostul director al SRI va fi viitorul ambasador al României în Washington D.C. Este un semn bun pentru relaţiile dintre România şi SUA?
- Este o decizie a românilor. Noi vom saluta sosirea reprezentantului dvs... nu vorbesc acum în numele preşedintelui Obama şi a SUA, desigur...
- Doar în calitate de simplu cetăţean...
- Da. Sunt sigur că noi, în SUA, vom face tot ce ne stă în putinţă, ca relaţiile cu România să fie cât mai apropiate. Precum ştiţi, pentru deja prea mult timp, SUA nu au avut un ambasador în Bucureşti şi am înţeles că a fost desemnat, în acest post, cineva care a studiat la aceeaşi universitate la care am studiat şi eu, cineva care a studiat la acelaşi Institut de Studii Ruseşti şi Est-Europene, care provine dintr-un orăşel, nu departe de locul în care trăiesc şi care are un nume german, foarte interesant, Hans Klemm.
I-am citit biografia profesională, m-am uitat la fotografia lui, i-am privit ochii şi, deşi nu o să spun, precum George Bush, că m-am uitat în sufletul lui şi am văzut un om bun, pot spune că este un diplomat de carieră, cineva care va construi legături puternice între România şi SUA, şi cred că acesta este un lucru foarte bun. Şi are o echipă foarte bună la ambasadă, cu care să lucreze, am vorbit cu una dintre membrele echipei şi a fost foarte implicată, foarte orientată, foarte bine pregătită. Cred că aceasta este cheia. Avem un ambasador acum, în Bucureşti, care va construi legături, care va facilita comunicarea şi va întări angajamentele Washingtonului faţă de Bucureşti.
- Am afişat pe ecran imagini din timpul unui exerciţiu de contraterorism, un exerciţiu comun între piloţi ruşi şi piloţi NATO, din Polonia, din SUA. La nivel militar, ca să spunem direct, am avut o cooperare bună, între NATO şi Rusia. În 2014 însă, am asistat la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, am văzut o faţă diferită a liderilor ruşi şi ca să fiu sincer, cred că acum Obama nu mai are un dialog cu preşedintele Putin, nici întâlniri, nici convorbiri telefonice şi cred că este o problemă.
-Sunt de acord cu dvs. Cu toate acestea John Kerry, cel care a fost cât pe ce să devina preşedintele nostru, este în legătura cu Serghei Lavrov.
- Da. De 2 ori pe săptămână au convorbiri telefonice. Dar de fiecare dată când Kerry a facut o declaraţie, Serghei Lavrov nu a spus nimic.
- Cred că ei comunică mai mult decât ştim noi şi că există dorinţa, de ambele părţi, ca această comunicare să fie menţinută. În ciuda ameninţării distrugerii Danemarcei cu arme nucleare...
-A fost o glumă, o glumă prostească sau o declaraţie de forţă a Rusiei?
-A părut mai mult ca o declaraţie a cuiva care a băut prea multe beri sâmbăta noaptea, într-un bar. Nu a fost o afirmaţie prea inteligentă. Dar, mai apoi, după câteva zile, a fost Putin cel care, cel puţin aşa s-a anunţat în media, că ar fi afirmat că ia în considerare opţiunea nucleară. Acela nu a fost un semn bun. A fost un semn foarte rău care cred că a oferit lumii întregi motive de îngrijorare legate de faptul că Rusia a scăpat puţin de sub control, că a devenit un pic mai periculoasă decât a crezut vreodată cineva, că trebuie să fim mai atenţi la orice spun ruşii şi să fim siguri că suntem pregătiţi pentru orice doresc să exprime, orice ameninţări proferează dar, mai înainte de toate, să întărim pacea şi să lucrăm pentru pace.
-Cu câteva zile în urmă, la televiziunea publică rusă, a fost difuzat interviul preşedintelui Vladimir Putin acordat unui jurnalist rus. El a afirmat, pe timpul acestui interviu, că nu regretă nicio decizie, că decizia reunificării Crimeei cu Federaţia Rusă a fost una înţeleaptă şi, în acelaşi timp, a povestit ceva foarte neobişnuit. Cum cam prin anul 2000, câţiva preşedinţi, ale căror nume nu le-a menţionat, i-ar fi spus că ei se aşteptau ca Rusia să fie mai mică din cauza problemelor de atunci, din Caucaz. Şi el a afirmat că atât în trecut, cât şi acum, Rusia este încercuită, se află sub presiune. Care este părerea americanilor? Pentru că avem acum pe ecran prima întâlnire dintre preşedinţii Putin şi Obama şi pe parcursul acestei întâlniri, a fost evident că nu s-au plăcut.
- Este adevărat. Sunt două aspecte. Nu ştim dacă preşedintele Putin ne spune adevărul sau nu. Pur şi simplu nu ştim. Au fost atâtea situaţii în care a spus ceva... Îmi amintesc că spunea că nu există trupe ruseşti, armament rusesc, care să sprijine separatiştii...
- Aţi crezut asta?
- Nu. Mai apoi, într-un alt interviu, el a spus că, ei bine.. au existat. Deci, mai întâi a negat, apoi a răspuns afirmativ. Sunteţi un cunoscător al ruşilor, cunoaşteţi filozofia lor numită Maskirovka, ştiţi că uneori ei spun că albastrul e negru şi verdele e mov, doar pentru a amesteca lucrurile. Ştim sigur că acei preşedinţi, pe care nu-i numeşte, la întâlnirea despre care nu a dat niciun detaliu, i-ar fi vorbit despre o Rusie mai mică? Poate i s-a spus, poate nu i s-a spus. Poate acei preşedinţi au spus ceva şi el a interpretat astfel. Din altă perspectivă, pentru a proteja poziţia de lider a lui Vladimir Putin, opiniei publice ruseşti i se spune că Rusia este încercuită. Pentru a privi în acele direcţii, unde sunt americani peste tot şi nu..
-Înăuntru.
-Nu înăuntru. Unde problemele sociale devin tot mai mari, unde bunăstarea de acum 10 ani începe să scadă, unde vremurile bune dispar, unde guvernul ia banii din fondul de pensii, pentru a plăti salariile. Aşa că, sunt de acord, este tradiţionala înşelătorie, în care spui „uite vine duşmanul”, dar duşmanul e chiar acolo, în centru, în Kremlin. Cum a devenit el (Putin) miliardar?
-Dar, cu experienţa dvs., credeţi ce spune în acelaşi interviu, că în 2 ani economia Rusiei va fi in regulă? Credeţi asta? Sau este doar propaganda Kremlinului?
-Să ne întoarcem la un concept de bază, care afirmă ca Rusia este o cleptocraţie. Este condusă de persoane care s-au îmbogăţit pe spatele tuturor celorlalţi. Un astfel de sistem nu distribuie bogăţie.
-Dar, lăsaţi-mă să vă spun că Putin a declarat jurnaliştilor ruşi că, da, este o cleptocraţie în propriul meu partid, dar priviţi şi la ce se întâmplă în rândurile opoziţiei, au mai mulţi membri cu acest gen de aptitudini.
-Îl credeţi pe preşedintele Putin?
-Nu.
-E în regulă. Deci problema este dacă să credem în afirmaţiile sale. Şi, din punctul meu de vedere, acum, oricând citesc o frază în care se afirma că preşedintele Putin a spus ceva, mă gândesc ca trebuie sa iau acel enunţ, să mă uit la el în detaliu, să văd dacă este adevărat, este realistic. Amintiţi-vă că Rusia este dependentă de exporturile de petrol, gaze naturale, lemn. Nu am văzut multe maşini Lada în Bucureşti. Nu am văzut vreo Lada în SUA. Sunt precum coloniile, exportă materii prime. Dacă preţul petrolului, aşa cum saudiţii cred, va rămâne cam pe la acest nivel, va fi foarte greu, pentru guvernul rus să menţină cheltuielile militare, să plătească angajaţii civili, să achite pensiile, să repare străzile, drumurile, autostrăzile, podurile, sistemul de aducţiune a apei. Ei trebuie să plătească pentru toate aceste lucruri şi preţul petrolului a scăzut atât de mult, încât pune o presiune foarte mare asupra bugetului central al Rusiei, ca să mai poată fi capabili să mai facă toate aceste lucruri şi să mai lase şi câteva miliarde, pentru ca oligarhii să le fure. E un sistem care... Uite, în armată obişnuim să spunem că trebuie să împingem capacitatea de decizie până la nivelul cel mai de jos, astfel încât dacă este împuşcat căpitanul sau acesta se află în incapacitate, soldatul din prima linie poate lua decizii pentru pluton. Mergem aici, mergem acolo, cerem sprijinul artileriei, asta nu se întâmplă la Moscova. Deciziile sunt luate în forurile superioare şi toată lumea aşteaptă ca acestea să le parvină. O societate şi o economie nu pot fi conduse astfel. Când totul este decis la Moscova şi trebuie să aştepţi trei zile ca hotărârea să ajungă la Vladivostok şi să afli ce ai de făcut.
-Puteţi vedea pe ecran imagini cu preşedintele Obama, preşedintele Putin şi preşedintele Xi Jinping. Am ales aceste imagini pentru că am vrut să ne explicaţi, dacă doriţi, relaţia dintre preşedinţii Obama şi Xi Jinping. Pentru că, pe de o parte, aşa cum puteţi observa pe ecran, există o relaţie rece, între Putin şi Obama dar, în acelaşi timp, există o relaţie caldă, de prietenie, între Obama şi Xi Jinping. Ce părere aveţi despre acest subiect?
-Noi suntem cei mai mari clienţi ai Chinei, trebuie să acorde atenţie SUA. Pe de altă parte, ei sunt cei mai mari creditori ai noştri. Astfel, chinezii plătesc mare parte din instrumentele financiare ale guvernului. Prin urmare avem un foarte, foarte mare interes în menţinerea unei relaţii foarte bune cu China. Noi cumpărăm de la ei, menţinem locurile lor de muncă, dacă încetăm să mai cumpărăm din China, economia lor se scufundă imediat, pentru că nu au o altă piaţă de desfacere, de mărimea celei americane. Aşa că... dansăm... şi nu cred că ne vom opri să dansăm pentru mulţi ani de acum încolo. Nu cred că vom permite ca problema cu Japonia şi insulele Senkaku/Diaoyu să interfere cu acest dans, nu vom lăsa ca problema cu Coreea de Nord şi nu cred că însişi chinezii vor permite ca problema cu Coreea de Nord să întrerupă dansul nostru, nu cred că sporirea puterii militare chineze, în Marea Chinei de Sud va interfera cu alt dans. Vom avea neînţelegeri, vom avea momente în care nu vom dansa foarte bine, dar dansul va continua pentru mulţi ani. Şi în SUA, universităţile noastre sunt pline de studenţi chinezi. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei predă economie, într-un oraş din nordul Chinei.
-Uitaţi-vă puţin la ecran unde am pus imagini de la o întâlnire între Putin şi Obama. Pe chipurile lor există expresii foarte diferite. Este foarte clar, pentru mulţi, că nu au un dialog foarte bun, fructuos. Care este impresia cetăţeanului american, despre această întâlnire? Pentru că imaginile exprimă situaţia de azi şi anume tensiunea dintre preşedintele SUA şi preşedintele Federaţiei Ruse.
-Despre relaţia dintre aceşti doi domni... din perspectiva americanilor, ei vor alege să danseze cu Obama şi nu cu Putin, americanii vor fi în spatele preşedintelui nostru, chiar şi republicanii vor fi în spatele preşedintelui nostru, într-un mod foarte decis, pentru că noi îl vedem, în ţara noastră, pe Vladimir Putin ca pe un agresor, un om al secolului al XIX-lea, care şi-a atacat vecinul, care a dus la moartea a 6000 de civili, care a doborât un avion de linie, care i-a ameninţat pe danezi, care i-a facut pe polonezi să se întrebe dacă iarna va fi foarte friguroasă sau nu, pentru că le-a tăiat gazul, prin urmare când vedem asta credem, eu cred că Vladimir Putin este un om periculos şi nu vreau ca preşedintele meu să-l sărute pe ambii obraji, să-i dea mâna şi să se plimbe împreună şi să-şi pună eventual o căciulă rusească pe cap şi să danseze un pic. El este o problemă. Este un copil-problemă, creează probleme peste tot, în Europa, în nordul Asiei, creează probleme în Iran... da, creează probleme... este foarte greu să fii drăguţ, prietenos, gentil, cu omul care încearcă să ardă casa vecinului tău. El a început problemele, prin urmare este mai bine să fim fermi cu el. Prietenie? Nicio prietenie. Fermitatea în politica americană este asta, asta, asta şi asta. Şi asta e politica noastră.
-În acelaşi interviu, la televiziunea publică rusă, Putin a afirmat pentru prima oară, că este pregătit să fie, în viitor, după ce încheie mandatul de preşedinte, un cetăţean simplu. Cred că el a făcut cea mai bună glumă a sa!
-Şi eu cred la fel. Unde ar pleca? Nu mai poate să plece în Cuba acum. Trebuie să se ducă într-un loc unde va fi în siguranţă. Dacă va pleca de la preşedinţia Rusiei, unde va mai avea un mandat de şase ani şi va sta până în 2020 - 2024...
- Vom vedea.
- Corect. Au fost mulţi ţari care nu ajuns până la finalul sperat. El a mâniat atât de mulţi oameni în Rusia - unde există un stat poliţienesc, în esenţă - şi în afara Rusiei, în comunitatea mondială. Vă aduceţi aminte că a fost G8?
-Da.
-Acum este G7.
-Da.
-Noi i-am întors spatele acestui om. Cu excepţia unor dictatori de colo, sau acolo. Sunt câţiva dictatori care au rămas în lume. Dar aveţi încredere să trăiţi în Damasc? Vă simţiţi în siguranţă, acolo?
-Nu.
-Deci, cred că opinia dumneavoastră este corectă. Domnul Putin ne furnizează tuturor momente de umor.
-În acelaşi timp, pe timpul dialogului amintit, Putin a primit o întrebare. A fost intrebat care este opinia sa despre ce afirmase, anterior, Barack Obama, despre situaţia în Rusia. Şi preşedintele Putin a spus:”Cine este Obama să ne judece pe noi?”
-Mă aflu între Obama şi Putin. Uneori nu este bine să judeci o altă ţară. Există o filozofie. Excepţionalismul american. Nu pentru că suntem mai înalţi. Sau mai puternici. Ci pentru că suntem români, germani, ruşi, congolezi, suntem din Cuba, suntem din toată lumea. Şi oferim o voce tuturor acestor oameni. Prietenul meu cel mai bun este din Sibiu. Şi el este foarte bogat. Şi mulţumeşte sistemului american, pentru că a avut libertatea să facă ce şi-a dorit. Acesta este excepţionalismul nostru. Sprijinul pentru democraţie, în România, sprijinul pentru democraţie în Rusia. Noi, întotdeauna, vom sprijini democraţia. Avem dreptul să criticăm Rusia. Şi salutăm criticismul altora, de asemenea. Şi vom continua să criticăm Rusia. Şi vom primi critica lui Putin cum să îmbunătăţim viaţa în ţara noastră.
-Este foarte interesantă afirmaţia dumneavoastră, pentru că Putin a spus, în acelaşi interviu, că în jurul anului 2000, serviciile de informaţii ruse au trimis un mesaj la CIA, despre situaţia din Caucaz. Şi în acelaşi timp, după câteva zile, răspunsul CIA a fost că vor continua contactul cu opoziţia rusă. Şi asta l-a enervat pe Vladimir Putin.
-Ei bine, dacă este adevărat sunt sigur că aşa a procedat. Dar, din nou, revenim la ceea ce este de fapt adevărat. Este atât de greu să determinăm realitatea de la Kremlin. Este atât de greu să stabilim dacă a spus asta pentru a fi înregistrat, sau a încercat să manipuleze istoria, pentru a demonstra că ei sunt înconjuraţi, pentru a-i face pe ruşi să creadă că sunt atacaţi din Vest. Acum, aş adăuga că au fost episoade, în istoria CIA, când au făcut lucruri care nu au fost onorabile.
-Apropo. Sunteţi rezervist, sunt rezervist, mi-aţi spus despre CIA şi cu siguranţă cunoaşteţi întâlnirea dintre serviciile de informaţii americane şi ruse, reprezentate de rezervişti cu grade mari, şi ei au discutat despre situaţia dintre SUA şi Rusia. Şi la început, ruşii au spus americanilor: "nu vă atingeţi de Crimeea; nu daţi arme Ucrainei şi Estonia, Letonia şi Lituania sunt ţările noastre". Cum comentaţi asta? Acest eveniment.
-După cum îmi amintesc, ruşii, la terminarea Războiului Rece, după dispariţia URSS, au făcut un tratat. Cu Ucraina. Şi cu Statele Unite. Pentru a proteja integritatea graniţelor ucrainene. Şi după cum îmi reamintesc, Crimeea, în acel moment, a făcut parte din Ucraina. Este încă în ochii doamnei cancelar Merkel. Donbas... a fost o linie nu prea bine trasată, dar, cu certitudine, a fost la est de Luganţk şi Doneţk. Deci...Crimeea...Ucraina. Donbas...Ucraina. Estonia, Letonia, Lituania, după câte ştiu sunt membre ale NATO. Şi după cum îmi amintesc, din anii 90 sunt ţări libere şi independente. Capabile să ia propriile decizii. Capabile să îşi stabilească propria evoluţie. Estonia a mers foarte bine cu economia, de când nu mai este parte a Uniunii Sovietice.
-Lui Putin nu îi pasă de asta...
-Ştiţi despre este articolul 5, din Tratatul NATO?
-Da cunosc, dar ştiţi că Putin este foarte dedicat presiunii psihologice.
-Războiul hibrid. Şi desigur, cu ani în urmă am vizitat Letonia. Am fost la Riga. Am stat la o familie de ruşi. Şi a fost un timp…erau într-un fel de purgatoriu… ei nu aveau paşapoarte. Uniunea Sovietică dispăruse. Paşapoartele sovietice nu mai erau bune. Nu aveau paşapoarte letone pentru că erau momente grele. Dar ei sunt integraţi acum.
-Şi sunt cetăţeni ai acestei ţări?
-Da. Sunt la pensie, au venituri, au un apartament confortabil, în centrul oraşului Riga. Am avut o înţelegere, cu statele baltice.
-Vă referiţi la SUA?
-Mă refer la NATO şi la Statele Unite.
-Incluzând SUA…
-Incluzând SUA şi România. Şi această relaţie include apărarea statelor baltice. Deci asta este politica noastră. Putin poate să vorbească ce doreşte. El poate striga că cerul e roz, sau verde sau galben sau orice altă culoare. O.K.! Să îl lăsăm să vorbească. Când vor fi presaţi cei din statele baltice, militarii americani vor fi acolo. Într-o formă sau alta.
-Acesta este un bun mesaj, pentru că ştiţi că în anul 2014, statele baltice, Polonia, chiar şi România au exprimat, de multe ori, atitudinea lor, pentru că ruşii au spus, tot timpul, că vor fi victorioşi şi SUA nu vor recurge la articolul 5.
-Din nou, ruşii pot să spună ce vor. Asta ajută la vânzarea ziarelor.
-Puteţi vedea acum, pe ecran, momentul în care Vladimir Putin a fost întrebat despre opinia preşedintelui Obama, despre stilul său de a conduce Rusia, şi Putin a răspuns întrebând „cine este Obama ca să ne judece”? Problema nu este de a judeca pe Putin sau pe Obama, chestiunea este de a avea o viaţă democratică. Problema este de a avea o şansă, în această parte a Europei, şi România este parte a Uniunii Europene, este parte a NATO, şi în acelaşi timp noi avem speranţa, pentru copiii noştri, că ei vor avea parte de pace. Dar, după cum vedeţi şi după cum vom vedea, în Moscova, pe 9 mai, ruşii sunt dedicaţi războiului. Am citit, pe prima pagină a website-ului “Sputnik International” ştirea despre racheta Topol. Este un semn al demonstraţiei de forţă. Şi această rachetă va fi în Moscova, pe timpul paradei. Asta subliniază politica nucleară a Rusiei. Rusia vrea să fie egalul SUA, cum a fost URSS. Asta înfricoşează ţările est europene. Pentru că ruşii au arme nucleare. Noi nu. Şi numai SUA pot opri, prin dialog diplomatic, această presiune a Moscovei.
-Trebuie să facem o distincţie. Între Vladimir Putin şi poporul rus. Şi îmi amintesc o experienţă pe care am avut-o în Sevastopol, cu mulţi ani în urmă. Erau 20 de oameni, într-o casă...
-Cu mulţi ani în urmă, când Sevastopol a fost parte a Ucrainei.
-Da.
-Şi acum este parte a Federaţiei Ruse.
-Erau ruşi în acea casă. Şi m-au întrebat cum pot căpăta viza, pentru a merge în SUA. Fac un pariu că dacă mâine, ambasada SUA, în Moscova, deschide fereastra vizei şi ar afirma că oricine vrea viza poate să vină, atunci vor fi cinci milioane de ruşi, a doua zi, la coadă.
-De ce?
-Pentru că este vorba de calitatea vieţii. O şansă de a vedea Vestul. O şansă de a vedea Disneyland. Asta este ce am văzut, în Sevastopol. Asta este ce am observat în alte părţi ale Europei de Est, imediat după căderea Zidului Berlinului. Economia, în Rusia, nu este în bune condiţii acum. Ştiţi asta. Mulţi oameni cunosc asta. Preţurile au crescut. Este un embargou privind merele provenite din Polonia. Sunt oameni în Rusia care obişnuiau să se bucure de icre, de bere occidentală, acum sunt obligaţi să se întoarcă la produsele locale şi nu sunt bucuroşi.
-Mi-aţi pomenit de produse locale. Am să vă arăt produse locale, la repetiţia pentru parada militară...
-Am văzut. Este foarte interesant.
-Dar cel mai important lucru este faptul că ei s-au concentrat pe această paradă. Dar, în acelaşi timp, premierul Medvedev a afirmat, cu câteva zile în urmă, că ruşii au pierdut anul trecut 26 milioane de euro, şi în acest an alte 80 milioane euro. Este o problemă. Putin vrea să fie la putere, să rămână acolo, să fie protejat de forţele armate şi ofiţerii ruşi sunt foarte bine plătiţi. Întrebarea mea este cât de mult timp prevedeţi că va mai fi Putin la Kremlin? Pentru că este o mare diferenţă între salariile ofiţerilor ruşi şi cele ale cetăţenilor ruşi obişnuiţi.
-Ştiţi cât de mult a rezistat Uniunea Sovietică. Şi cum este cazul liderului din Coreea de Nord, familiile dictatorilor reuşesc să rămână la putere, plătind mult mai mult pe militari, plătind aparatul de control, cu salarii mult mai mari. Şi el va face acelaşi lucru în Rusia. Putin va încerca să îşi menţină poziţia, pentru că am un presentiment că aşa cum aţi spus, el nu va avea cum să se retragă la o frumoasă casă de vacanţă şi să cultive zmeura. El va fi în pericol pentru restul vieţii sale, fiind ameninţat de oameni care ar dori să se răzbune. Şi aşa cum văd la paradă ... uite este un steag cu secera şi ciocanul care flutură acolo... el va dori să fie sigur că are în jurul său o gardă pretoriană. Aşa cum vedem. Aşa încât să fie protejat. Şi îi va ţine cât timp economia va permite. Există discuţii care sugerează că frica reală a lui Putin nu este de Vest. Ci de o portocalie, albastră, verde, orice culoare a unei revoluţii care ar putea izbucni la Moscova şi l-ar răsturna de la putere. Şi s-ar putea pomeni într-o celulă a închisorii KGB, în Lubianka.
-Dar să recunoaştem că între primul an al prezenţei sale la Kremlin, până acum, el a evitat să aibă parte de o revoluţie portocalie.
-Da.
-Prin forţă. Prin forţă militară.
-A fost o perioadă de prosperitate, în Uniunea Sovietică… în Rusia. A fost un timp când oamenii erau mai prosperi, aveau maşini mai bune. Am vizitat Rusia în 2008…
-Înainte de invazia din Georgia?
-Nu îmi amintesc exact...
-Pentru că invazia a fost în august 2008.
-A fost în primăvară, pentru că am avut nevoie de bilete ieftine pentru a ajunge acolo. Şi am văzut că era o ţară care avea oameni care se îmbrăcau bine. Aveau restaurante frumoase. Indicau prosperitate. În Moscova. Dar. De asemenea, când oamenii mergeau la metrou arătau obosiţi la faţă. Dar cred că au avut o perioadă de prosperitate. Vă aduceţi aminte că Putin le spune ruşilor să se uite la inamicii de peste hotare, timp în care el îşi măreşte averea personală. În acelaşi timp speranţa de viaţă a ruşilor scade. Oamenii pleacă din ţară, vor să trăiască în altă parte. Sunt colonii de ruşi în America, în Istanbul, în alte locuri. Unii dintre ei sunt printre cei mai mari oligarhi şi au decis să se mute în Londra. Sau în altă parte a lumii. Este o afluire din Rusia. Putin va rezista cât timp va fi capabil să-şi plătească bodyguarzii. Şi le spune ruşilor să le fie teamă de Vest, nu vă uitaţi la ce facem noi, fie-vă frică de Vest. “Uitaţi-vă la români, fac gălăgie din nou!” Aveţi încredere în Putin?
-Nu. Dar este o întrebare. Ruşii sunt foarte inteligenţi, au o cultură mare şi în acelaşi timp, liderii lor, chiar şi Putin preferă să privească în trecut. Preferă să aibă istoria lui Stalin în faţa ochilor lor, ca un model. Practic, conducătorii ruşi refuză să privească în viitor. Pentru că vor să fie la putere, cu orice preţ. Greşesc?
-Nu, este corect. Sunt de acord cu dumneavoastră că ei îl reabilitează pe Stalin. Dar, pe de altă parte, 20-27 milioane de ruşi au murit în Al Doilea Război Mondial. În America am avut două sute de mii, trei sute de mii de morţi. Un număr mic. Noi nu am trăit acest fel de distrugere, de pierderi de vieţi omeneşti. Asta a furnizat liderilor următori, precum Brejnev, Putin în mod special, pretextul de a reaminti ruşilor obişnuiţi ce a făcut Occidentul Rusiei. Să îşi reamintească când au fost invadaţi. Că a fost o invazie din Vest. Că a fost un timp când au invadat mongolii din est, apoi polonezii, toţi vikingii suedezi care au invadat, că au fost mereu atacaţi. Şi din nou liderii au spus ruşilor să se uite cine vine după ei şi nu să vadă ce face guvernul pentru ei. Sigur. Ei au o paradă uriaşă. Pentru a reaminti oamenilor că Vestul a atacat, Hitler a atacat, naziştii au atacat.
-Vorbind franc, noi nu dorim război în Europa.
-Nimeni nu vrea război.
-În acelaşi timp vrem o soluţie paşnică, pentru problemele din Ucraina. Concomitent, noi, în România, şi alte ţări din NATO, nu am spus toate statele din Alianţă...
-Pricep.
-Vrem să fie respectat arealul teritorial şi independenţa Ucrainei. Şi asta ar putea fi imposibil. Pentru că Putin a spus că peninsula Crimeea “este a noastră.” Pentru totdeauna.
-O glumă spune că războiul este imposibil, pentru că este nevoie de multă birocraţie, multe hârtii, multe timbre, multe aprobări, multe voturi. Şi finalul la toate astea este că au atacat şi mă aştept la o serie de proceduri legale pentru Vladimir Putin şi fiecare general implicat, toţi oamenii din jurul preşedintelui. Şi poate, pentru cinci ani, sau zece ani, Crimeea va fi parte a Rusiei. Dar într-o zi, vor trebui să plece de acolo, pentru că deşi domnia legii cere timp ca să se implementeze, într-un final se va ajunge şi acolo.
-Dar Putin a spus, în acelaşi interviu, că a respectat legea internaţională!
-O, da, sigur că a făcut aşa...Legea îl va determina să plătească pentru asta. El va plăti, în cele din urmă. Şi militarii lui vor plăti, în cele din urmă. Am spus ceva stupid cândva. Nimeni în Europa nu vrea război. Desigur că unii, în Europa, vor război. Sunt motociclişti care glorifică războiul. Sunt oameni care înfloresc în timp de razboi, care sunt psihopaţi, sadici. Şi care nu sunt ca dumneavoastră şi nici ca oamenii din spatele camerelor de filmat. Sau ca oricine altul în Bucureşti. Sunt oameni care vor, care se bucură de război. Deci trebuie, întotdeauna, să fim îngrijoraţi de asemenea oameni. Şi sunt mulţi dintre aceştia, care sunt apropiaţi de Putin. Şi sunt gata să îl secondeze. Să îşi intimideze vecinii, fie că este vorba de Bulgaria, România, Polonia. Putin va încerca să vă intimideze. Va încerca să ne intimideze şi pe noi. El ne va reproşa că îndrăznim să spunem ceva despre Rusia. Ei bine eu am dreptul să vorbesc despre Rusia ce doresc. Dumneavoastră aveţi dreptul să ziceţi despre Rusia ce doriţi. Marea majoritate a oamenilor nu vrea război. Nimeni nu vrea război. Cu excepţia sadicilor şi psihopaţilor.
-Ştiţi, am avut ocazia de a avea un dialog, cu câteva săptămâni în urmă, cu câţiva diplomaţi ruşi care trăiesc şi muncesc în Bucureşti. Şi ei mi-au spus ca noi nu îi înţelegem. Că nu înţelegem problema istorică a peninsulei Crimeea. Nu înţelegem politica lor. Problema este că e necesar să avem un dialog, deoarece, acelaşi mod, de care vorbeaţi, a fost, îmi cer scuze, dar asta este realitatea, pe timpul lui Adolf Hitler. Hitler a spus germanilor că acela era drumul lor, victoria lor, viitorul lor. Din nefericire, când am văzut ce se întâmplă în Rusia, la nivelul preşedinţiei, este aceeaşi situaţie. Poate greşesc.
-Trebuie să vă reamintească de asta. Oamenii din Rusia, în general, nu sunt participanţi, nu sunt implicaţi asta. Ei privesc la televizor, li se spune…
-Da. Pentru că nu au puterea să schimbe situaţia.
-De acord. Rusia a avut o istorie dramatică. Multe probleme au fost generate de conducătorii ruşi, nu de poporul rus. Ruşii au o cultură minunată. Eu unul mă bucur de tot ce am învăţat de la prietenii mei ruşi. Şi care sunt şi ei frustraţi de această situaţie. Şi văd că în America nu există sprijin puternic pentru Rusia şi pentru politica rusa. Ce pot sa facă? Când Rusia a anexat Cecenia, în anii 1850 şi după, în mod constant şi-au atacat vecinii, încercând să împingă frontierele in exterior, încercând să creeze o zonă tampon, între Germania, Vest şi Rusia aşa încât să fie între ei românii care furnizau mâncare, polonezii care furnizau cine ştie ce… mere…
-Ei întotdeauna au preferat să aibă o zonă tampon.
-Da. Şi le-a plăcut sa profite de forţa de muncă ieftină a dumneavoastră, pentru a face canaluri, pentru a lucra în minele de sare, etc. Şi au făcut acelaşi lucru şi în sud. Când au luat Crimeea? Pe timpul Ecaterinei cea Mare. Ei au cucerit acel teritoriu. Era al tatarilor. Au cucerit aceste teritorii, au cucerit Cecenia, Karelia, Basarabia. Ei năpădesc asupra dumneavoastră, nu dumneavoastră îi atacaţi pe ei.
-Problema este că Putin a spus liderilor din arealul vestic, că fostul teritoriu al Uniunii Sovietice, este zona de responsabilitate a Rusiei şi nu este treaba lor să se amestece aici.
-Există conceptul de zonă de influenţă. Şi înţeleg. SUA a avut doctrina Monroe, care susţinea că America de Sud este a noastră. A fost un document din secolul 19, nu unul valabil azi. Ideea că România este parte a sferei de influenţă a Rusiei este un concept al veacului 19. În veacul XXI, când aveţi Uniunea Europeană, care este un bloc comercial, sunteţi în măsură să faceţi comerţ în interiorul UE şi cu vecinii dumneavoastră. Din fericire noi am depăşit etapa de de a face război ca să ne îmbogăţim trecând la a practica comerţul în acest scop. Nu dorim să atacăm România, să-i furăm tezaurul naţional şi să-l ţinem la Washington D.C. De ce am face asta? Când putem cumpăra lucruri din România.
-Am spus în altă emisiune, la 6TV, faptul că – şi telespectatorii pot verifica arhiva – că în ultimii trei sute de ani, SUA nu a vrut Transilvania, nu a vrut Basarabia, nu a dorit Tezaurul nostru şi asta explică de ce, din punctul meu de vedere, ca simplu cetăţean, fost militar, îmi place să avem relaţii bune cu Statele Unite ale Americii. Deoarece, din nefericire, alte state vecine, mai mult Uniunea Sovietică, acum Federaţia Rusă, preferă să se uite la România ca la o parte din viitorul lor teritoriu.
-Revenim din nou la problema care este scopul. Ţelul este comerţul. Dvs. şi cu mine vom deveni bogaţi dacă vom face comerţ cu alţii. Americanii nu au astfel de ţinte. Noi nu vrem Transilvania sau Bucovina. Bucovina este minunată. Noi vrem mic dejun liber la hotel. O bună înţelegere. Vrem bilete ieftine spre Bucureşti. Să ne relaxăm mergând spre Ateneu. Să mergem prin centru să ne bucurăm de priveliştile Bucureştilor. Vrem corectitudine. Vrem securitate. Dorim prosperitate. Aş vrea ca ruşii să fie bogaţi. Să aibă fericire. Să aibă tot ce avem în SUA. De ce nu? Nu vreau Vladivostokul.
-Să revenim la realitatea acestei primăveri, din 2015. Va fi, după parada militară din Moscova, din 9 mai, ceva rău, în partea estică a Ucrainei?
-Da. Teama mea este că va continua, după asta…Desigur, nu vor fi trupe ruse…Nici sprijin rus. Va fi doar o vacanţă. Cu vizitatori, care întîmplător vor avea arme şi tancuri. Ei vor avea rachete Buk şi Katiuşa. Dar nu vor fi ruşi! Şi vor face un efort să preia Mariupol. Un prieten al meu, care a fost membru al guvernului român mi-a spus că ruşii sunt obosiţi, nu au bani şi nu vor face asta. Cred că el (Putin) este un jucător. Putin îşi va juca şansa să realizeze legătura dintre Donbas şi Crimeea, pentru că trebuie să aprovizioneze zona aceea. Ei nu pot să construiască podul. Cred că are o strategie pentru asta.
-Domnule Jim Sack a fost o plăcere să vă avem ca invitat special, la 6TV. Opiniile dumneavoastră au fost pentru mine şi pentru telespectatori foarte interesante şi vă voi invita, când reveniţi în România, să fiţi aici şi cu alţi români în dialog despre viitorul Europei, deoarece pentru noi este foarte important dialogul cu SUA, este foarte important sprijinul Statelor Unite, pentru România, ca o ţară NATO.
-Suntem o echipă.
-Şi rămânem o echipă.
Se încarcă comentariile...
