VIDEO „Blue Jasmine”: Woody Allen sau Cate Blanchett?
0
După ce am văzut filmul “Blue Jasmine”, am o dilemă nouă: într-o eventuală viaţă viitoare, ce-aş vrea să fiu - Woody Allen sau Cate Blanchett? Accept orice argument pro/contra.
Woody Allen e mic, urât, cu ochelari şi părul vâlvoi, vorbeşte mult şi repede, e un fel de clovn trist. Are un fiu genial, care nu vrea să-l recunoască drept tată, şi o nevastă de-o seamă cu fiul. Face câte un film în fiecare an, începând cu 1966. Scrie scenariul, face regia şi joacă în multe dintre ele. Are 14 nominalizări la Oscar pentru scenariu original şi a câştigat trei statuete ca scenarist şi una ca regizor, pentru “Annie Hall” din 1977.
Cate Blanchett e înaltă, blondă, cu ochi albaştri, are postura unei regine şi poate să joace orice rol. Are o familie echilibrată şi durabilă. Are patru nominalizări la Oscar şi o statuetă câştigată pentru rolul din “Aviator”.
Cei doi s-au intersectat în “Blue Jasmine”, care este un concert pentru Maestru şi Soprană. Woody Allen a scris şi regizat această poveste în relaţie directă cu Cate Blanchett.
După un îndelungat periplu european, “Scoop”- Marea Britanie, “Vicky Cristina Barcelona” - Spania, “Midnight in Paris” - Franţa, “To Rome with Love” - Italia, Woody Allen are acum o nouă poveste americănească.
Foto
Eleganta Jasmine vine din New York la San Francisco, singură şi falită, să stea la sora ei, Ginger (Sally Hawkins). Cele două surori nu seamănă în nicio privinţă. Jasmine e rasată şi nevrotică, Ginger este mică, brunetă şi jovială. Amândouă au fost crescute de o familie adoptivă, iar Jasmine a fost răsfăţata părinţilor, pentru că “are gene bune”, aşa cum spune Ginger. În vremea aceea, Jasmine se numea Janette, nume pe care l-a schimbat după căsătoria cu un om de afaceri prosper (Alec Baldwin). Numele i s-a părut trivial pentru imaginea ei de femeie elegantă, aşa cum i s-a părut trivial orice amestec în afacerile soţului sau recunoaşterea faptului că acesta e un afemeiat, care o înşeală cu oricine.Jasmine şi-a construit propria imagine despre viaţa ei, iar acum e în momentul prăbuşirii pe pământ. Nu mai are soţ, averea a fost confiscată, pentru că era rezultatul unei escrocherii, gen afacerea Madoff. Fiul vitreg fuge în lume din cauza ruşinii, iar ea caută sălaş la sora pe care mult timp a dispreţuit-o. Ginger e “o fată din popor”, care lucrează într-un magazin, are doi copii dintr-o căsătorie anterioară şi un iubit cu părul geluit (Bobby Cannavale).
Aşa cum înainte îşi nega familia şi mediul în care crescuse, Jasmine îşi neagă acum eşecul. Minciuna în care a trăit se întoarce ca un bumerang, iar încercarea de a căuta o ieşire se opreşte în nevroză. Drumul eroinei de la apariţia ei cu geamantane Vuitton la uşa modestă a casei lui Ginger până la finalul filmului este o partitură de virtuozitate pentru Cate Blanchett. Nu e de mirare că se vorbeşte despre ea ca potenţială câştigătoare de Oscar. Trecerile de la atitudinea dispreţuitoare la durerea reală sunt magistrale şi sunt filmate, de multe ori, în close up. Camera este aproape de orice emoţie, iar Cate Blanchett este Jasmine în orice secundă. Mi se pare ofensator să spun că “actriţa interpretează”, pentru că ea este Jasmine/Jeanette. Jeanette apare când trebuie să facă faţă unei situaţii conflictuale, acolo răsare natura ei de fată modestă şi tristă, abandonată de părinţii biologici, care răspunde visceral la orice alt abandon.
Partitura pentru “soprana” Cate Blanchett este susţinută de o mică orchestră genială. Soţul Hal-Alec Baldwin (“To Rome with Love”) este un escroc cu farmec, sora Ginger-Sally Hawkins (“An Education”) este o fiinţă veselă şi empatică, iubitul ei Chili-Bobby Cannavale (“Station Agent”) este temperamental şi onest. În alte roluri sunt Audrew Dice Clay (“One Night at McCool’s”), Louis C.K si Peter Sarsgaard (“Lovelace”), fiecare cu o partitură foarte bine scrisă şi cu rol important în poveste.
Chiar dacă este concertul scris pentru Cate Blanchett, Sally Hawkins pune accente de clarinet, ca într-un jam session. Oricum, avem multe trimiteri spre jazz, de la clubul de lângă casa în care stă Ginger, până la melodia “Blue Moon”, care revine în momentele de nostalgie ale lui Jasmine. Woody Allen, care cântă jazz la clarinet încă din copilărie, a unit cele două referinţe în titlul filmului, “Blue Jasmine”.
Se încarcă comentariile...
