Viaţa ca o călătorie în rulotă

În România rulotele stârnesc un amestec de curiozitate, oftaturi, emoţii, dar şi un sentiment de respingere. Cine ar putea locui în 8-10 metri pătraţi fără confortul casei proprii?

După 5 ani de când mi-am făcut cel mai bun cadou, rulota mea Burstner din 1978, viaţa mea s-a schimbat. 

Am realizat că, în esenţă, noi, oamenii, conştient sau inconştient căutăm sa fim cat mai aproape de natură, să ne înconjuram cu ea, să ne încărcam cu energia pozitiva a soarelui, să ne trezim cu valurile izbindu-se în ţărm sau cu păsărele ce ne încântă dimineţile şi amiezile, să ne bucurăm de simfonia ploii.

Această nevoie unii dintre noi şi-o satisfac cumpărându-si mai multe case de locuit şi de vacanţă, la munte sau la mare, alţii ieşind în parc în weekend sau organizand  vacante în natura. Şi nevoia de grătare la iarba verde cred că are tot o chemare primitivă.

Odată ce ai o rulotă realizezi că poţi fi acasă, dar în fiecare săptămână te poţi înconjura de un tablou nou de natură. 

Zidurile groase ale blocurilor şi dezumanizarea din marile oraşe sunt zguiduite din temelii odată ce începi sa te reapropii de natură cu adevărat. 

Cu adevărat înseamnă că uşor - uşor ne accepta şi facem parte din ea. Nu mai suntem un vizitator de weekend, ci suntem locuitor permanent al acesteia. 

Călătoria cu rulota e o descoperire extraordinară de sine. Te poartă către adevărată ta identitate, către simplitatea vieţii, către un timp care este mult mai răbdător cu tine! 

Ajungi să conştientizezi că lipsa timpului, nerăbdarea, agitaţia, nervii, viaţa superficială, dar strălucitoare din "oraş" nu fac parte cu adevărat din tine, din natura ta. 

Citeşte în continuare despre aspectele practice ale calatoriei cu rulota şi cheltuielile generate de călătoria cu rulota pe blogul de călătorie a lui Tudor Maxim.