UVIM, ziua a treia. Deputat moldovean: „Salutăm declaraţiile unioniste, deşi le considerăm întârziate”

Deputatul Parlamentului Republicii Moldova Valeriu Saharneanu, prezent la Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului, a acordat un amplu interviu platformei Adevărul despre realitatea relaţiilor dintre cele două state româneşti, despre unionism şi pericolele care planează asupra Republicii Moldova.

Joi dupăamiaza şi-au confirmat prezenţa la Izvorul Mureşului ministrul de externe Titus Corlăţean şi fostul ministru al educaţiei Ecaterina Andronescu. Cei doi vor vorbi despre politica externă a României, modul în care ne raportăm faţă de intervenţia armată a Federaţie Ruse în Ucraina, relaţia specială cu Republica Moldova în noul concept de proiect de ţară definit de politicienii de la Bucureşti.

• Bună ziua domnule deputat Valeriu Saharneanu şi mulţumim că aţi ales să discutaţi cu noi. Aş vrea să vă întreb pentru început cum se vede România de dincolo de Prut?

Cine are ochi să o vadă o vede aşa cum este: o ţară prosperă, aflată în plin avânt de dezvoltare, stabilă politic şi economic, efervescentă cultural, spiritual şi sportiv. Este o Ţară a succesului în afaceri, dacă te pricepi la ele. Este o ţară a cunoaşterii, dacă ai chemarea cunoştinţelor. Este Ţara legii din ce în ce mai respectate. Este Ţara raiului pentru minorităţile naţionale. Est Ţara care îţi oferă siguranţă şi securitate. Pentru generaţia mea, România este Patria părinţilor noştri, a străbunilor noştri, redobândită de noi deocamdată pe jumătate, dar pe care ne-o dorim şi Patria unică a copiilor şi nepoţilor noştri. Vă pare patetic? Dacă e demodat, daţi-l la o parte şi luaţi în seamă adevărul gol.

• Principalul ambasador al Republicii Moldova în lume a declarat deschis prin vocea primului-ministru şi a preşedintelui ţării că următorul proiect naţional al României este Reunirea cu Republica Moldova. Este compatibil acest discurs cu susţinerea pentru traseul european?

Ar fi fost mult mai bine dacă odată cu dispariţia comunismului erau anulate urmările odiosului Pact Ribbentrop-Molotov de la care se trag toate nenoricirile românilor din stânga Prutului. La sfărşitul secolului trecut au existat deschideri istorice ca acest proiect justiţiar să fie realizat, dar care nu a fost fructificat. Mutaţiile de conştiinţă şi-au făcut efectul.  În circumstanţele în care a existat Republica Moldova timp de 23 de ani, ea nu a reuşit să aducă la împlinire nici măcar jumătate din dezideratele proclamate în Declaraţia de Independenţă. Din contră, mai mult de jumătate din acest interval sinuos, ea a fost dominată de forţe care au detestat aceste deziderate, au dorit chiar anularea lor. Cei mai importanţi paşi au fost făcuţi numai odată cu îmbrăţişarea ideii de integrare europeană, spaţiu din care face parte şi România. În acest context discursul de reunificare a Republicii Moldova şi României este perfect compatibil. Însăşi ideea europeană este ideea unităţii.

• Cum văd politicienii de la Chişinău afirmaţiile unioniste de la Bucureşti?

Văd diferit, în funcţie de optica lor asupra fenomenului. Cele care provin din Mişcarea pentru Eliberarea Naţională le salută, le consideră chiar întârziate. Partidele emanate de comintern, de comunismul sovietic, le detestă, le resping, îi bagă în sperieţi. Din păcate, vasalitatea faţă de Kremlin în perioada de după 1991 i-a permis acestuia să beneficieze de condiţii extrem de favorabile în vederea constituirii unei puternice coloane a cincea. În rândul lor au fost atrase inclusiv minorităţile naţionale, îndemnate de Moscova să nu fie loiale autorităţilor legale ale Republicii Moldova. Declaraţiile unioniste ale Bucureştiului le provoacă acestora convulsii. Ele îşi dau desigur seama că la un moment dat, şi este firesc să se întâmple asta, afirmaţiile unioniste de la Bucureşti şi cele de la Chişinău vor intra în rezonanţă. Dacă nu se întâmplă în mod firesc, se va întâmpla pe unda integrării europene. Şi atunci toată lichelimea politică antinaţională şi antieuropeană intră la mare necaz. Pierzând partida istorică, ei vor pierde şi interesul marelui lor sponsor pentru solda ticăloasă a căruia lucrează astăzi în Republica Moldova.

• Vin alegeri în toamnă şi pentru un traseu european este necesară menţinerea actualei alianţe. Avem în alegerile din toamnă un moment de cumpănă?

Avem desigur un moment de cumpănă. De fapt, cam toate scrutinele au avut în Republica Moldova o mare miză. Cele din 1990, de exemplu, au fost primele care au dat lovitura de graţie PCUS şi au delegat în forul legislativ exponenţi ai renaşterii naţionale româneşti. O miză incredibilă dacă ne amintim că o simplă contestare a rolului PCUS cu câţiva ani în urmă era egală cu moartea. În 1994 alegerile au adus la putere forţele revanşarde a nomenclaturii comunisto-sovietice, după o inflaţie devastatoare provocată de ruinarea economiei de tip sovietic şi după un război la fel de devastator de agresiune a Federaţiei Ruse împotriva firavului stat molodvenesc. Alegerile din 1998 au măturat de la putere nomenclatura prădalnică, a adus la putere din nou un regim democratic care a iniţiat procedurile de integrare europeană în extindere spre răsărit. Trădarea acestei prime opţiuni a adus la putere în alegerile din 2001 partidul comuniştilor, o forţă antidemocratică bazată pe ideologia cominternistă a antiromânismului. Alegerile din 2009 au trimis comuniştii în offside istoric pe fundalul unei revolte a tinerilor şi a teroarei dezlănţuite împotriva lor. Şi alegerile din 2010 au fost importante, pentru că au confirmat opţiunea europeană generală a cetăţenilor Republicii Moldova. În 2014 cumpăna vine de la interesul Rusiei şi acţiunile ei deschis războinice de a ne atrage întrun imperiu nou în care noi avem pregătit rolul de holopi. Ca niciodată alegătorii noştri, atacaţi din toate părţile de imperialismul rusesc, se află în faţa unei dileme: aleg pentru viitorul lor civilizaţia ori dezastrul.

• Există pericolul ca să revină comuniştii la putere?

Comuniştii vor avea în 2014 confirmarea respingerii definitive a electoratului Republicii Moldova. Ei sunt o forţă politică a altui stat, apără interesele altui stat şi, dacă nu este posibil să se repatrieze, ar fi bine să dispară. Pe pământul nostru comuniştii, şi cei de după 1940, şi cei de după 2001, au adus numai foamete, sărăcie, corupţie, fărădelege şi moarte. E impul ca poporul să le spună răspicat: Până aici!

• Există pericolul ca alianţa de guvernare să se rupă după alegeri şi să vedem o alianţă de stânga? Chiar partidul dumneavoastră a fost forţat să soluţioneze o criză anul trecut şi fără  de care Acordul de Asociere nu s-ar mai fi semnat.

Este posibil ca la guvernare să vină altă coaliţie, însă ea va fi cu siguranţă una democratică. Orice alianţă de stânga, ceea ce înseamnă antieuropeană, va fi un blestem pe capul cetăţeanului, care iată-iată are şansă să se debaraseze de nevoi dacă alege să fie continuat parcursul european al Coaliţiei democratice. Partidul Liberal Reformator a avut un rol determinant la reaşezarea stabilităţii politice şi la crearea acestei Coaliţii. Avem convingerea că întrun format viitor de guvernare vom avea o pondere mult mai mare având în vedere că PLR a fost acel partid care a apărat cel mai mult şi mai consecvent interesul public şi interesul naţional al Republicii Moldova atât în plan intern, cât şi în cel internaţional.

• Are Federaţia Rusă interes în aceste alegeri?

Interesul Federaţiei Ruse este să ne ţină pe loc, în starea de stat subdezvoltat, dependent economic, aflat sub ocupaţie militară, cu o populaţie săracă, dependentă de piaţa de muncă rusă, bună de luat în sclavie, un stat aflat sub puterea propagandei ruseşti. Mai există şi odiosul proiect care ar avea în vedere includerea Republicii Moldova în „lumea rusă” (russkii mir) dezvoltat de Kremlin în strânsă colaborare cu Biserica Ordodoxă Rusă. Rusia are interesul să menţină sub controlul ei posesiunile ocupate altădată de puterea ţaristă şi cea bolşevică. Alegerile noastre sunt pentru Rusia o oporunitate de a impune Republicii Moldova o guvernare supusă prin intermediul căreia şi-ar aduce la îndeplinire toate aceste planuri. Este şi o procedură de tactică care ar scuti-o de un  atac, mai puţin popular, cu tancurile.

• Ce riscuri pot apărea în toamnă?

În toamnă pot apărea destabilizări în diferite zone care deja au fost pregătite pentru aşa ceva. Destabilizările au şi început odată cu embargourile la fructe, legume, produse agricole de tot felul. Există şi riscul reactivării operaţionale a enclavei de la Tiraspol. Provocări vor fi multe şi din partea coloanei a cincea. Cred că structurile coercitive ale statului ar trebui să îşi facă datoria. Nicio provocare nu trebuie să afecteze desfăşurarea în condiţii de libertate a alegerilor din 30 noiembrie.

• Situaţia din regiunea transnistreană. Există modificări în raportare de când a început conflictul dintre Ucraina şi Rusia?

Enclava de la Tiraspol s-a pomenit în chingile războiului dintre Rusia şi Ucraina. Ea a încercat să intervină în evenimentele din sud-estul Ucrainei, din Odesa, în special şi, prin aceasta a trezit vigilenţa autorităţilor ucrainene care s-au trezit ameninţate din spate. Enclava a adoptat o situaţie de stare de asediu şi se comportă strânsă la ungher în cazul în care Rusia nu reuşeşte în proiectul belicos de creare în sud-estul Ucrainei a unei enclave mai extinse cu numele de cod Novorossia.

• Există o perspectivă imediată de soluţionare a conflictului şi dacă da care este calea?

Perspectiva există doar în contextul unei strânse cooperări a Republicii Moldova cu partenerii ei strategici – Statele Unite, Uniunea Eurpeană, România cu participarea statelor iniţiatoare ale Parteneriatului Estic şi OSCE în cazul când această organizaţie renunţă să se comporte ca o structură sponsorizată de Moscova.

• Integrare sau Unire cu regiunea transnistreană sau fără?

Regiunea transinstreană va trebui să urmeze o perioadă de desovietizare, democratizare, dezarmare şi decriminalizare. Ca parte componentă a Republicii Moldolva ea se poate integra în Uniunea Europeană sau în proiectul de unire cu România numai dacă este supusă acestor proceduri. Unii cetăţeni moldoveni din stânga Nistrului s-au integrat deja în ambele proiecte şi le-au adoptat cu trup şi suflet.

• Junkers a declarat că în mandatul său Integrarea Europeană se va stopa. Cum consideraţi aceste afirmaţii?

Junkers a făcut aceste afirmaţii în calitatea lui de candidat la şefia Comisiei Europene. Asta spunea şi Barroso la început. Un  politician european va părea mărginit dacă va ignora doleanţele unor popoare europene să adere la zona de stabilitate şi prosperitate a comunităţii. El riscă să ignore însăşi principiile pentru care fondatorii Uniunii au optat la începuturile ei. Noi suntem siguri că în ceea ce priveşte aserţiunile de integrare ale Republicii Moldova vom avea în România un susţinător interesat.

• Integrare prin Unire sau Unire prin Integrare? Un punct de vedere personal dar şi o percepţie asupra colegilor politici de la Chişinău?

Nu pot exista contradisţii între cele două căi de soluţionare a problemei reunirii. Responsabilii de gestionarea ei vor trebui să ţină seama de conjunctura politică internă şi de cea geopolitică care să ofere procesului o cât mai mare eficienţă. Prioritatea numărul unu este ca Republica Moldova să consolideze democraţia pe interior: presă liberă, justiţie independentă, guvernare naţională şi responsabilă. În context european problema reunirii poate fi rezolvată în condiţii ferite de riscurile de recrudescenţă cu care a fost garnisită ani la rând ideea unităţii naţionale a românilor de către propaganda coministă şi cominternistă.

• Ce vor cetăţenii Republicii Moldova? Iată mai bine de jumătate de milion au cetăţenia română.

Cetăţenii Republicii Moldova vor să iasă, în sfârşit, din zona de incertitudine în care se află de mai mult de jumătate de veac. Cetăţenia română este ţărmul salvator câtre care aspiră. Pentru unii dintre ei este un exerciţiu de intuiţie, pentru majoritatea este, însă, o alegere de conştiinţă şi o chemare de sânge.

• Cum se raportează clasa politică de la Chişinău faţă de politica de acordare a cetăţeniilor de către statul român?

La început a existat o frică din partea politicienilor de la Chişinău, mai ales, a celor care raportau situaţia la Moscova. Acum mulţi dintre ei s-au deprins, iar alţii s-au deprins să o accepte, deşi cam greu. Noi, liberal-reformatorii, o salutăm şi considerăm opţiunea în conformitate cu libertatea identitară a fiecărui individ.

• Sunteţi acuzaţi că votaţi legi, dar nu le implimentaţi. Sunt acuze că Justiţia nu funcţionează, deşi legile există? Putem vorbi de un proces de integrare fără Stat de Drept?

Nu există nicio şansă de integrare fără un stat de drept. Provenim dintro societate comunistă totalitară şi am mai suferit între timp un regim comunist de tip mafiot. În ambele regimuri justiţia era un instrument de suprimare a libertăţii. Recunoaştem că încă nu avem o Justiţie funcţională în conformitate cu exigenţele europene, dar există o tendinţă care trebuie susţinută cu voinţă politică adecvată. Mizăm foarte mult pe alegerile din noiembrie, având speranţa că forţele politice de factură comunisto-mafiotă vor fi eliminate din actul de guvernare.

• Pe când primele arestări importante la nivel politic? Este clasa politică de la Chişinău atât de curată sau vorbim de lacune de funcţionare a justiţiei?

Nici curată nu este şi lacune există. Procesul de responsabilizare a actului de guvernare şi de gestionare a banului şi averii publice poate fi ridicat la alt nivel numai în contextul unei voinţe politice care doreşte cu adevărat integrarea în spaţiul european. În România procesul a durat la fel, dar până la urmă, a fost adus la o finalitate. Desigur, nu fără de monitorizările la subiect şi la sânge a structurilor europene. Este drumul pe care urmează să îl parcurgem şi noi aici, în Republica Moldova.

• Poate deveni România un obiectiv aşa cum este Republica Moldova pentru România?

România este dintotdeauna un obiectiv pentru foarte mulţi români moldoveni. În numele acestui obiectiv au luptat în toată perioada sovietică, au manifestat la Marile Adunări Naţionale în 1989-1991 şi au protestat împotriva regimului comunist în 2009. România este un obiectiv astăzi şi pentru mulţi dintre oamenii politici care vor îmbunătătţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor, având drept exemplu progresul real al fraţilor noştri români de când ei au îmbrăţişat opţiunea de dezvoltare europeană. Ca să nu aduc exemple ale numeroţilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au ales să fie şi cetăţeni ai României.

• Relaţiile dintre România şi Republica Moldova se strâng. Este acest proces favorizat de presiunea făcută de federaţia rusă?

Aşi dori să spun că este un proces firesc, că lucrurile legate de apropierea noastră porneşte de la responsabilitatea în faţa istoriei, a strămoşilor, a lui Eminescu. Este şi o responsabilitate în faţa propriilor cetăţeni care trebuie  să între sub un adăpost în aceste vremuri tulburi. Există, desigur, şi factorul rusesc în toată manifestarea lui brută de care trebuie să ne ferim.

• Şi pentru final: poate fi România un model?

România este un model.