Unora le place… prazul

0
0
Publicat:

Rușinați din motive diferite la început de an școlar – unul de instalațiile sanitare arhaice din destule școli, iar altul pentru că își vede colegii încercând să profite de emoțiile stârnite copiilor și părinților de sunetul clopoțelului –  doi lideri politici și-au mărturisit public sentimentele, cu o onestitate de apreciat.

Ei nu și-ar fi putut alătura însă trăirile, cel puțin nu din punct de vedere... lingvistic, dat fiind că noul Dicționar Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române, faimosul DOOM 3, nu mai prevede o formă de plural pentru „rușine”, cum exista în Noul Dicționar Explicativ al Limbii Române (NODEX) din 2002. Poate s-a considerat că rușinea nu se cumulează și nici nu se multiplică. Dar ne putem mulțumi cu „jenele”, înscrise ca atare.

Pluralul devine chiar o piatră de încercare, pentru mulți dintre vorbitorii (teoretic) experimentați ai limbii române. Și facem abstracție aici de politicienii care le urau succes elevilor, zilele trecute, și se mândreau cu donații pentru „gheozdane” (sic!) și de cei care, în mesajele festive transmise școlarilor și dascălilor, își exprimau dorința ca analfabetismul să nu plece (sic!) din orașul lor. Ne referim la românii obișnuiți, grijulii cu exprimarea corectă, fie ea orală sau scrisă.

De când cu „actualizarea” limbii, în absența consultării continue a dicționarului, sunt șanse să ne vedem concetățenii vorbind ca la carte abia când o trece baba cu colaci. Asta pentru că și colacul, ca substantiv, a fost limitat la pluralul masculin, „colaci”, indiferent că indică pâinea rituală, cercul gonflabil purtat în apă de cei care nu știu să înoate sau capacul decupat, de formă inelară, pus pe WC. Toate variantele enumerate sunt „colaci”, „colacele” au rămas hăt, în trecutul dicționarelor și în memoria afectivă a unor vorbitori care au depășit vârsta medie. Oameni care probabil mai au și nostalgia „păștilor/paștilor”, plural de la „pască”, dispărut în tranziția de la DEX 1998 și NODEX 2002 la DOOM 2022.

Iar acesta nu e singurul exemplu că limba evoluează, uneori chiar fără să băgăm de seamă. În zona medicală, rubeolele și tuberculozele privesc superior, de la înălțimea pluralelor lor admise, la amărâtul „astm”, rămas singur-singurel, deși în DEX-ul din 1998 avea și variantă feminină, „astmă”, cu pluralul „astme”. Iar din sfera botanică, „tuia” menține aceeași formă și la singular, și la plural, în schimb „bougainvillea” nu figurează deloc în DOOM 3, chiar dacă dicționarele enciclopedice au... aclimatizat-o.

Adevărata revelație vine însă pe filiera gastronomică. În ciuda disprețului cu care o ifosită nevastă de vlogger amendat pentru discriminare vorbea nu demult despre preparat ca despre „mâncarea săracilor”, putem spune că „Unora le place prazul”, și nu neapărat jazzul, precum în titlul celebrei comedii din anii ’50. Mai exact, leguma preferată a oltenilor, prazul, are în dicționare și versiunea de grup, „praji”. E drept, cu precizarea că este o formă regională. Și pentru că prajii respectivi trebuie procurați, o sugestie ar fi cultivarea lor în grădină, alături de „pătrunjei” (sic!) și de „piperi” (sic!). „Boiaua” există și ea în DOOM 3, însă pluralul „boiele” e prevăzut doar pentru vopsele/farduri, iar „paprica” sinonimă apare în formă nearticulată, „paprică”, dar și cu plural: „paprici”. Cât despre „miez” și „zeamă”, ambele substantive au fost... depunctate la plural, astfel că nu vom mai vedea „miezi”, ci doar „mieji” (iar „miezuri” – strict în registrul tehnic) și nici „zemi”, ci doar „zemuri”. Iar „tăițeii” din DEX, DOOM 2 și NODEX devin acum mult mai gustoși ca „tăieței”.

Pe lângă avalanșa de anglicisme, de care am mai vorbit, DOOM 3 aduce noutăți și în privința unor forme neaoșe de singular. Vechiul „pieptene” a dispărut complet, lăsând locul „pieptănului” cu pluralul „piepteni”, cum și „glontele” a pierdut competiția cu „glonțul”, fiind eliminat din dicționar. La fel s-a întâmplat și cu „ferăstrăul”, tolerat multă vreme pe lângă „fierăstrău”, până când a cedat pasul și a devenit istorie. Acolo unde a rămas și varianta de persoana 1 singular a verbului „a continua” – „eu continuu”. În zilele noastre, eu nu mai continuu, ci „eu continui”.

„Dicționarele – scria cărturarul Alberto Manguel în „Sfârșitul bibliotecii mele”, o încântătoare pledoarie pentru lectură – adună cuvintele noastre atât pentru a le păstra și a ni le returna, ca să vedem cum am numit experiențele noastre de-a lungul vremii, dar și pentru a se debarasa de unele dintre ele și a le reînnoi prin ritualul unui botez continuu. În sensul acesta, dicționarele sunt elemente salvatoare: ele confirmă și revigorează circulația sangvină a unei limbi”. În cazul nostru, ar fi fost bine să ne asigurăm că transfuziile masive făcute chiar erau necesare și că la ele s-a folosit „sânge” testat și grupa corectă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite