Umbra lui Dostoievski la NKVD

Hitler şi Stalin, cele două eminenţe criminale ale secolului trecut                    FOTO: guliver getty images

Apărută în 2010, cartea „Tărâmul morţii“ de Timothy Snyder este considerată de comentatori o contribuţie fundamentală la analiza perioadei cuprinse între 1933 şi 1945.

Există în romanul „Fraţii Karamazov“ al lui Dostoievski o faimoasă discuţie între un nobil rus şi stareţul mănăstirii Optina din Kozelsk despre posibilitatea moralei în absenţa lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu e mort, este îngăduit orice?, îl întreabă Ivan Karamazov pe călugăr.

În anii 1939-1940, fosta mănăstire a găzduit un lagăr sovietic, în care ofiţeri ai NKVD, poliţia politică a lui Stalin, îi anchetau pe ofiţerii polonezi, prizonieri de război, cu metodele brutale bine cunoscute, înainte de a-i expedia în pădurea de la Katyn, în apropiere de Smolensk, unde au fost împuşcaţi 21.892 dintre ei. O coincidenţă tragică, fiindcă e greu de presupus că anchetatorii din NKVD îl citiseră pe Dostoievski, a legat convorbirea despre o lume fără Dumnezeu din roman de mănăstirea devenită unul din cele mai sinistre centre de detenţie din istoria Rusiei şi unde absolut totul părea să fie îngăduit.

Mulţi dintre ofiţerii polonezi torturaţi la Kozelsk au fost la slujba de Paşte înainte de a fi trimişi la moarte, se afirmă în documentele citate de Timothy Snyder în „Tărâmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin“ (traducere de Dana-Ligia Ilin, Humanitas, 2012).

14 milioane de civili ucişi

Autorul cărţii, care relevă coincidenţa de mai sus, este un istoric relativ tânăr, absolvent al universităţii americane Brown, specializat în istorie europeană şi ştiinţe politice.

Apărută în 2010 şi tradusă rapid în mai multe limbi, „Tărâmul morţii“ este considerată de comentatori o contribuţie fundamentală la analiza perioadei cuprinse între 1933 şi 1945, aceea  dintre venirea lui Hitler la putere şi sfârşitul războiului mondial. O bibliografie imensă, aproximativ 800 de titluri în opt limbi, stă la baza descrierii epocii, începând cu anii foametei de masă, organizată sistematic de politica lui Stalin de industrializare şi colectivizare forţată din URSS, şi încheindu-se cu purificarea etnică de imediat după război, despre care s-a vorbit mai puţin, din Germania, Polonia, Bielorusia, Ucraina, Rusia şi din alte ţări europene.

„Tărâmul morţii“ („Bloodlands“, în original) este acela, imens, dintre Atlantic şi Urali. Accentul cade, desigur, pe uciderea de către Hitler şi Stalin, împreună sau separat, a 14 milioane de oameni nevinovaţi, dintre care 5,7 milioane de evrei.

Între statistici şi indivizi

Înainte de a citi cartea lui Timothy Snyder, credeam a şti, dacă nu totul, măcar destul de mult despre atrocităţile cu pricina. Ei bine, am constatat că nu eram, în fond, decât un ignorant prezumţios. Două lucruri opuse sunt esenţiale în tabloul istoric întocmit de autor cu o minuţie aproape pedantă: cel dintâi este insistenţa pe cifre; cel de al doilea este insistenţa pe faptul că cifra trebuie raportată la unu, cu alte cuvinte, la fiecare individ uman în parte, dacă vrem să înţelegem, dincolo de amploarea ei fără precedent în întreaga istorie, cu excepţia, poate, a Revoluţiei culturale din China lui Mao, inumanitatea absolută care s-a înstăpânit peste Europa la mijlocul secolului XX.

Două lucruri opuse sunt esenţiale în tabloul istoric întocmit de autor cu o minuţie aproape pedantă: cel dintâi este insistenţa pe cifre; cel de al doilea este insistenţa pe faptul că cifra trebuie raportată la unu, cu alte cuvinte, la fiecare individ uman în parte.

La aceste două considerente, trebuie adăugată următoarea idee, repetată de câteva ori şi rezumată de autor în final: „Numai acceptarea neşovăielnică a asemănărilor dintre sistemele nazist şi sovietic permite înţelegerea diferenţelor dintre ele“. Lista lungă a asemănărilor, politice, economice, morale, administrative ş.a., pune în relief lista, la fel de lungă, a deosebirilor dintre sisteme. Aceasta e contribuţia cu adevărat originală a unei cărţi care nu duce lipsă de interpretări noi, în pofida uriaşului corpus de documente şi teorii din care s-a hrănit pe întinderea câtorva sute de pagini în format mare.

După ce a citit primele capitole, fiul meu mi-a mărturisit că n-a putut dormi o noapte. Nu sunt puţine cărţile care m-au ţinut treaz. Dar cele cărora le datorez o insomnie cronică se numără pe degetele de la o mână. Între ele, din motive diferite, „Fraţii Karamazov“ şi „Tărâmul morţii“. ;