Turneu versus Festival?

„Din 23 septembrie până în 4 octombrie, trei dintre cei mai titraṭi muzicieni români vor duce prin ṭară, sonurile de calitate ale instrumentelor lor excepṭionale.”

Se ṣtie că, atunci când te bucuri de prea mult din orice, după un timp nu-i mai simṭi savoarea.  Lucrul pare să fie adevărat, de la porṭia de miere, până la dragoste. Avem nevoie, în orice placere, de contraste sau măcar de mici contrarietăṭi.

Aṣa e ṣi cu muzica. Melomanii consideră septembrie, luna lor de fast: în sălile de concerte, marea muzică se întâlneṣte cu haute couture, cu toaletele de lux, sau, din nefericire pentru eticheta momentelor, ṣi cu casual, cu vestimentaṭia foarte “relaxată”.

Dar, cum mie nu-mi plac dependenṭele de niciun fel, mi-am permis să ies din sclavia de aur a Festivalului George Enescu, apreciindu-i astfel, în deplină libertate, fluxurile muzicale de calitate. De dragul diversităṭii, m-am dus la Timiṣoara, să văd o incitantă premieră la Teatrul Naṭional ṣi o elegantă expoziṭie de sculptură, la Muzeul de Artă, iar la Bucureṣti am coborât în sala Teatrului Act, pentru premiera unor tineri actori, dar am urcat ṣi scările Operei Române, pentru a-i vedea pe performerii lui Peter Brook.

Ṣi nu am lipsit nici de la conferinṭa de presă, în care Radio Romania Cultural ṣi Accendo ne-au anunṭat că începe a treia ediṭie a  Duelului viorilor. Adică din 23 septembrie până în 4 octombrie, trei dintre cei mai titraṭi muzicieni români vor duce prin ṭară, sonurile de calitate ale instrumentelor lor excepṭionale. Un adevărat tur de forṭă, purtat în oraṣe din toate cele trei provincii istorice. Nu pot să nu le amintesc aici, deṣi le puteṭi găsi ṣi pe site: Braṣov, Târgu Mureṣ, Turda, Craiova, Piteṣti, Iaṣi, Bacău ṣi Bucureṣti. Opt oraṣe, în douăsprezece zile!

Conferinţa de presă în care s-a anunţat debutul celei de-a treia ediţii a „Duelului viorilor”

Lupta pentru artă!

Se dau tot felul de lupte azi, aṣa că ne-am obiṣnuit. Totuṣi expresia Duelul viorilor mi se pare cam belicoasă , pentru universul olimpian al muzicii.

Am aflat însă răspunsul la iniṭiatorul acestui proiect, Horia Mihail,  care nu este doar solistul concertist al Orchestrelor ṣi Corurilor Radio, ci ṣi co-fondatorul, în 2006, al Asociaṭiei culturale Accendo, care ne anunṭă verde în faṭă programul său, pe site-ul propriu: “muzica clasică este pentru toṭi”:

Horia Mihail - La cele două turnee anterioare, în care am cântat peste 20 de concerte, am observat că sunt foarte mulṭi curioṣi. “Duelul” este o necesară găselniṭă de marketing, cum este ṣi “Pianul călător”, “Cele trei dive”, sau “Vioara lui Enescu la sate”.  Într-o mare de informaṭie fără valoare, trebuie să dai o luptă, pentru a-ṭi face cunoscută arta.

Bineînṭeles că nu este vorba despre un duel în sine. Gabriel Croitoru ṣi Liviu Prunaru sunt doi artiṣti excepṭionali, în perioada lor de maximă putere creatoare. Deṣi sunt două persoane total diferite, atât din punct de vedere uman, cât ṣi muzical, nu se duelează pe scenă, ci cântă împreună cu multă bucurie.

Cine sunt competitorii?

Aṣ spune că sunt două viori celebre: un Stradivarius “Pachoud”, din 1694. Este unul din cele circa 650 de instrumente cunoscute azi - viole, chitare, violoncele, harpe- create în atelierul lutierului cremonez ṣi ajunse la cote de piaṭă de ordinul milioanelor de euro. Orchestra Regală Concertgebouw  din Amsterdam i-a încredinṭat instrumentul de colecṭie, concert-maestrului ei, Liviu Prunaru.

Se spune că, la selecṭia pentru acest post important, al uneia dintre cele -dacă nu chiar al celei- mai bune orchestre din lume, s-au prezentat unsprezece candidaṭi. Românul a cântat al treilea. După prestaṭia sa, comisia a declarat concursul închis ṣi postul ocupat.

În turneul care începe azi, Liviu Prunaru va reveni ṣi în Craiova natală, acolo unde a început să studieze vioara, la ṣase ani. Pentru a ajunge la performanṭa de azi, recunoscută prin numeroase premii internaṭionale, craioveanul a studiat cu mari violoniṣti, precum Sir Yehudi Menuhin, Ruggiero Ricci, sau Itzakh Perlman, ramânând ṣi azi profesor de vioară la “Academia Menuhin” din Gstaad, unde a studiat.

Ridică manuṣa, în acest duel, Gabriel Croitoru, cu a sa vioară Guarneri del Gesù “Catedrala”, din 1731. Vioara a fost creată de Bartolomeo Giuseppe Guarneri, unul din nepoṭii fondatorului. Considerat a fi cel mai mare lutier al lumii, el incorporase în marca sa acronimul grecesc IHM, simbolul lui Iisus Christos, de unde vine ṣi extensia “del Gesù”. Pe această vioară a cântat însuṣi George Enescu, motiv pentru care se află în colecṭia Muzeului Naṭional, ce poartă numele compozitorului. Ea a fost încredinṭată profesorului Universităṭii Naṭionale de Muzică din Bucureṣti, Gabriel Croitoru, solist de reputaṭie internaṭională ṣi deṭinător a numeroase premii importante, câṣtigate la concursuri internaṭionale, ca “Wieniawski”, în Polonia, “Sarasate”, în Spania, sau “Tibor Varga”, în Elveţia.

Arbitrul duelului este pianistul Horia Mihail, care este produsul a două ṣcoli de interpretare, cea românească ṣi cea americană, unde a beneficiat, ca bursier, de pregătire academică la Universitatea din Illinois ṣi la cea  din Boston, unde a ṣi rămas, ca lector, vreme de trei ani. Mihail caută întâlnirea cu publicul, de aceea a susṭinut peste 2.000 de recitaluri ṣi concerte, în optsprezece ṭări, de pe patru continente.

Cei zece ani petrecuṭi în America, o societate deschisa ṣi multiculturală, îi vor fi stimulat pianistului dorinṭa de a lărgi intrarea sălilor de concert, pentru marele public. De aceea, la revenirea sa în România a iniṭiat, împreună cu ceilalṭi tineri ṣi merituoṣi soliṣti deja menṭionaṭi, dar ṣi alături de Alexandru Tomescu ṣi Răzvan Suma, o adevarată campanie de “democratizare” a muzicii, de cucerire a noi categorii de public, considerat a fi mai reticent faṭă de muzica clasică, percepută mai curând ca o manifestare elitistă. Din această nouă viziune asupra relaṭiei cu publicul au apărut turneele naṭionale, “Pianul călător – pe urmele lui Liszt”, “Cele trei dive” ṣi acest “Duel al viorilor”, care a adunat la ediṭiile anterioare peste 12.000 de spectatori, din oraṣe mari ṣi mici ale ṭării.

Dacă violoniṣtii îṣi aduc propriile bijuterii de instrumente, Horia Mihail cântă pe pianele sălilor de concert disponibile. Ceea ce face de 30 de ani, numai că în Romania lucrul e mai dificil, fiindcă baza materială nu este la nivel european, cum ne spunea pianistul.  

De ce ar veni fanii heavy metal la Ceaikovski?

Iată o întrebare legitimă, pe care nu poṭi s-o eviṭi, atunci când faci tentativa de a cuceri noi teritorii. Auzim des în ultimul timp, în discursul public, expresia folosită de politicieni, “a lărgi baza de impozitare”. Mutatis mutandis, este ceea ce vor să facă ṣi cei trei muzicieni români, cu instrumentele lor (mai mult sau mai puṭin) minunate: să lărgească baza de audienṭă a  muzicii, fără efectele colaterale nocive, ale expresiei financiare. Aṣadar, de ce să vină amatorii de hip hop la Wagner?

Horia Mihail – Pentru că, indiferent de tipul ṣi valoarea ei, muzica are acelaṣi mesaj, este o alternativă dură a liniṣtii. Aṣa că, tot ce trebuie să facă orice persoană care nu se consideră educată muzical este să vină cu inima deschisă. După atâṭia ani de turnee, vă pot spune că mulṭi au venit după concert ṣi mi-au spus: e prima oară când am intrat  într-o sală de concert ṣi voi mai reveni. Se vedea că erau impresionaṭi, emoṭionaṭi. A fost greu să facem primul pas. Chiar dacă sunt încă relativ tânăr, pot spune că mi-am încheiat menirea: am vrut să văd dacă acest lucru se poate întâmpla ṣi iată că a fost posibil! Iar media de vârstă a publicului a scăzut simṭitor.

De la “nebunia” iniṭială a primului turneu Music On, organizat exclusiv de muzicienii în cămăṣi roṣii ṣi susṭinut de media, s-a trecut prin diverse faze de colaborări cu instituṭiile publice, în cele 20 de turnee de până acum.

În ultimii ani, Radio Romania Cultural a preluat o parte importantă din organizarea acestei adevărate cruciade muzicale, fiindcă popularizarea faptului cultural face parte din însăṣi formula de funcṭionare a Radioului public. Totuṣi, lucrurile întâmplându-se oarecum în contra-timp, adică într-o perioadă de criză financiară, am vrut să aflu de la Oltea Ṣerban Pârâu, redactor-ṣef al Radio Romania Cultural, cum de a fost  posibil.

Oltea Ṣerban Pârâu – Nu trebuie să ai neapărat bugete exorbitante. Fiecare proiect are altă manieră de finanṭare, alt secret.Iṭi trebuie ṣi mare curaj, să nu te laṣi învins de piedicile care apar. E bine să ai un plan B. Un festival ca cel de anul trecut, al Orchestrelor Radio, este un eveniment costisitor, cu invitaṭi din afară ṣi buget pe măsură. Un altul, ca cel de la Sala Radio, “Viori de colecṭie”, nu e complicat de organizat, când îṭi dai seama că ai foarte mulṭi artiṣti români, în toate colṭurile lumii. Ei au instrumente excepṭionale, fiindcă nicio mare orchestră din Europa nu-ṣi lasă liderii să cânte pe viori obiṣnuite.

Sanda Vişan –Să înṭeleg că e mai uṣor, adică mai ieftin, să aduceṭi un instrumentist decât o divă de operă?

O.S.P. – Depinde dacă persoana e dispusă să discute altfel pentru ṭara în care s-a născut, sau te trimite tot la agent. E vorba ṣi de agende. Trebuie să le stabileṣti cu un timp rezonabil înainte, astfel încât să poată veni. Măcar cu un an înainte. Apoi, pentru proiecte punctuale poṭi primi finanṭare publică. Aṣa este acesta, în care am primit fonduri de la Administraṭia Fondului Cultural Naṭional, dar ṣi din surse private, pentru a obṭine o vizibilitate mult mai mare. E important ca un recital de muzică de cameră, cum este acesta, să fie împachetat astfel încât multă lume să audă de el.

Care dintre familiile de lutieri cremonezi, Stradivari sau Guarneri, a creat instrumente mai suple, cu o sonoritate mai bogată, nu e clar nici astăzi. Testele ṣi comparaṭiile efectuate cu cele două tipuri de viori clasice, alături de instrumente moderne, nu au fost concludente. Nici preferinṭele marilor interpreṭi nu sunt definitive: Paganini, Menuhin, sau Perlman par să fi preferat un Guarneri, deṣi cântau ṣi pe Stradivarius, ca ṣi David Oistrah, Ion Voicu, Anne-Sophie Mutter, sau non-conformistul Nigel Kennedy.

Noi, publicul, avem însă libertatea de a alege care dintre sunetele celor două viori ne este mai aproape de inimă, urmărindu-i pe Liviu Prunaru, Gabriel Croitoru ṣi Horia Mihail, în Duelul viorilor, care, în citeva oraṣe –Bucureṣti, Târgu-Mureṣ ṣi Iaṣi- este deja vândut integral.

Diseară, braṣovenii vor fi răsfăṭaṭi – sau vor avea dificultatea de a alege -, căci la Cercul Militar îi vor putea asculta pe muzicienii români, iar la Sala Patria, pe Maxim Vengerov ṣi Vlad Stanculeasa – fost student al lui Liviu Prunaru, în Elveṭia.

În ce mă priveste, aṣtept voleul bucureṣtean al proiectului. Dar rămân cu nedumerirea că Gabriel Croitoru si Horia Mihail nu au putut fi auziṭi decât în aer liber, în Piaṭa Festivalului ṣi mă întreb cum de “Duelul viorilor” ṣi demersul cu iz iluminist al celor trei muzicieni români nu ṣi-a găsit o cale de comunicare, un loc, în enorma maṣinărie culturală, care a ajuns să fie Festivalul George Enescu. Căci public doritor de calitate artistică este în toată ṭara.