Trei mere... periculoase: Rusia, Iran, Armenia
0Fugită dintr-o Moscovă care-i devenise cămin și care îi oferise și șansa consacrării literare, scriitoarea armeană Narine Abgarian, inclusă în 2020 de The Guardian în lista celor mai buni șase autori contemporani europeni, mărturisea că a fost șocată de invadarea Ucrainei.
„Am crezut probabil mulți dintre noi în mod naiv că Uniunea Sovietică a căzut în 1993, dar de fapt Uniunea Sovietică continuă să se prăbușească sub ochii noștri”, spunea Abgarian într-un interviu acordat în toamna trecută la Iași, adăugând că, „Dacă, în ultimii 5 ani, în Rusia, a fost evidentă existența unui totalitarism, acum este un totalitarism militar.”
Opiniile scriitoarei, lucid observator al spațiului de care a rămas legată sentimental, sunt confirmate de realitățile prezentului. Teritoriul ucrainean este atacat de Rusia cu înverșunare și, poate surprinzător, inclusiv cu sprijin moral și logistic regional. Publicații internaționale au pus cap la cap indicii care relevă ajutorul dat Moscovei de Armenia, în ciuda anunțului făcut de Erevan zilele trecute, că intenționează să ratifice Statutul de la Roma, pe baza căruia funcționează Curtea Penală Internațională (CPI) de la Haga, cea care a emis mandate de arestare pentru Vladimir Putin și pentru Maria Lvova-Belova, reprezentantul președintelui rus pentru drepturile copiilor. Cei doi sunt acuzați că au deportat ilegal copii din Ucraina în Federația Rusă, de la începutul războiului.
Intenția Erevanului i-ar complica liderului de la Kremlin traseele călătoriilor internaționale, întrucât, dacă Armenia se va supune jurisdicţiei CPI, va trebui să-l și rețină pe președintele rus în caz că va ajunge pe teritoriul său. Este și motivul pentru care Moscova a amenințat cu „consecinţele extrem de negative” pentru relaţiile bilaterale dacă Erevanul îşi va duce la îndeplinire planul menționat. Însă Armenia pare mai degrabă că face un joc dublu. Pe de-o parte transmite acest semnal de distanțare, dar pe de alta s-a apropiat periculos de mult de Iran, tovarășul de luptă anti-Occident a Rusiei.
De la începutul războiului din Ucraina, oficiali de la Teheran și Erevan s-au întrecut în declarații de prietenie, președintele iranian Raisi subliniind de nenumărate ori importanța relațiilor cu Armenia, amabilități întoarse prompt de demnitari armeni de prim rang. S-au și semnat acorduri bilaterale de înțelegere și cooperare în diverse domenii, comerțul dintre cele două țări a crescut brusc, iar ministerul Apărării armean a recunoscut că Iranul a furnizat țării sale drone de atac și rachete. Și nu e de mirare că Armenia s-a pronunțat împotriva rezoluției ONU intitulată „Agravarea situației drepturilor omului în Republica Islamică Iran”, în sesiunea specială a Consiliului Adunării Generale a ONU.
În același timp, Erevanul a intensificat și colaborarea cu Moscova. De la începutul războiului din Ucraina, premierul armean Pashinyan a vizitat Rusia de 5 ori, s-a întâlnit cu Putin de 6 ori și au purtat peste o duzină de convorbiri telefonice. Iar în noiembrie trecut, după ce l-a avut ca oaspete pe liderul de la Kremlin, Pashinyan a declarat entuziast că „Rusia este un partener strategic și un aliat al Armeniei”. În plus, ministrul armean al Apărării s-a dus la Moscova de 4 ori, secretarul Consiliului de Securitate – de două ori, șeful Statului Major General – și el, iar în decembrie a fost semnat un acord de cooperare militară pentru anul 2023. Schimburile comerciale au cunoscut la rândul lor un avânt uriaș, creșterea exporturilor armene depășind 187% (!), ceea ce l-a făcut pe prim-ministrul Pashinyan să salute înflorirea relațiilor și să remarce „rolul deosebit al lui Vladimir Putin în această dinamică”.
La prima vedere, intrarea Armeniei într-un triunghi de interese cu Rusia și Iran pare o surpriză. Numai că, dacă ne amintim de precedentele tentative de coagulare a unui format 3+3, care să țină Occidentul departe de Caucazul de Sud, lucrurile capătă alt înțeles. Ideea de a grupa Rusia, Turcia și Iran, alături de Armenia, Azerbaidjan și Georgia a fost vehiculată încă de la sfârșitul războiului din Karabah, în noiembrie 2020, obiectivul oficial fiind consolidarea legăturilor economice, de transport și de securitate. Până la urmă, deși reformulat în 2021, planul nu a reușit să se concretizeze, din cauza tensiunilor mai vechi dintre statele membre. Pe de altă parte, după testarea opiniei publice interne, Georgia a decis să rămână orientată spre partenerii occidentali.
Dar se pare că la Erevan, semințele acestui format, fie și în variantă restrânsă, au rodit în timp. Publicația ucraineană Telegraf, citată de IPN, nota că „SUA au avertizat Armenia cu referire la relaţiile sale strânse cu Iran şi Rusia” și că şeful CIA a subliniat în timpul vizitei la Erevan, în vara lui 2022, necesitatea ca gazdele să se țină departe de uniunea militară dintre Iran şi Rusia, însă semnalul său a fost ignorat. Ba mai mult, Armenia funcționează acum ca unul dintre principalele centre rusești pentru achiziționarea de produse din UE și Asia de Est, pentru eludarea sancțiunilor internaționale impuse Moscovei. „Noi lanțuri de aprovizionare prin Armenia au fost create în câteva zile de la impunerea sancțiunilor și a durat câteva luni pentru a se extinde”, arată un raport din februarie 2023 al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Constatare confirmată de documente ale mai multor instituții americane.
Se pare, așadar, că asistăm la o afirmare fățișă a unei noi triade, cu rădăcini mai vechi. O variantă cu iz otrăvitor a titlului cu care Narine Abgarian a cucerit lumea: „Din cer au căzut trei mere”.
Se încarcă comentariile...
