Trei asemănări şi trei deosebiri între listele PSD şi PNL pentru europene

PSD şi PNL şi-au anunţat listele pentru scrutinul din 26 mai. Cele două partide domină în acest moment reprezentarea românească în PE, având nouă şi, respectiv, opt din totalul de 32 de deputaţi europeni. Fiecare dintre ele se laudă cu sondaje care le creditează cu cel puţin câte un sfert din opţiuni. Să vedem cu ce liste abordează peneliştii şi pesediştii alegerile pentru PE.

Există trei asemănări care sar în ochi.

Şi unii, şi ceilalţi au recurs la câte un jurnalist relativ cunoscut pentru a „trage“ lista: Rareş Bogdan şi Carmen Avram. Nu sunt primii care intră în politică şi nici cei dintâi care ajung în legislativul european: TRU provenea din aceeaşi lume, fiind totuşi mult mai subtil decât cei propuşi acum şi lucrând la BBC, nu la stabilimente de propagandă.

În al doilea rând, PSD şi PNL au ignorat în alcătuirea listelor actualii deputaţi europeni: dacă luăm în seamă primele zece poziţii, vom vedea că PNL a recuperat cinci europarlamentari din actualul PE (pe poziţiile 2, 4, 5, 8 şi 10), iar PSD mizează tot pe cinci deputaţi aleşi cu sprijinul său în 2014 (pe poziţiile 1, 5, 6, 9 şi 10).

În fine, cele două liste se aseamănă întrucât cuprind câte două „tabere“: pe lista dirijată de Rareş Bogdan alternează câte un fost membru al „vechiului PNL“ şi câte un ex-pedelist, în vreme ce lista anunţată de Dragnea are în componenţă pesedişti mai noi sau mai vechi şi, pe de altă parte, tabăra Antena 3. Aceasta din urmă e reprezentată de jurnalista angajată la canalul tv, dar şi de trei din creaţiile mediatice ale postului: Terheş, Grapini şi Ciuhodaru.

Există şi trei deosebiri importante între cele două liste.

Prima priveşte, desigur, afilierea politică: PNL aleargă pe culoarul PPE, în vreme ce PSD e încă membru al grupului S&D, câtă vreme Frans Timmermans & co. - foarte severi cu guvernele de la Budapesta şi Varşovia - o tolerează pe Viorica Dăncilă.

A doua deosebire priveşte capul de listă: dacă Dragnea a anunţat că Rovana Plumb e candidata sa pentru postul de comisar european, preşedintele Iohannis s-a mulţumit să năşească lista fostului său partid, dar fără a asuma vreun rol în desemnarea unui succesor al Corinei Creţu.

În fine, PNL şi PSD se deosebesc prin profilurile încurajate: PNL a ales să recompenseze aleşi locali de succes precum Hava şi Falcă sau foşti lideri de partid precum Blaga şi Antonescu (care a negociat un loc pentru soţia lui), în vreme ce PSD a încurajat demagogi, cultivând profilul de politician „tribun“.

Concluzie? Mandatul de deputat european cere competenţe tehnice, fiindcă PE e o maşinărie legală care marginalizează orice guraliv. Principalele două partide politice din România au ignorat acest lucru elementar. Oare în ce comisii ale PE vor trudi Rareş Bogdan sau preotul Terheş?