Trebuie să spunem NU războiului
0Evoluțiile politice și militare recente de pe mapamond se îndreaptă îngrijorător spre o escaladare a conflictelor – după declanșarea războiului asupra Ucrainei, Orientul Mijlociu este în plin război.
Trebuie bine subliniat de la început că nu e cazul să cădem în cursa pe care ne-o întind, pe de o parte, un criminal (Putin) și, pe de altă parte, un psihopat (Trump). Chiar dacă motivațiile acțiunilor lor sunt diferite, consecințele sunt identice: omenirea se îndreaptă spre război la scară globală. Deja, Franța se oferă să ne asigure o umbrelă nucleară, în condițiile în care europenii se tem că americanii nu ar mai vrea să ne ofere această protecție. Cum acțiunea aceasta ar fi echivalentă cu parazitarea (dispariția, chiar) a NATO, există o serie întreagă de aspecte care e bine să fie lămurite înainte de a se lua vreo decizie pentru sau împotrivă.
Mai mult, Trump critică Spania pe motiv că nu a acceptat să fie alături de americani în cadrul acțiunii din Iran. Or, acest aspect se poate îndrepta înspre orice altă țară. Dacă cineva nu ascultă ce îi cere Trump, se trece la creșteri de taxe vamale, apoi la rupere de relații etc. Chiar mai mult, în situația de față este posibil ca Trump să ceară activarea articolului 5 din Tratatul NATO și să ceară ca și alte țări să li se alăture pentru a lupta în Iran.
Nebunia generală la care ajunge omenirea, venită în mod direct din nebunia celor doi lideri de la Moscova și Washington, face ca tot ce se petrece cu civilizația umană să fie direcționat spre un conflict cu urmări greu de calculat și întins pe o perioadă greu de prevăzut. Deși motivată de nevoia de a se opri și/sau distruge programul nuclear iranian, intervenția militară riscă să deschidă un conflict ce se poate rapid extinde la scară globală. Există voci care susțin deja că ne aflăm în plin război mondial numărul trei.
Nici Putin, nici Trump nu cred că își pun probleme cu privire la caracterul bun-rău, util-inutil, corect-incorect etc. al unui război (fie local, fie la scară globală). Atunci când diplomația tace, când și-a epuizat toate mijloacele, războiul nu este soluția. Aș duce mai departe ideea ca să subliniez că atunci când diplomația își epuizează toate mijlocele de negociere, trebuie să fie încercată alt fel de comunicare, nicidecum utilizarea forței militare.
Orice criză este de fapt o criză de comunicare. Numai prin negocieri, deci pe cale pașnică, este obligatoriu să se încheie orice fel de neînțelegere între state (și la fel este cazul între indivizi). Se va susține că recentele tratative dintre americani și iranieni nu au condus la niciun rezultat palpabil, astfel că americanii au dorit să izoleze Iranul de Rusia (și China). Motivul este corect, dar soluția este greșită. Se va spune, în plus, că Iranul avea nevoie de o schimbare a conducerii, dat fiind faptul că era condus de trei decenii de un dictator religios odios, ce avea, în plus, ideea distrugerii Israelului ca ideologie de bază. Și acest motiv este corect, dar trebuie subliniat că Iranul nu ar fi reușit niciodată să facă vreo daună Israelului (are o bază inexpugnabilă de apărare).
Dincolo de aspectele economice ale ultimelor 2-3 ani, survenite ca urmare a războiului provocat de Putin, dincolo de măsurile aberante luate de Trump (creșteri de taxe vamale, armata pe străzi, ucideri de oameni nevinovați etc), iminența unui război global naște un sentiment general de insecuritate, de teamă, de spaimă. Deja, vedem cum mulți americani au ajuns să își părăsească țara și să plece spre zone mai prietenoase. Or, noi, europenii, în caz de conflict, unde am putea fugi?
Închei prin a sublinia că în nici o situație războiul nu este soluția conflictelor; societatea civilă este chemată să se împotrivească cu tărie față de orice fel de manevră (venită de la un criminal sau de la un psihopat) prin care să fim atrași într-un conflict militar.
Trebuie să spunem cu toții NU războiului!
Se încarcă comentariile...
