Teritorii pentru pace? Ce spun oamenii din Donbas
0Cedări de teritorii în schimbul încetării focului? O reporteră DW a călătorit în estul Ucrainei pentru a afla ce cred despre propunere civilii și personalul militar ucrainean care respinge zilnic atacurile rusești.
Motocicleta condusă de Oleksi, ofițer într-un batalion din Brigada 14 a Gărzii Naționale Ucrainene, intră cu viteză într-un câmp, atinge o floarea-soarelui şi ridică nori de praf. Unitatea sa luptă lângă orașul Pokrovsk, pe care armata rusă încearcă să-l încercuiască, lansând zeci de atacuri în fiecare zi. Motocicleta vine chiar de pe front, unde rușii au folosit-o pentru a avansa asupra pozițiilor ucrainene. Oleksi și trei dintre camarazii săi au respins atacul și au reușit să captureze vehiculul.
Oleksi încearcă să își tragă sufletul după 27 de zile de activitate pe front. Pentru a-și părăsi pozițiile, grupul său a trebuit să aștepte condiții meteorologice favorabile. Dar, pe drum, bărbații tot au trebuit să fugă, pe motoretă, de o dronă rusească.
”Am renunțat la speranță”
În vreme ce președintele american Donald Trump încearcă să ajungă la pace între Ucraina și Rusia, soarta Donbasului și posibilele cedări de teritorii în schimbul unei încetări a focului continuă să fie pe masa discuțiilor. Armata rusă avansa în urmă cu câteva săptămâni la nord-est de Pokrovsk, în regiunea Donețk, împingând frontul mai aproape de orașul Dobropillia și de satele din jur. Armata ucraineană a reușit să elibereze o parte din sate, dar zona se află acum sub un tir constant. Ca urmare, tot mai mulți oameni din regiune fug de bombele și dronele rusești.
”Eu chiar am crezut cu adevărat în negocieri și am așteptat cu nerăbdare fiecare întâlnire. Acum știu că totul este în zadar. Am renunțat la speranță", spune Natalia din Dobropillia. Ne întâlnim cu ea într-un oraș din regiunea Donețk, unde se adună refugiații. ”Nu este corect să oprești războiul și să ne iei teritorii în acest proces. Totul va fi distrus. Nu există nicio certitudine că aceste regiuni vor fi recucerite”, adaugă femeia, al cărei fiu a fost scos din armată după ce a fost rănit în lupte.
"Asumarea responsabilității”
La așa-numitul punct de stabilizare de la Kramatorsk s-a așternut liniștea. Armata ucraineană folosește astfel de puncte de stabilizare în apropierea liniei frontului pentru îngrijirea medicală a soldaților răniți, înainte ca aceștia să fie transferați la spitale. În contrast cu frontul, calmul de aici indică mai degrabă că răniții nu pot fi transportați pentru moment din cauza atacurilor dronelor rusești, explică medicii. Ei primesc uneori soldați care se află pe poziții de o lună sau două. ”De cele mai multe ori, oamenii noștri sunt pur și simplu epuizați”, spune anestezista Tetiana.
Este miezul nopții. Un soldat rănit, care și-a pierdut piciorul, sosește la unitatea de primire. Medicii, care tocmai ațipiseră, îl așază imediat pe masa de operație. ”Bietul de el a călcat pe o mină”, explică medicul asistent Dmitro. ”Puteți vedea că ambele picioare au mai fost operate. Asta înseamnă că nu este prima lui accidentare”, spune doctorul. El constată cu amărăciune că la punctul de stabilizare nu există niciun semn al eforturilor de pace ale lui Trump.
Secțiunea frontului din Kramatorsk, unde servește, se află la mai puțin de 20 de kilometri de orașul său natal, Sloviansk. În 2014, înainte de izbucnirea războiului, medicul a lucrat în Donețk. Întrebat ce înseamnă pentru el să lupte pentru patrie, Dmitro spune răspicat: ”Înseamnă să îmi asum responsabilitatea”. Medicii militari observă eforturile de negociere, dar încearcă ”să nu se lase distrași de evenimente pe care nu le pot influența”.
”Încercăm să ne salvăm soldații”
”Modul în care decurg negocierile este o chestiune care ține de conducerea la vârf a statului. Treaba noastră este să oprim inamicul, iar noi asta facem” spune un soldat poreclit ”Stinger”, care este desfășurat ca operator radio în apărarea orașului Ceasov Iar. Potrivit Statului Major ucrainean, pe secțiunea Kramatorsk a frontului, care include zona din jurul Ceasov Iar, au loc zeci de atacuri pe zi.
În urmă cu o săptămână, ”Stinger” a părăsit pozițiile în care staționase timp de 15 zile. În acest timp, rușii au luat cu asalt pozițiile de mai multe ori. ”Până acum nu am efectuat niciun atac sau operațiune de eliberare. Pur și simplu ne apărăm și oprim inamicul. Fie că este o autostradă, un oraș sau un câmp - treaba noastră este să îi împiedicăm să avanseze chiar și 100 de metri”, spune soldatul.
Uneori, totuși, rușii reușesc să avanseze spre pozițiile companiei lui ”Stinger”. În opinia sa, acest lucru se întâmplă din cauza numărului mare de soldați și arme desfășurate de ruși. ”Dacă apare o situație critică încercăm să ne salvăm soldații și să îi retragem în pozițiile din spate pentru a ocupa o poziție mai avantajoasă”, explică luptătorul.
”Nici vorbă de negocieri de pace”
La fel ca pe linia frontului, armata rusă își intensifică bombardamentele inclusiv în interiorul țării. La 22 august, peste 40 de bombe ghidate au zburat spre Kramatorsk - cel mai mare oraș din partea regiunii Donețk care se află sub controlul Ucrainei. Trei persoane au fost rănite. La sfârșitul lunii iulie, jumătate dintr-o clădire rezidențială cu cinci etaje din centrul orașului a fost distrusă de bombardamentele rusești. Șase persoane au murit și unsprezece au fost rănite.
”S-a întâmplat pe la două și jumătate. Eu tocmai ajunsesem acasă. Toate ferestrele au sărit în aer. Fiica mea a fost rănită, așchii i-au lovit piciorul”, își amintește pensionara Valentina, care locuiește în casa vecină. Doamna Valentina nu crede că negocierile de pace vor pune capăt războiului. Chiar în timp ce discuțiile dintre Vladimir Putin și Trump aveau loc, în Alaska, pe 15 august, liderul de la Kremlin bombarda Sloviansk. ”Cealaltă fiică a mea locuiește acolo. Vi se pare că putem vorbi despre discuții de pace?”, întreabă Valentina indignată.
Locuitorii din Kramatorsk cu care DW a stat de vorbă resping în mare parte concesiile teritoriale în schimbul unei încetări a focului. ”Azi cere regiunea Donețk. Mâine va veni să ne spună: dați și regiunea Lviv. Iar peste o săptămână va cere Kievul”, spune pensionarul Oleh despre Putin.
”Nici nu intră în discuție. Eu sunt ucrainean și iubesc Donbasul. Atât de mult sânge a fost deja vărsat și atât de mulți oameni au murit. Inclusiv fiul meu se află în luptă”, spune pensionarul Soia când este întrebat despre cedarea de teritorii.
”Aceasta este o decizie foarte serioasă”
”Ce este mai important pentru Ucraina, regiunea sau oamenii?”, întreabă Vasil, un bărbat de vârstă mijlocie, adăugând: ”De ce avem nevoie de această regiune dacă au murit atât de mulți oameni? Ați fost pe linia de contact? Eu vin de acolo și am pierdut totul. Ne vom reface viața în altă regiune”. Împreună cu soția sa, el și-a părăsit satul din districtul Kostiantinivka, unde armata rusă avansează. ”Putin nu poate fi de încredere. Nu știu ce ar trebui să facă lumea pentru a opri acest lucru. Volodimir Zelenski trece printr-o perioadă foarte grea. Este o decizie foarte serioasă”, spune bărbatul.
Localnicii ezită atunci când sunt întrebați ce garanții pot proteja Ucraina de o nouă agresiune rusă. ”Garanția noastră de securitate este prezența noastră militară în întreaga țară”, spune pensionarul Mikola. Svitlana, o femeie de vârstă mijlocie, nu crede în nicio garanție. ”Nu am văzut niciun sprijin real în timpul războiului”, spune ea dezamăgită.
Tânărul soldat Iaroslav, care luptă pentru eliberarea regiunii sale natale, urmărește la rândul său eforturile de pace și este împotriva concesiilor teritoriale. ”M-am gândit mult la chestiunea asta, dar nu sunt pregătit să renunț la Kramatorsk și la regiunea Donețk. Pentru ce și-au pierdut viața atât de mulți oameni din Donbas?” În același timp, Yaroslav recunoaște că negocierile de pace sunt inevitabile. ”Fiecare război se încheie cu negocieri. Cei care nu-și cunosc istoria sunt condamnați să o repete”, avertizează el.
Se încarcă comentariile...
