Tendinţe separatiste în SUA?
0Criza bugetară prin care au trecut Statele Unite toamna trecută a fost cea mai gravă din ultimii 20 de ani. În media internaţionale se discuta intens despre consecinţe, despre eventualele pierderi de miliarde ale SUA. Ştim că, în ciuda acelor disfuncţii de moment, maşinăria economică a colosului mondial a continuat să lucreze la capacitatea sa obişnuită [1].
Acea sincopă a părut să creeze anumite emoţii, dar nu atât problemele economice îi îngrijorează cu adevărat pe oficialii americani, cât problemele şi tensiunile identitare care se acumulează în această ţară. Or, o criză financiară mai serioasă ar putea fi un catalizator pentru declanşarea unor crize de alt ordin – identitare şi secesioniste, care ar avea un impact mult mai profund asupra integrităţii SUA. Am scris despre unele premise îngrijorătoare în articolele „Provocările interne ale Statelor Unite” şi „Ostilitatea rasială din Statelor Unite”. În acele articole am remarcat clivajele identitare. Acum e timpul să vorbim şi despre revendicările secesioniste.
Curentul secesionist, într-adevăr, este prezent în Statele Unite şi e periodic tot mai pronunţat pe fundalul nemulţumirilor generate de crizele financiare şi îngrădirea unor drepturi şi libertăţi. Există deja o organizaţie relativ influentă, „Liga Sudului” („League of the South”), fondată în 1994 de istoricul Michael Hill, al cărei scop este separarea şi independenţa statelor sudice ale SUA şi formarea unei noi Confederaţii. În alegerea denumirii, Hill s-a inspirat de la „Liga Nordului” italiană, care promovează separarea nordului Italiei. Alături de această organizaţie, există şi altele, precum Republica Lakota, care revendică teritoriile deţinute de triburile amerindiene; Uniunea triburilor din Alaska; Mişcarea pentru Suveranitatea Hawaii-ului; Republica Afro-Americană; secesioniştii din Arizona; Mişcarea Second Republic of Vermont. În mod aparte ies în evidenţă secesioniştii texani, foarte numeroşi, care pledează pentru crearea Republicii Texas; printre adepţii acestei idei figurează cunoscutul actor Chuk Norris, care a declarat că e gata să lupte pentru independenţa statului Texas şi chiar ar putea candida la prezidenţialele din noua ţară formată [2].
În aprilie 2009, guvernatorul Texasului însuşi, Rick Perry, nemulţumit de politica fiscală promovată la nivel federal, avertizase presa că texanii ar putea pretinde separarea de rdeestul Statelor Unite. E de amintit aici că Texas are deja un precedent în acest sens şi este unicul stat din cadrul SUA care are dreptul să organizeze un referendum privind ieşirea sa din componenţa Statelor Unite [3]. Un alt guvernator, cel al statului California, Arnold Schwarzenegger, încheiase în premieră un acord interguvernamental între California şi Marea Britanie condusă atunci de premierul Tony Blair. Acel gest fără precedent a reprezentat un manifest îndrăzneţ al unui stat separat în domeniul politicii externe, ocolind guvernul federal [4]. Trebuie menţionate şi sentimentele separatiste din aşa state ca Louisiana, Carolina de Sud, sau mai ales din statul Maine, în care circa 20% din populaţie susţine ideea de separare teritorială [5].
Autorităţile au şi făcut unele cedări minore în faţa revendicărilor: astfel, sub presiunea plângerilor din partea amerindienilor, în 2012 administraţia preşedintelui Obama a decis să plătească unor triburi amerindiene o compensaţie de un miliard de dolari, pentru faptul că le sunt prost exploatate pământurile. SUA au dreptul să exploateze circa 22,6 milioane de hectare de pământ care oficial aparţin triburilor de amerindieni, iar aceştia se revoltă că sunt nedreptăţiţi [6].
Pornind de la premisele conflictogene şi secesioniste din Statele Unite, unii analişti vorbesc la modul cel mai serios despre eventualitatea unei destrămări a SUA. De exemplu, expertul militar american Thomas W. Chittum, care a scris o carte dedicată acestui subiect, se încumetă să enunţe detalii concrete privind momentul şi locul declanşării celui de-al Doilea Război Civil american: anul 2020, 5 mai, California, Los-Angeles, miezul nopţii, parcul Ruben Salazar. Să lăsăm această ultraprecizie pe seama imaginaţiei autorului şi a dorinţei lui de a epata. Dar, totuşi, dincolo de această prognoză oarecum teribilistă, Chittum a făcut şi unele previziuni cu privire la frontierele de divizare a SUA, pe linia diferenţelor rasiale. Pornind de la tendinţele de migrare şi concentrare a diferitelor comunităţi etno-rasiale în diferite state, Chittum propune o hartă a frontierelor secesioniste pe viitor: în partea nordică albă, în sud-estul negru şi în sud-vestul hispano-mexican (vezi imaginea de mai jos).
Chittum nu este nici pe departe un solitar în prognozarea destrămării Statelor Unite. El însuşi face trimitere la opiniile unor notorietăţi, care ajunseseră la concluzii similare privind scenariile sumbre pentru SUA. Ceea ce au în comun tezele „profeţilor apocalipsei SUA” este accentul pus anume pe factorul identitar, care, în opinia lor, ar avea cel mai mare impact în generarea colapsului american.
De exemplu, dramaturgul şi scriitorul american Gore Vidal, în cartea sa “Declinul şi dispariţia Imperiului American” („The Decline and Fall of the American Empire”), editată în 1992, face următoarea prognoză: “La timpul său, aici [în SUA – n.n.] va izbucni ceva de genul răscoalelor naţionale din Uniunea Sovietică sau chiar a revoltelor populare din China… noi trăim acum în vremuri pre-revoluţionare”.
Un observator critic al evoluţiilor din SUA, publicistul şi politicianul republican conservator, Patrick Buchanan, atenţiona la modul cel mai serios într-un articol de-al său din New-York Post, 2 februarie 1994, că SUA lunecă spre o “balcanizare” şi poate repeta soarta Bosniei, din cauza animozităţilor rasiale şi etnice, propagate zilnic la radio şi TV. În 2011, Buchanan revine la aceste previziuni apocaliptice, când scoate de sub tipar cartea „Sinuciderea unei supraputeri: Va supravieţui America până în 2025?” („Suicide of a Superpower: Will America Survive to 2025?”), în care descrie cu lux de argumente trendurile actuale din SUA, care vor duce la transformări radicale în această ţară. Teza pe care autorul o susţine de-a lungul cărţii este că „America se dezintegrează în faţa ochilor noştri”.
Printre pericolele cele mai importante Buchanan vede criza credinţei, reducerea dramatică a numărului albilor şi escaladarea tribalismului. Capitolul 8 al cărţii aşa şi este întitulat: „Triumful tribalismului”. Potrivit lui Buchanan, Statele Unite merg spre ciocniri identitare inevitabile, sub forma unor războaie culturale şi rasiale, iar guvernele au dat dovadă de un fel de „etno-masochism”, prin libertăţile de afirmare pe care le-au acordat tuturor raselor, etniilor, culturilor şi confesunilor. Autorul susţine că tot mai puţine lucruri au americanii în comun şi tot mai des se poartă lupte propagandistice pe chestiuni de religie, morală, politică, istorie şi simboluri. Cultul diversităţii va avea drept efect final colapsul dramatic al Americii.
(Va urma).
Bibliografie:
1. The Final Showdown? Why the Coming Budget Crisis May Be the Worst // By Alex Altman. Sept. 18, 2013 / http://swampland.time.com/2013/09/18/the-final-showdown-why-the-coming-budget-crisis-may-be-the-worst/
2. Грозит ли США 2-я гражданская? League of the South // http://geopolitica.ru/Articles/537/ Мартин Мартинис, 2009-04-06.
3. Governor Says Texans May Want to Secede From Union But Probably Won't // April 15, 2009 / http://www.foxnews.com/politics/2009/04/15/governor-says-texans-want-secede-union-probably-wont/
4. Разъединённые Штаты Америки. Ведущий державе мира угрожает распад на отдельные государства? // Руслан Горевой. Версия. 29 февраля 2008 / http://versia.ru/articles/2008/feb/29/raspad_usa
5. Сепаратизм в США и перспектива распада страны // Наталья Доровская. 3 октября 2012 года / http://www.memoid.ru/node/Separatizm_v_SSHA_i_perspektiva_ih_raspada
6. Черный Орел сдержал слово. Администрация Обамы заплатит индейцам еще миллиард долларов // http://lenta.ru/articles/2012/04/13/indiantribes/
· Buchanan P.J. Suicide of a Superpower: Will America Survive to 2025? Thomas Dunne Books. 2011. 496 p.
· Chittum Th.W. Civil War Two. The coming breakup of America. 1996. 174 p.
Disclaimer:
Articolele pe care le postez pe blogul de pe Adevarul reflectă viziunea mea asupra fenomenelor demografice şi identitare care se produc în lume la începutul acestui secol. Eu anticipez recrudescenţa ultranaţionalismelor, a xenofobiei şi animozităţii rasiale în numeroase ţări şi regiuni de pe glob, din cauza incapacităţii de adaptare a diverselor grupuri identitare la o convieţuire paşnică comună.
Prin exemplele, datele şi concluziile pe care le aduc, încerc să arăt că înclinaţia arhaică de divizare a oamenilor în „noi” vs „ei” încă mai sălăşluieşte în mintea omului contemporan. În interiorul lor, la nivel instinctual, societăţile de azi sunt la fel de rasiste, etniciste şi xenofobe ca şi cele preistorice. Suntem agresivi prin natura noastră lăuntrică, mai ales faţă de alţii, pe care îi considerăm „străini”. Aşa înţeleg eu lucrurile, ca etolog. Şi aşa le voi prezenta în articolele mele, cu probe statistice şi date ştiinţifice de rigoare.
Cu toate că nouă ne displace, oamenii continuă să se divizeze în rase, etnii şi religii şi să se discrimineze pe aceste criterii. În interiorul marilor naţiuni însăşi se prevăd fermentaţii identitatre şi secesioniste. Consider că este util să vedem cum creşte temperatura animozităţilor identitare, care sunt declanşatorii acestor animozităţi, ce impact real au migraţiile, ca să putem anticipa unele conflicte identitare, inclusiv din Europa, sau poate chiar să ne învăţăm să fi.
Mai multe articole puteţi găsi aici: „Instinct şi Raţiune“ (www.dorianfurtuna.com)