Supraviețuirea Guvernului Netanyahu și planul de pace în Gaza la antipozi

Un efort fantastic la nivelul diplomației de intelligence a avut loc săptămâna trecută la Paris, în formatul coordonat de directorul CIA, Williams Burns, alături de înalți oficiali egipteni, israelieni și qaterezi care au dat naștere unui plan de încetare a focului și o perspectivă de pace.

Benjamin Netanyahu Foto Profimedia (arhivă)

Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a plecat săptămâna aceasta în cel de-al cincilea său turneu în Orientul Mijlociu pentru a obține susținere pentru planul de încetare a focului și schimburi de prizonieri în trei faze, dar și pentru planul politic de pace din subsidiar. Washingtonul dorește o poziționare strategică în privința influenței în forță a Iranului în regiune, dar planul său, oricât ar susține postura Israelului, amenință să trimită acasă Guvernul Netanyahu. Astfel că presiunea internațională nu pare să fie suficientă pentru a obține o pace în Orientul Mijlociu sau o perspectivă credibilă a unei soluții durabile, care ar lansa puternic candidatura lui Joe Biden pentru al doilea său mandat prezidențial la Casa Albă.

Poziții ireconciliabile

Oricât s-ar strădui diplomații, o chestiune de principiu rămâne certă: avem de a face cu poziții profund ireconciliabile între Israel și Hamas, care reies din însuși statutul și pozițiile publice: Hamas nu recunoaște statul Israel iar Israelul dorește ștergerea Hamas de pe fața pământului ca urmare a atacului neprovocat din 7 octombrie anul trecut. Dar și în chestiunile curente, ce țin de schimburi de prizonieri și o pauză în lupte, pozițiile sunt ireconciliabile și discuțiile terților sunt dificile atunci când revin cu propunerile către cele două părți în conflict.

Astfel, Hamasul continuă să ceară o încetare a focului permanentă din partea Israelului și o retragere completă a trupelor israeliene din Gaza, ca semnal al stopării valului actual de confruntare și cadru pentru eliberarea ostaticilor. În plus, Hamas-ul cere ridicarea blocadei de 17 ani în privința livrărilor de combustibil și bunuri cu caracter umanitar în Fâșie, resurse și materiale pentru reconstrucția Gaza, dar și eliberarea prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene. Formulările maximaliste nu au sorți de izbândă, dar crează premizele de negociere intermediară și progrese pentru pași mai importanți.

De partea cealaltă, premierul Benjamin Netanyahu a reiterat marți, 30 ianuarie faptul că Israelul nu-și va retrage trupele și nici nu va elibera mii de palestinieni din închisori, insistând asupra faptului că nu există nici un compromis de la poziția formulată de a obține victoria totală asupra Hamas. Totuși planul de încetare a ostilităților pentru 45 zile - șase săptămâni a fost agreat, în condițiile în care Israelul susține că multipli “pași semnificativi” rămân de negociat și stabilit. Deși s-a pronunțat în termeni absoluți și s-a opus eliberării a mii de palestinieni, biroul Premierului a comunicat faptul că negocierile actuale sunt constructive iar reprezentanții săi au participat la aceste negocieri, la Paris, cu depline puteri. Nici nu putea să facă altfel odată ce presiunea asupra guvernului crește din partea nenumăraților membri de familie cu ostatici în Gaza care cer, în manifestații de protest masive, săptămânal, demisia guvernului împreună cu organizarea de alegeri anticipate.

În ecuație intră, deci, și supraviețuirea politică a premierului Netanyahu, nu numai soarta statului Israel pe termen mediu și lung și soarta securității cetățenilor israelieni: orice acord politic ar duce la dizolvarea coaliției cu partidele de extremă dreapta, ca să nu mai vorbim despre faptul că orice pauză semnificativă cu șansă de a se prelungi va duce la presiuni enorme în stradă, ulterior în Knesset și în partidul Likud, pentru ca responsabilul de dezastrul din 7 octombrie să plece, așa cum s-a întâmplat și cu predecesorii săi premieri în mandatul cărora tragedii de această amploare și atacuri prin suprindere au avut loc.

Mai trebuie spus că o victorie în Fâșia Gaza asupra Hamas, cu eliberarea ostaticilor rămași în viață și eliminarea conducerii militare și politice a Hamas, nu va avea drept rezultat automat pacea în regiune: grupările și membrii milițiilor vor rămâne printre palestinieni, ei vor purta înainte ideea ocupării teritoriilor arabe palestiniene prin înființarea statului Israel și vor continua o formă de rezistență probabil pe baze salafiste, așa cum s-a întâmplat în Irakul post- Sadam. Mai nuanțat, premierul Netanyahu a susținut, în discuțiile telefonice cu Joe Biden, mai ales după respingerea publică a soluției celor două state, că doar presiunea militară poate face ca Hamas să elibereze ostatici, în timp ce armata distruge sistematic rețeaua de tuneluri și infrastructură subterană precum centre de comandă, depozite de armament, facilități de încarcerare a ostaticilor dezvoltate în Fâșia Gaza.

Qatarul ca negociator obișnuit: talibani, Hamas, schimb de prizonieri cu Iranul

Desigur, planul de pace a avut autori multipli, iar cadru a fost revizuit de către Israel și Hamas. Dar sursa asumată a fost Qatarul, al cărui prim-ministru (și ministru de externe, totodată) Mohammed bin Jassim Abdulrahman bin Al Thani, a fost la Washington înainte de discuțiile de la Paris ale celor patru. Obiectivul mediatorului și intermediarului în negociere qatariot a fost eliberarea celor 136 de ostatici rămași(sau a corpurilor celor uciși), dar și o pauză de acces a ajutorului umanitar în Fâșie. Stoparea războiului, măcar pentru o prioadă pentru a face loc diplomaților să acționeze, salvarea vieții civililor prinși între focuri și evitarea unui război sunt alte obiective comune ale negociatorilor.

Qatarul, o națiune mică din Golful Persic, fără elemente de putere prin care să impună sau să profite în regiune, s-a remarcat prin crearea postului de televiziune Al Jazeera foarte popular în lumea arabă și pentru rolul său de mediator în regiune, fiind cel care a negociat schimbul de ostatici între Iran și Statele Unite, a facilitat negocierile Washingtonului cu talibanii sau eliberarea copiilor ucraineni răpiți de ruși. Tot el a obținut prima eliberare a 100 de ostatici din Gaza. De această dată, el a prezentat cadrul negocierilor, la care au reacționat cu un plan Israelul și o contra-propunere Hamas-ul. De aici a reieșit formula convenită de cele 4 state la Paris.

Aceste negocieri indirecte și găzduirea la Doha a biroului Hamas au dat naștere la critici din partea Israelului, cu precădere. Biroul a fost înființat cu acordul SUA exact pentru a crea un canal de negociere, iar negocierile indirecte mediate de Qatar s-au dovedit de bun augur. Obiectivul nedisimulat este încheierea conflictului din Orientul Mijlociu, nu numai actuala încetare a focului. Qatarul, unul dintre marii producători de gaz natural lichefiat din lume, și-a creat un avantaj și prin finanțarea palestinienilor direct, 55% din fonduri mergând în Cisiordania și 45% în Gaza, însă fără a finanța organizațiile palestiniene, susțin qatarioții. Ei resping orice acuzație de finanțare a Hamas.

Eforturile diplomației de intelligence: Plan de pace în trei faze

Planul de pace pregătit de către oficialii de prin rang americani, israelieni, egipteni și qatarioți, reuniți în reuniunea de la Paris condusă de către directorul CIA, cuprinde trei faze succesive, condiționate de realizarea precedentelor, în ordine. Astfel, faza inițială a acordului propus presupune o încetare a focului de 6 săptămâni în care Israelul ar opri orice activități militare, inclusiv survolul dronelor, în timp ce Hamas are libera ostaticii civili începând cu copiii, femelile și bolvanii sau răniții, dar și cei de peste 60 de ani, permițând mișcarea nerestricționată a civililor în Gaza. Părțile ar conveni și asupra livrărilor de ajutor umanitar suficient în Gaza.

După această fază, cea de-a doua fază a acordului ar viza eliberarea soldaților femei pe care-i deține Hamas. Aici sunt vizate, complementar o creștere a ajutorului umanitar care ar intra în Gaza și operarea serviciilor esențiale pentru populație precum accesul la spitale, apă și cuptoare de pâine. În discuție a fost și rata schimburilor de prizonieri care, în faza aceasta, ar însemna 150 de prizonieri palestinieni pentru fiecare femeie soldat capturată de Hamas, după cum cere partea palestiniană.

În a treia fază ar urma să fie eliberați soldații bărbați și să fie transferate corpurile celor care au decedat. Această fază e și cea mai problematică deoarece liderii Hamas vor dori să rețină grupul cel mai valoros de ostatici pentru a-i folosi drept scuturi umane și garanții de securitate în timp ce, de partea cealaltă, nici Israelul nu ar fi dispus să elibereze prizonierii palestinieni cei mai periculoși și condamnați pentru atacuri teroriste cu multe victime. Desigur, cele mai mari probleme și obiecții vin în privința ratei de schimbare a prizonierilor și a secvențelor succesive, însă simpla publicare a planului va crea presiuni majore asupra Guvernului Netanyahu de a reacționa pozitiv.

Desigur, eventuala încetare a focului prelungită crează premizele, dacă acordul în trei faze este aplicat, pentru încheierea războiului care durează deja de 4 luni. Ar fi cea mai lungă pauză și cel mai mare număr de prizonieri schimbat. În prima fază a planului, părțile ar putea purta deja negocieri legate de retragerea forțelor israeliene din Fâșie ca și condițiile reconstrucției Gaza contra celor 132 de ostatici rămași dintre care 29 sunt considerați decedați. Desigur, reconstrucția ar fi enormă și ar costa zeci de miliarde, fiind vorba pe durate de până la 70 de ani, având în vedere situația actuală a Gaza, considerată de nelocuit, potrivit evaluărilor Conferinței ONU pentru Comerț și Dezvoltare.

Proiectul strategic american: limitarea influenței iraniene în Orientul Mijlociu

Aflată în perioadă electorală, pentru alegerile prezidențiale din 9 noiembrie și cele pentru o parte importantă din Congres, America are, desigur, interese strategice relevante care impun o presiune crescândă asupra Israelului pentru a asuma, în propriul său interes, acest plan de încetare a focului. Dar Statele Unite nu au cerut niciodată Israelului să fie de acord cu un plan de pace extins, ci doar cu un acord de încetare a focului suficient de lung ca durată, care să creeze premizele unei reluări dificile a luptelor.

Pentru partea americană, ar fi ocazia de relansare a unui acord politic, concomitent sau consecutiv realizării planului de încetare a focului, prin care să fie revitalizată o Autoritate Palestiniană nouă care să poată prelua administrarea nu numai în Cisiordania, ci și în Fâșia Gaza, în timp ce o forță multinațională de pace araba să securizeze regiunea. Finalul este o soluție a celor două state definită vag, pentru moment, dar care să deschidă calea finalizării efortului de normalizare diplomatică a relației dintre Israel și Arabia Saudită.

Proiectul strategic al lui Joe Biden vizează nu numai o formulă stabilă de pace în Orientul Mijlociu, ci și stabilirea unei alianțe pro-occidentale moderate create din regimuri arabe și Israel, capabilă să contracareze Axa Rezistenței Islamice pro-iraniene creată din șiiți și miliții finanțate de Iran în regiune. Planul strategic de izolare și respingere a acțiunilor de forță ale Iranului în Orientul Mijlociu trece prin soluționarea problemei palestiniene și contracarează Marea Strategie a Iranului de eliminare a Statelor Unite din Orientul Mijlociu și de dezmembrare a Israelului și a capabilităților sale, după izolarea internațională și de către statele musulmane.

Planul ar permite Israelului să-și asigure securitate pe termen scurt, mediu și lung, în formula soluției celor două state și fără a păstra controlul de securitate asupra Fâșiei Gaza. După momentul încetării temporare a focului, Israelul ar putea să utilizeze mai degrabă acțiuni chirurgicale și lovituri țintite împotriva Hamas, în timp ce ar ajuta și considera parteneră noua administrație palestiniană mai competentă, izolând și slăbind dușmanul său Iran, în timp ce-și normalizează pas cu pas relațiile cu statele arabe vecine.

Aducerea acasă a ostaticilor israelieni ar reduce presiunile dar și înclinația cetățenilor spre dreapta extremă de frica reluării atacurilor în viitor. Operațiuni chirurgicale și raiduri ale trupelor de comando israeliene ar fi mai puțin costisitoare și mai eficiente pentru Israel, ca să nu spunem mai puțin costisitoare în victime civile palestiniene, susținând și reforma Administrației Palestiniene planificată și îmbunătățirea guvernării inclusiv în Gaza de către o forță palestiniană care recunoaște statul Israel. O foaie de parcurs spre soluția celor două state, asumată de către Israel, ar crea avantaje enorme în securizarea proiectului strategic al Statelor Unite în regiune.

Din păcate, principala problemă rămâne politica internă din Israel, dar și din teritoriile palestiniene, Statele Unite sau lumea arabă. Acestea limitează entuziasmul și optimismul anunșând impedimente majore în cazul planului de încetare a focului, ca să nu mai vorbim despre planul de pace. Totuși este de reținut presiunea internațională creată inclusiv prin recenta scrisoare a 800 oficiali din SUA și Europa care au semnat o declarație transatlantică avertizând propriile guverne despre politicile față de regiune și războiul Israel Gaza și posibilele implicații și responsabilități în privința dreptului internațional, vorbind despre una dintre cele mai mari catastrofe umanitare din acest secol. Este vorba despre semnatari din SUA, la nivelul UE și a altor 11 state europene între care Marea Britanie, Franța și Germania. Ei vorbesc despre mii de victime civile ale căror morți puteau fi evitate și prevenite de către partea israeliană, ca și despre blocarea ajutorului umanitar. O presiune în plus față de guvernul israelian care trebuie să adopte o decizie crucială: viitorul politic al premierului său sau pacea durabilă și securitatea populației pe termen lung în Orientul Mijlociu.