Suprarealismul dezbaterii dintre Donald Trump şi Hillary Clinton

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Donald J. Trump şi Hillary Clinton, în timpul dezbaterii electorale de la Universitatea Hofstra. Fotografie de Damon Winter, The New York Times.
Donald J. Trump şi Hillary Clinton, în timpul dezbaterii electorale de la Universitatea Hofstra. Fotografie de Damon Winter, The New York Times.

Am văzut doi candidaţi: unul pregătit să devină preşedinte, iar celălalt nepregătit şi prea emoţional. Dar singurul învins al acestei prime dezbateri între candidatul democrat şi cel republican este electoratul american care nu s-a decis încă. Şi nici nu pare să aibă prea multe coordonate pe baza cărora să ia o decizie în urma acestei dezbateri.

Nu s-a întâmplat nimic care să încline balanţa în favoarea vreunui candidat, Donald Trump a jonglat între două stări, a fost când prezidenţial, când Trump, pe când Hillary Clinton a reuşit să propună, în nu mai puţin de două minute, vreo cinci măsuri prin care intenţionează să creeze locuri de muncă. Trump a avut momente în care a fost atât de emoţional încât a trebuit să se calmeze bând apă. L-am văzut înnebunind aşa puţin, peste paharul de apă, iar apoi intrând brusc în starea prezidenţială, umflându-se şi dezumflându-se în doar câteva secunde, ca un balon.

Prima dezbatere electorală dintre cei doi a fost suprarealistă. Un candidat precum Donald Trump este suprarealist; încă nu ştiu dacă, în ultima perioadă, am urmărit un serial cu un personaj politic care poartă o perucă hilară. O perucă ce nu e o perucă de fapt. Iar cele două minute în care Lester Holt, moderatorul dezbaterii, a dispărut au creat, cel puţin în mintea mea, senzaţia că mă uit la un meci de pugilism nearbitrat, în care mai mult se latră decât se dă cu pumnii conform regulilor de joc.

Nu a mai existat o asemenea dezbatere electorală: prima femeie cu şanse reale la Preşedinţia Statelor Unite în faţa unui om de afaceri fără experienţă politică, ambii cu probleme serioase de imagine, urmăriţi de peste 100 de milioane de oameni din întreaga lume. Şi – cu Trump drept contracandidat, ori răstorni masa înainte să te răstoarne ea pe tine, ori aştepţi liniştit să treacă furtuna. Surprinzător însă, Trump nu s-a comportat sălbatic, cu excepţia momentelor în care şi-a întrerupt preopinenţii, vorbind peste ei. Nici nu a pomenit-o pe Monica Lewinsky, a fost aproape la fel de prezidenţial ca un Victor Ponta care a plagiat, dar susţine contrariul, aproape invocând că milioane de oameni au probleme de citire sau vedere.

În puţinele momentele când reuşeşte să-şi ţină gura închisă, îl poţi vedea cum îşi ţuguiază buzele şi ochii i se duc puţin în cap, atunci ştii că urmează să ai o călătorie nebună în lumea lui Donald Trump.

Şi la fel ca Ponta, Trump minte pentru a se eschiva. Nu obţine nimic efectiv. Mai minte pentru a enerva, iar alteori, o face doar de dragul de a minţi. Când e prins cu minciuna, minte şi mai mult, aşa că mai bine să nu-l prinzi cu minciuna. În puţinele momentele când reuşeşte să-şi ţină gura închisă, îl poţi vedea cum îşi ţuguiază buzele şi ochii i se duc puţin în cap, atunci ştii că urmează să ai o călătorie nebună în lumea lui Donald Trump. L-am urmărit cu interes şi amuzament la început, trebuie să recunosc. Mi se părea o glumă plasată în politica americană de câţiva republicani plictisiţi. Amuzamentul a început să dispară în momentul în care a devenit o ameninţare, iar apoi un candidat cu şanse reale la Preşedinţia Statelor Unite. Problema mea, vreau să cred că doar a mea, e că un asemenea preşedinte al SUA va impune, la nivel mondial, un anumit mod de a face politică. Mult prea periculos.

Toţi preşedinţii mint şi au minţit, la fel şi candidaţii la preşedinţie. Şi Hillary minte, sunt convins. Probabil a făcut-o şi-n timpul dezbaterii electorale. A avut câteva momente stânjenitoare şi de slăbiciune în care a ezitat să răspundă. S-a încurcat puţin, s-a uitat la audienţa din sală şi a dat câteva răspunsuri parcă învăţate pe de rost acum câteva luni. Şi aproape pe tot parcursul dezbaterii, privirea ei lăsa se vadă că e jenată de discursul stângaci al lui Trump. Cumva, îl lua în serios şi nu-l lua în serios. Dezbaterea s-a încheiat la câteva minute după 5:30, ora României, cu Trump bătând-o de două ori pe spate pe Hillary, o dată părinteşte, a doua oară inoportun.

Această dezbatere a fost prima din trei. Următoarea va fi pe 9 octombrie, iar ultima pe 19 octombrie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite