Sunaţi-vă bunicii, unchii şi mătuşile şi rugaţi-i să nu meargă la referendum

Dacă bunicii mei ar mai trăi, i-aş suna şi i-as ruga din tot sufletul să nu meargă la referendum. Idea nu ar fi a mea, dar aş împrumuta-o cu plăcere şi respect de la alţii, care au făcut-o la timpul lor. Luaţi voi exemplul lor, înainte de a fi prea târziu! Un apel!

Cu trei ani în urmă, Irlanda, o ţară în care peste 80% din populaţie este catolică, iar Biserica o instituţie extrem de puternică, a parcurs un referendum prin care locuitorii ţării au decis, dacă permit căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

Campaniile împotriva egalităţii cuplurilor în faţa legii, susţinute de puternica Biserică Catolică, de forţele politice conservatoare şi de organizaţii asemănătoare celor incluse în Coaliţia pentru Familie, au fost masive şi căptuşite financiar mult mai bine decât cele care militau pentru drepturi egale. Şi totuşi, în pofida susţinerii materiale mult mai mici, o campanie a unor activişti tineri din Irlanda a decis soarta referendumului.

În contextul anului 2015, când în multe ţări din Europa egalitatea în drepturi a cuplurilor, indiferent de sexul acestora, era deja garantată. Irlanda rămăsese oarecum în urmă, aşa cum, categoric şi nu oarecum, România va rămâne de căruţă, dacă referendumul iniţiat de fundamentaliştii religioşi şi politici de la CpF, corupţii din PSD, rătăciţii din PNL sau alte formaţiuni politice vor avea câştig de cauză, validând rezultatul.

Dar înapoi în Irlanda anului 2015: acei tineri activişti au iniţiat campania „Sună-ţi bunicii!“ („Call your granny”) Ei au publicat clipuri video cu susţinători tineri ai egalităţii cuplurilor în faţa legii care îşi sunau bunicii şi îi rugau să voteze cu „da“ la referendum. Aşadar, pentru dreptul tuturor de a se căsători legal.

Rezultatul a fost evident: 62% dintre cei cu drept de vot au optat pentru egalitatea în drepturi. Irlanda a fost prima ţară din lume care a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex printr-un referendum!

Un mic amănunt: Irlanda a fost mulţi ani una dintre cele mai sărace ţări din Europa, ba chiar, până la trecerea în noul mileniu, cea mai săracă din Europa de Vest. Criza economică a anilor 2008-2009 a afectat-o mai tare decât pe multe alte ţări. În 2017 însă, Irlanda a ajuns să fie a 3-a ţară în Europa din punct de vedere al produsului intern brut pe cap de locuitor şi a 6-a în lume! O dovadă în plus că acolo unde libertatea e garantată pentru toată lumea, nici prosperitate pentru toată lumea nu e departe!

Eu bunici nu mai am, dar probabil mulţi dintre voi îi mai aveţi. Aşadar, pe ai mei nu îi mai pot suna, dar voi îi puteţi suna pe ai voştri!

Şi deşi aş avea un număr însemnat de rude, care ar putea fi sunate şi convinse să se gândească de zece ori înainte de-a face scut în faţa unui om care şi-a vândut demnitatea pentru putere, pe care le-aş putea ruga să stea acasă pe 6 şi 7 octombrie şi să nu susţină acest infam referendum costisitor, inutil şi discordant cu lumea de astăzi, nu am s-o fac. Rudele despre care vorbesc au la rândul lor copii şi nepoţi de care ar putea, şi ar trebui, să fie sunate. Ar fi de datoria acestora să o facă, dacă vor ca România să fie cândva o ţară prosperă şi liberă pentru toţi!

Eu mi-am sunat apropiaţii cu ani în urmă. Pentru ei lucrurile sunt clare. Şi în afara faptului că în zilele acestea ei sunt mâhniţi, trişti şi furioşi, văzând unde s-a ajuns în România, cât de ieftin şi iresponsabil este manipulată populaţia, ei vor face la sfârşitul acesta de săptămână orice altceva, dar cu siguranţă nu vor vota la referendum.

Succesul lui ar fi o legitimare a puterii, deţinută de un PSD slăbit, condus de un şef a cărui popularitate este pe la 8%, care împreună pierd zilnic încrederea alegătorilor, din cauza acestuia şi a personajelor care-l populează, şi care dizolvă democraţia şi statul de drept din România, care şi-au aţâţat lacheii să le gazeze şi bată rudele, prietenii sau chiar pe ei înşişi în Piaţa Victoriei pe 10 august anul curent ca într-o dictatură odioasă.

Acest referendum mai este şi despre altceva: scoaterea României treptat din Uniunea Europeană! Cu succesul la referendum, România face primul pas mare în afara comunităţii de valori pe care o reprezintă Uniunea Europeană. Următorii paşi, după ciuntirea statului de drept, va fi unul mai concret. Nu cred că cineva îşi imaginează că, în Bruxelles sau Strasbourg, oamenii care decid soarta României în Europa sunt într-atât de proşti încât să creadă minciunile debitate de Viorica Dăncilă sau cele transmise de Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, Olguţa Vasilescu sau Tudorel Toader?

Aşa că îi rog pe cei care au copii, nepoţi sau părinţi în străinătate, beneficiind de apartenenţa României la UE şi care - probabil mulţi dintre ei - profită într-un fel sau altul de pe urma lor, cel puţin prin mici ajutoare financiare, care unora le completează pensia, altora le asigură rechizitele şcolare sau mersul la medic, să nu meargă la acest referendum şi să bată cu propria mână un cui la coşciugul în care va fi îngropată România, vor fi îngropaţi chiar ei.

Şi îi rog şi pe cei care îşi au copiii sau părinţii aproape de ei să se gândească bine şi să înţeleagă că lumea merge înainte, cu sau fără ei. Că un referendum aiurea, ba chiar inutil şi probabil nu întocmai legal, nu va opri mersul înainte al lumii şi al vieţii. Iar că într-o bună zi vor fi nevoiţi să dea socoteală pentru complicitate la instaurarea unui regim autoritar, corupt şi imoral, care nu dă doi bani pe libertatea voastră! Un regim care vă judecă şi condamnă deja din faşă, în numele unor norme impuse de oricine altcineva sau ceva, dar nu de natură!

Acest text este şi un apel personal către cei cu care am o legătură sufletească. Un mesaj cu valoarea unui telefon! Un mesaj cu rugămintea de a nu participă la acest referendum!

E simplu: în decembrie 1989 eram pe străzile Bucureştiului, înfruntând din prima linie regimul Ceauşescu. Nu am cerut niciodată niciun fel de recunoştinţă pentru nu ştiu ce merite eroice, acte de revoluţionar sau altceva! Am făcut-o convins că pentru libertate trebuie dat totul, chiar şi viaţa! Pentru libertatea mea, pentru libertatea voastră şi cea a copiilor voştri! Apoi am văzut ce a urmat, Ion Iliescu ales cu peste 80% din voturi, mineriade, conflicte interetnice instigate de la Bucureşti. Un regim semi-democratic, prea puţin dispus la garantarea libertăţilor individuale şi democratice pentru care am fost dispus să-mi dau şi viaţa. Am mai plătit încă o dată preţul libertăţii, plecând într-o lume prea mare în căutarea ei. Îmi ajut mama unde pot şi cum pot, ajut şi alţi oameni cu ce pot, când pot. Zilnic am de înfruntat un dor nebun de casă, de România. De o Românie mai bună decât cea pe care am lăsat-o în urmă. O Românie deschisă, tolerantă, dispusă să parcurgă drumul european. Şi zilnic, citind majoritatea ştirilor din ţară, mă întristez văzând cum se năruie speranţă după speranţă...

Văd o Românie dispusă să se întoarcă acolo de unde a plecat, în mocirla anilor `90, ba chiar mai grav, când îi văd şi aud pe câte unii că admiră legionari, fascişti, reacţionari, securişti, nomenclaturişti, pe Ceauşescu sau pe cei care i-au preluat moştenirea spirituală.

Dacă vă iubiţi ţara, vă iubiţi pe voi înşivă, vă iubiţi copiii, dacă credeţi că o lume liberă e mai bună decât una după gratiile minţii, vă rog: nu mergeţi la referendum!

Iar pe cei pe care i-aş fi sunat personal, îi rog: nu mergeţi la referendum!

Ästa fiind ultimul meu act de politeţe!

Restul: „viaţa merge înainte“!