Strousberg, Skoda, Bechtel, Roşia Montană sau povestea ţepei la români

Ţepele date de către politicienii români cetăţenilor statului român au reprezentat o constantă a ultimilor 200 de ani. Din acest punct de vedere am putea spune că perioada cea mai curată este chiar perioada comunistă. Tratarea banului public ca pe un bun personal a reprezentat o normalitate pentru partidele democratice.

Practic România a beneficiat constant de scandaluri majore de corupţie. Din ele s-au evidenţiat însă 3 mari contracte care au fost realizate în detrimentul statului român, unele dintre ele având drept consecinţă slăbirea statului şi aducerea acestuia în colaps. Marii eroi, politicieni naţionalişti ai statului român, nu au urmărit decât propria îmbogăţire şi exploatarea resurselor statului român în propriul interes.

Corupţia nu este un act cu care de confruntăm în ultimii 20 de ani şi nu reprezintă doar un rezultat al sistemului republican. De fapt, cele mai mari scandaluri de corupţie s-au petrecut în perioada în care România a fost regat. Lipsa de responsabilitate a celor care ne reprezintă s-a manifestat permanent. Aici nu se vine la guvernare pentru a conduce statul ci pentru a fura statul- sau cel puţin aceasta este impresia care ne este lăsată. După ce în 20 de ani comunismul practic a construit toate oraşele României, cei de după 1989 nu au reuşit nici măcar să reabiliteze ce aceştia au construit, ca să nu mai vorbim de autostrăzi. 

Cuza a fost detronat pentru simplul fapt că  deranja pe cei care aveau ca principală ocupaţie acapararea banului public. În locul său a fost adus Carol I, rege ce a stat deoparte de lupta politică şi a preferat neimplicarea.

Un prim caz major de corupţie îl reprezintă afacerea Strousberg. Aceasta a constat în concesionarea construirii liniei ferate Roman-Bucureşti-Vârciorova către un concern german condus de către   Heinrich Strousberg . Contractul a fost realizat direct la Berlin şi trimis principiului Carol I pentru a fi impus părţii române. Binenţeles că acesta conţinea clauze net defavorabile statului român. Acest lucru se îmtâmpla în 1868. Dincolo de acest lucru, concesionarul a emis obligaţiuni lăsând impresia că statul român s-ar afla în spatele acestora, transformând de fapt această afacere într-o mare escocherie financiară(deci nu sunt cei de la Roşia Montană primii care fac asta). Lucrările încep dar într-un ritm foarte slab şi cu multe probleme tehnice. Binenţeles că au avut grijă să încarce statul român şi cu lucrări suplimentare care nu au putut fi verificate pe teren. În 1870 linia este dată în exploatare dar cu lucrări neterminate. În 1871, în urma unor ploi abundente au avut loc avarii majore(poduri luate de ape, terasamente spălate...) iar circulaţia este oprită. Contractul se reziliază dar se face o nouă societate cu ajutorul celor păgubiţi de investitorul german. Şi aceasta intră în incapacitate de plată în 1874. În toată această perioadă s-au făcut presiuni externe puternice asupra statului român. În 1878 Bismark condiţionează recunoaşterea independenţei de soluţionarea acestei probleme pe care nu statul român a creat-o ci ţeparii occidentali.

O altă afacere este Skoda. Acesta ar fi trebuit să fie un contract pentru înzestrarea armatei române cu armament. Normal că s-a încercat transformarea acestuia într-o mare ţeapă dată statului, lucru care avea să aibe consecinţe dezastruoase în preajma celui de al doilea război mondial şi care avea să ducă la prăbuşirea statului. Parcă mă şi gândesc acum la avioanele de mâna a 4-a care ni se tot bagă pe gât în condiţiile în care acestea sunt de atac şi nu de apărare a spaţiului aerian. Câte din avioanele vândute de francezi în Libia au apucat să se ridice de la sol? În afacerea Skoda au fost implicaţi politicieni de rang înalt, Carol al II-lea şi apropiaţi ai acestuia.  Contractul s-a semnat în 1930 dar ministrul apărării constată că echipamentele furnizate nu sunt conforme. În 1933 izbucneşte scandalul când în urma unor descinderi la sediul firmei din Bucureşti sunt descoperite documente care confirmă şpaga dată multor politicieni români. Ca de obicei se face o comisie parlamentară pentru a se descoperi vinovatul, dar aceasta a avut grijă să bage sub preş întreaga afacere. Se pune întrebarea dacă nu cumva Roşia Montană ascunde dedesupturi similare şi cum istoria tinde să se repete s-ar putea să am dreptate.

De Bechtel cred că a auzit toată lumea: construire fictivă de autostrăzi pe sume astronomice- seamănă foarte mult cu ceea ce s-a întâmplat în 1868. Ca şi atunci contractul a fost reziliat. Ca şi atunci încheierea contractului s-a făcut în urma unor presiuni din exterior. Dacă în 1878 Bismak condiţiona recunoaşterea independenţei de soluţionarea problemei, în cazul Bechtel se spune că a fost taxa plătită pentru accesul în NATO şi EU. Eu nu cred asta.

Acum avem pe cap Roşia Montană care seamănă perfect cu toate celelalte. Este ironic cum în aceste scandaluri sunt implicaţi factori externi şi de multe ori chiar la nivel înalt. În toate cazurile, şi Roşia Montană nu este o excepţie, se fac intervenţii la nivel înalt din exterior.

În toate cazurile de mai sus statul a încercat ulterior să reducă la minim pierderile iar toate cazurile s-au soluţionat cu rezilierea contractelor. Cred că şi în cazul Roşia Montană se va face acelaşi lucru, deoarece în toate situaţiile după demascare politicienii s-au detaşat şi ai preferat ieşirea din scandalul public.

Cum operează aceşti rechini financiari? Păi e simplu: caută o ţară cu resurse şi politicieni corupţi. Profită de sistemul democratic slab şi încheie sub presiune contracte dezavantajoase cetăţenilor acelui stat. Politicianul corupt semnează deoarece la el e o problemă de risc şi de asumare: ce mai contează câţiva ani de puşcărie pentru câteva milioane de euro. Decât sărac toată viaţa mai bine bogat chiar şi cu riscul de a fi prins. De cele mai mult ori aceştia nu sunt prinşi. De multe ori, profitând de relaţiile externe existente, se vorbeşte în numele unor entităţi statale când de fapt nu e aşa.  Apar tot felul de condiţionări fictive care în realitate nu există. 

Cum se va încheia acest nou megascandal? Rămâne de văzut, dar este clar că actualul guvern a pierdut mult din încrederea populaţiei prin forţarea unei legi neconstituţionale.