Strategiile vergeturilor

0
0

Mărturisesc că, până să aflu pe Facebook, despre scandalul acesta cu vergeturile, habar nu aveam cine este vloggerul care l-a iscat, odată pentru că PRO TV, unde înţeleg că a prestat cândva, nu s-a numărat printre preferinţele mele de consum tv (mai ales dimineaţa) si apoi pentru că nu urmăresc pe YouTube noile forme de producţie de conţinut (de fapt, forme vechi într-un medium nou).

Această „scăpare” e doar vina mea, desigur, căci mai aflu că omul are peste 1 milion de urmăritori. Wow! Păi dacă e aşa, nu pot decât să simt că-mi pare rău pentru televiziunile broadcast, adică cele clasice, care nu (mai) pot avea turaţia noilor media ce pot fi urmărite oriunde, de pe orice telefon.

De fapt, ce spune omul?

1. Că fetele s-ar face vinovate că poartă pe abdomen, braţe, şolduri, sâni, sau fese (acolo cred că-i zbura, mai ales, gândul emitentului disputatelor vorbe) nişte inestetice rupturi ale pielii, ca nişte mici şi multiple crevase ce răpesc aspectul de piersică al organului (ce, nu ştiaţi că pielea e cel mai mare organ al corpului? Şi mai cântăreşte şi cât patru sticle de whisky de 1 litru, ca să dau repere cunoscute mai ales bărbaţilor.).

Adică de ce să aibă ele pielea netedă, când o pot avea însemnată? Şi să iasă astfel în evidenţă, că şi publicitatea negativă e bună, cum ne dovedeşte chiar vloggerul! S-o fi gândit el că fetele stau la lumina lămpii şi-şi marchează cu mare migală şi în locuri dificile, corpul tânăr, ca să se facă observate mai abitir, de indivizi ca el.

Înainte să deschidă gura, ca să dea drumul la înţeleptele (crede el) vorbe, nu era rău ca popularul influencer să pună mâna nu pe nişte vergeturi şi nici pe vreo carte (nu i-aş cere atât de mult!), ci pe mouse-ul cu care înţeleg că e obişnuit, ca să afle de pe internet, cum de apar misterioasele şi (zice el) prea numeroasele canioane de pe dorsalul fetelor (că presupun că femeile mature nu se mai califică, pentru a spera la o privire din partea zeului internetului).

Vergeturi

Aşa ar fi aflat, de pe orice site medical, că nebunaticele vergeturi au cauze diferite, unele greu spre deloc controlabile, cum este predispoziţia genetică, adică felul în care te-a făcut mama ta şi pe care nu-l poţi schimba. Nu poţi da ceasul înapoi, asta ţi-a dat, cu asta defilezi, nu poţi opri ruperea fibrelor de colagen de la nivelul pielii şi succesiva apariţie a faliilor incriminate. Şi nu mai enumăr aici diferite sindroame (adică boli) care au acelaşi rezultat cutanat.

Sunt apoi fluctuaţiile hormonale, adică producţiile acelea ale glandelor fără de care n-am putea trăi, căci ele controlează şi reglează funcţiile organismului nostru şi nu stau nici ele neschimbate, ci răspund noilor nevoi ale corpului, cum sunt cele din perioada adolescenţei, când vergeturile pot să apară atât la fete, cât şi la băieţi, din cauza creşterii bruşte în înălţime, de pildă. Nu deţin fetele monopolul crevaselor din pielicică, numai că la ele se văd mai bine în societate, fiindcă nu poartă pantaloni tot timpul, precum băieţii!

Vergeturile pot apărea şi ca urmare a creşterii bruşte a masei musculare, fie că ai fost supus la un efort fizic major şi rapid, fie că te-ai gândit chiar tu să arăţi mai bine, în scurt timp şi să „faci muşchi” la sală, trăgând, fără metodă, de fiare şi nutrindu-i şi cu corticosteroide, ca să ai „pectorali de oţel”.

Acelaşi efect îl poate avea şi mărirea ţesutului adipos, căci pielea e nevoită să protejeze o suprafaţă mai mare a corpului. Şi aici vloggerul ar putea avea dreptate. Numai că îngrăşarea ţi-ar putea fi imputată, dacă ai face parte din categoria pe care americanii o numesc „couch potato”, adică a celor care stau toată ziua pe canapea, eventual cu ochii la televizor şi bagă în gură mai multă mâncare (eventual fast food) decât are nevoie organismul. Dar creşterea volumului grăsimii, cum i se spune popular, se poate datora unui dereglaj endocrin, sau poate fi urmarea a ceea ce este  supremul efort al unei femei, acela de a aduce pe lume un copil. Şi atunci, mă întreb, trebuie ruşinate public şi aceste femei care au atins dăruirea maximă, datorită căreia şi sus-numitul vlogger a venit pe lume, ca să ne poată înnobila cu  panseurile sale?

2. Ca să rezolve problema, el le mai dă indicaţii preţioase fetelor, să meargă la sală. Sigur, pentru siluetă şi sănătate, practicarea sportului, eventual la sală, e benefică. Dar n-are legătură cu îndepărtarea vergeturilor care lezează simţul estetic al vloggerului. Tot de pe un site medical, el putea afla că mai curând ce mănâncă fetele e mai important decât banda de alergare, fiindcă o alimentaţie echilibrată, bogată în zinc şi vitaminele A şi C pot contribui la menţinerea elasticităţii pielii şi la evitarea fluctuaţiilor bruşte ale greutăţii, care, cum ziceam, pot genera aceste leziuni.

De asemenea, ar mai fi putut afla că tratamentul incriminatelor nu se face cu gantere, ci prin diverse terapii, între care laser, mezoterapie, peeling chimic etc., care toate se efectuează în cabinete specializate, nu la sala de forţă. Şi ar mai fi aflat că nici una din aceste metode nu face decât să atenueze, nu să îndepărteze definitiv efectele cutanate ale fibrelor de colagen lezate. Dar ochiul lui de vultur sigur nu s-ar mulţumi cu astfel de jumătăţi de măsură, când el vine la mare să vadă piele! Presupun şi altă piele decât cea a soţiei sale pubere. 

Dar dacă şi „pielea” vrea să-l vadă pe el? Dacă e să mă iau după pozele de pe Facebook, vloggerul ar trebui să se ascundă măcar în umbra gândirii sale abisale, fiindcă, dacă ar fi să vorbesc pre limba lui, le recomandă fetelor să meargă la sală, în timp ce el le oferă exemplul nepreţuitei sale făpturi adipoase, cu o siluetă de trunchi de copac secular, pe care au fost aplicate nişte ţâţe nu prea timide.

3. Sub aparenţa unui sfat prietenesc, grobian exprimat, sus-menţionatul lansează, de fapt, o idee jignitoare la adresa femeilor: certitudinea că ele vin la mare ca să se ”împrietenească”, desigur, cu masculii feroce, amatori de piele, precum vloggerul.

Ei, dar nu orice piele vrea el prin jurul său, fiindcă vine la mare convins fiind că „e normal să ne uităm la ţâţe şi la buci”. Încerc să înţeleg această normalitate şi această exprimare sub nivelul mării, care reflectă o gândire tot pe acolo şi nu pot să nu mă îngrijorez pentru sănătatea mintală a influencer-ului, obligat să trăiască într-o perpetuă disonanţă cognitivă, evoluând între atâtea fete la care îi scapă ochiul şi care şi-au făcut (că e la modă şi vinde!) operaţii de mărire a sânilor (poate şi a dorsalului), intervenţii ce au potenţialul de a produce incriminatele vergeturi care-i rănesc retina, stimabilului. Dar, nu-i aşa, nici o plăcere (nu doar de a privi) nu vine fără riscuri!

Şi de ce se uită vloggerul le fete, la mare, la soare? Fiindcă ele vin la mare, la soare, cum ne zice el, ca să arate piele, bărbaţilor. Şi nu doar decolteul. Vin la mare, adică, pentru lipituri mai mult sau mai puţin profunde.

Dar eu nu vorbesc/gândesc pe limba lui, aşa că voi continua să cred, probabil în ciuda multor urmăritori ai vloggerului, că, în general, femeile merg la mare pentru aerosoli, pentru apă sărată şi nisip fierbinte, pentru  relaxare şi pentru companii plăcute, care ştiu să- ţi mângâie cu privirea, curba gingaşă a gâtului. Şi poate unele vin chiar pentru sensul infinitului, pe care ţi-l dă orizontul mării şi care te ajută apoi, un an întreg, să suporţi orizontul jos, cotidian, al străzilor tale.

Cam atât a exprimat vloggerul la o televiziune, dar a fost de ajuns, căci panseurile sale au fost rostogolite în diverse media, multă lume s-a arătat indignată, alţii însă vor fi jubilat în ascuns, cel puţin un contract de publicitate al împricinatului şi-a dat obştescul sfârşit înainte de termen, iar consiliul însărcinat cu sancţionarea derapajelor discriminatorii a luat în analiză cazul  (după cel mult 90 de zile vom afla şi concluziile).

Nu se mai îndoieşte nimeni că azi suntem la ani lumină de vremea unui Puşkin, de pildă, care putea visa la forma piciorului unei demoazele, doar privindu-i glezna (pentru cei care nu ştiu, la începutul secolului al XIX-lea, când şi-a trăit marele poet rus scurta viaţă de 38 de ani, femeile erau acoperite/înveşmântate din cap –cu bonetă sau pălărie- până la pantofi, unde ajungea tivul rochiilor).

Dar ce zic eu acum două secole? Chiar şi faţă de epoca anilor ’60-’70 ai secolului trecut, în care minijupele au devenit moda mainstream, regulile de acceptabilitate socială s-au schimbat: pe atunci, nu oricine voia, ci cele care îşi permiteau purtau mini, nu orice exces adipos putea fi exhibit, fără a fi taxat. Azi, văd că moda a revenit, dar fără opreliştile de bun simţ de altădată, fiindcă trăim într-o societate mult mai/excesiv de permisivă, în care indivizii, pentru a nu se simţi stresaţi, se vor acceptaţi aşa cum sunt, graşi sau slabi, oacheşi sau albicioşi, înalţi sau scunzi.

Chiar şi industria modei şi-a mai schimbat standardele, siluetele anorexice nu mai sunt chiar regula, au pătruns şi formele mai obişnuite, iar ca să-i pedepsească pe cei care, precum vloggerul, atacă persoane pe baza apariţiei lor fizice, societatea a inventat expresia body shaming şi a creat şi instituţii care îi pedepsesc pe cei ce practică acest tip de umilire.

Nu ştiu dacă această evoluţie e mai bună sau mai rea, dar ea cred că reprezintă o consecinţă a diluării sau dispariţiei unor idealuri comunitare, cum ar fi un anumit ideal de frumuseţe feminină/masculină, un anumit ideal de comportament civilizat în societate, un anumit ideal de acceptabilitate socială.

Sigur că nu e rău ca o instituţie a statului, CNCD, să analizeze “limita libertăţii de exprimare în raport cu dreptul la demnitate al femeilor [...] din perspective aspectului fizic” şi să delimiteze cumva teritoriile în care ne putem exprima în spaţiul public, fără a-i/a le jigni pe alţii/altele.

Şi preşedinta Comisiei pentru drepturile omului din Senatul României, Anca Dragu, a reacţionat pe facebook, la tratamentul jignitor practicat de influencer, care priveşte femeia ca pe un obiect sexual.

Foarte frumos! Reacţia societăţii a fost promptă. Dar nu cumva, pentru instituţiile statului, s-a întâmplat aşa, pentru că circumstanţa le-a oferit un prilej de vizibilitate publică? Fiindcă nu pot să nu mă întreb unde este grija autorităţilor, când statutul femeii în România este mult mai grav afectat decât printr-o mitocănească referinţă la celulită, care contribuie şi ea, desigur, prin răspândire, la întărirea comportamentului agresiv faţă de femei, pe principiul că destinul femeii (şi al pielii ei) este să fie folosită de bărbat.

Unde e grija autorităţilor faţă de fenomenul extins al femeilor exploatate sexual, cu România ca sursă primară, de selectare, nu ca teritoriu de tranzit? Raportul Departamentului de Stat al SUA arată că şi în pandemie, adică în 2021, 77% dintre victimele identificate au fost traficate sexual, de grupări de crimă organizată.

De ce nu se rezolvă cazul Caracal? Pentru că aşa-zisul monstru se simte mai protejat în închisoare, tăcând decât vorbind despre reţelele de trafic de minore, protejate politic, din care făcea parte? Pentru că aceasta este o afacere de miliarde de euro, din care se îndulcesc mulţi? De ce nu o sprijină autorităţile, făcând din aceasta un subiect de presă, pe o mamă care îşi caută de opt ani fiica, studentă eminentă, dispărută probabil într-o astfel de reţea de prostituţie, prin iubitul ei student, practicant al metodei de învăluire lover boy?

Sunt nenumărate exemple de astfel de răpiri sau amăgiri, în beneficiul reţelelor de exploatare sexuală din Europa şi, dacă instituţiile statului ar face din ele un casus belli, ţinându-le constant în ochiul public, sigur nu ar rezolva situaţiile deja tranşate, dar ar oferi potenţialelor victime măcar informaţiile care ar putea să le ţină departe de capcane.

În caz că vă îndoiţi, tot o umilire a femeii, una majoră, este şi aceasta. Iar dacă este ascunsă, de ce n-o scoateţi la vedere, că aveţi instrumentele, voi, apărătorii oficiali ai piedestalului femeii în societate?

Sigur, trebuie să respectăm nişte reguli ale exprimării în spaţiul public, care să asigure o convieţuire armonioasă a colectivităţii.  Dar nu trebuie să uităm nici părţile întunecate  ale societăţii, dark society i-aş zice, precum dark web-ul, unde nu vergeturile sunt problema, ci viaţa sau moartea (sufletească sau fizică) a femeilor.

Sau acestea nu sunt un bun vehicul de imagine publică?

Şi, în final, dată fiind dimensiunea pe care i-au dat-o scandalului diferiţi actori sociali, nu pot să nu observ că povestea a servit perfect la distragerea atenţiei publice de la temele grave ale momentului: inflaţia de 20%, scumpirea alimentelor, seceta şi lipsa apei (o resursă pe care o credeam eternă), dificultăţile economiei de a supravieţui la actualele preţuri ale combustibililor, războiul de la uşa noastră şi mai ales pregătirile subreptice ale partidelor, pentru campania electorală din 2024.

Cine vrea să afle cum de a crescut ca o gogoaşă această strategie a vergeturilor nu are decât, ca întotdeauna, să ia urma banilor. Good luck!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite