Stiluri de călătorit cu bicla

„Puţin plecaţi“ este povestea a trei bărbaţi care au renunţat la scaunele comode şi aerul condiţionat de la birou, la patul confortabil de acasă, dar şi la stresul şi problemele cotidiene, pentru provocarea unei călătorii-maraton pe bicicletă.

Sebastian Bucur, unul dintre cei trei biciclişti „puţin plecaţi“ în aventură de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră, a făcut o clasificare a călătoriilor pe bicicletă şi una a celor care le practică.

Pentru toţi cei cărora le plac bicicleta şi biciclitul, săptămâna asta m-am gândit să vă împărtăşesc din cele învăţate înainte şi în timpul călătoriei noastre pe bicicletă prin Europa. Iată ce am văzut, auzit şi observat până acum legat de ceea ce înseamnă călătoria pe bicicletă. Te-ai gândit vreodată câte tipuri de călătorii pe bicicletă există? Dincolo de scurta plimbare cu bicla prin cartier sau în parc. Dincolo de plimbarea până la magazin şi înapoi cu sacoşele agăţate de ghidon. Până acum un an, nici eu nu mi-am pus vreodată întrebarea asta.

După prima noastră discuţie la bere despre o posibilă călătorie cu bicicletele prin Europa, am început să ne documentăm. Cine ştie pe ce site-uri am ajuns, pe ce bloguri de călătorie, pe ce forumuri sau alte coclauri ale internetului am cotrobăit. Şi-am citit. Verzi şi uscate, bune şi rele, subiective şi obiective. Dar niciodată nu ne-am pus problema: băi, ia stai aşa, bine-bine, plecăm pe biciclete prin lume, dar ce fel de călătorie vrem să facem?

Acum, după mai mult de 2.000 de kilometri parcurşi pe biciclete prin mai multe ţări (Franţa, Italia, Slovenia, Croaţia), pot să spun că pe 27 iulie, când ne-am împachetat biclele, am luat taxiul şi am plecat la aeroport, nu ştiam aproape nimic despre ce înseamnă cu adevărat o călătorie cu bicicleta. Dacă te gândeşti serios că ai putea să încaleci şi tu bicla vreodată şi să pleci, o zi, două, nouă, o lună sau mai mult de acasă, ei bine, există după câte am văzut, trei categorii mari de călătorii pe bicicletă. 

CU GHID 

Acest tip de călătorie presupune să apelezi la o companie sau la nişte oameni cu experienţă în călătorii pe bicicletă. Analizezi nişte variante, studiezi oferta lor, te înscrii într-un program, plăteşti nişte bani, probabil o parte din ei în avans, aştepţi cu sufletul la gură, şi într-o bună dimineaţă îţi iei bicla şi pleci. Toate bagajele tale sunt cărate de o maşină de asistenţă, iar în fruntea grupului cu care pleci (posibil compus din oameni din diferite ţări) merge un ghid cu experienţă. El face traseul, el stabileşte etapele, locurile de oprire, el are grijă de toate detaliile: hărţi, GPS, apă, mâncare, cazare, comunicare cu oamenii în diferite limbi etc.
 

Ei îţi pot spune inclusiv care sunt lucrurile de care ai nevoie şi pe care trebuie să le pui în bagaje. Tu doar pedalezi. Se strică ceva la bicicletă? Nicio problemă, se ocupă un mecanic specializat. Tu doar zâmbeşti şi te bucuri de călătoria visurilor tale. Pe bicicletă. Personal, niciunul dintre noi nu s-a gândit că ar pleca vreodată într-o astfel de călătorie. Dar, şi ţin să menţionez, acest tip de călătorie este foarte la modă în Europa şi în Statele Unite.

PE TRASEE PRESTABILITE

 2.441

este numărul de kilometri pe care cei trei biciclişti i-au parcurs de la plecarea din Arcachon (Franţa) până miercuri, 28 august.

Diferenţa faţă de primul tip de călătorie pe bicicletă este următoarea: vrei să pleci, ai în cap o idee despre ce locuri ai vrea să vezi, ce oraşe ai vrea să vizitezi, dar nu ai nici cea mai mică idee despre traseu, pe ce şosele e recomandat să pedalezi, câţi kilometri e recomandat să parcurgi în fiecare zi în funcţie de relief, temperatură, condiţii meteo, unde ai să te cazezi, unde ai să mănânci etc.

Nu vrei să pleci cu escorta după tine, nu vrei o maşină de asistenţă rutieră în spatele tău. Şi atunci, intri pe net – sunt o mulţime de site-uri de profil – şi alegi un traseu prestabilit care vine la pachet cu absolut fiecare detaliu pe care trebuie să îl ştii înainte să pleci. Traseul e împărţit pe etape, pe zile, pe kilometri, îţi oferă detalii legate de locurile în care poţi să te aprovizionezi cu apă, locurile de cazare, hoteluri, pensiuni, campinguri, puncte de interes, restaurante, cafenele, cluburi, baruri, magazine, mersul trenului, al autobuzelor, al feriboturilor dacă e cazul, programul de vizitare al muzeelor, programul de cinema, teatru şi orice altceva ai putea să vrei să ştii despre locurile în care călătoreşti şi împrejurimile acestora. Primeşti inclusiv un ghid pentru bagaj, mai exact ce lucruri trebuie să îţi iei cu tine în funcţie de zona în care vrei să călătoreşti, climă şi temperatură, perioada din an în care alegi să călătoreşti, cam de ce buget minim ai avea nevoie şi alte sfaturi specifice legate de obiceiurile localnicilor, ce e recomandat să faci şi care sunt situaţiile de care e bine să te fereşti. Restul stă în picioarele tale. Ai tot ce îţi trebuie la tine, în bagaje speciale pentru bicicletă. Eşti pregătit. Te ţine? În călătoria noastră am întâlnit foarte mulţi călători care abordau astfel de trasee prestabilite. Aveau cu ei ghidul şi pedalau relaxaţi către noul loc de cazare. Cel mai bun exemplu este Canal du Midi, în Franţa. Sau Santiago de Compostela.

FREE STYLE

Acesta este tipul de călătorie pe care l-am ales noi. Fără escortă, fără ghid, fără maşină de asistenţă, fără etape prestabilite, fără rezervări la hotel, motel, pensiune sau camping. Fără să ştim unde o să mâncăm, de unde o să ne aprovizionăm cu apă, unde o să dormim şi încotro o să o luăm la pedală a doua zi dimineaţa. Fără un profil detaliat al terenului pe care urmează să îl parcurgem. Nu ştim cât avem de urcat. Cât avem de coborât. Avem toate cele pe care le-am considerat necesare în şase bagaje diferite prinse de bicicletă (vezi secţiunea Echipamente de pe site-ul www.putinplecati.ro). Ne uităm în fiecare zi pe prognoza meteo, studiem la fiecare intersecţie importantă GPS-ul sau Google Maps. Urmărim indicatoarele de circulaţie, numărăm kilometrii. Întrebăm localnicii atunci când nici GPS-ul, nici conexiunea satelit nu funcţionează. Mai e mult de urcat?

Ne oprim la cişmele şi la izvoare pentru aprovizionarea cu apă atunci când în drum nu întâlnim niciun magazin. Mâncăm unde apucăm dacă dăm de vreun restaurant pe traseu şi dacă nu sau ni se pare prea scump, dăm buzna în câte un supermarket şi ne cumpărăm o plasă de bunătăţuri cu care ne pregătim nişte sandviciuri. Ne oprim să vizităm locurile care ni se par nouă interesante, şi în rest, pedalăm. Spre următoarea aventură. Poate ne prinde seara pe drum. Poate nu găsim loc de cazare. Poate ne culcăm flămânzi în seara asta. Poate... Noi am plecat pentru o lună şi jumătate. Preţ de puţin peste 4.000 de kilometri. Suntem puţin dincolo de jumătatea traseului. Am întâlnit oameni pe drum care erau plecaţi de două-trei luni de acasă şi parcurgeau distanţe de peste 6-7-8 mii de kilometri. Hamburg-Constanţa şi retur. Valencia- Budapesta şi retur. Paris-Istanbul şi retur. Sunt oameni care asta fac în viaţă. Călătoresc. Pe bicicletă. Prin lume. Toată lumea. Free style. Acest tip de călătorie cu bicicleta este cel mai popular în întreaga lume.

Tipuri de călători

În călătoria noastră am întâlnit tot felul de călători pe bicicletă. Cu unii am stat câteva minute de vorbă. Cu alţii doar ne-am salutat camaradereşte din mers. Imensa comunitate a bicicliştilor din Europa şi din lumea întreagă! Şi am încercat să îi încadrez cât m-am priceput, în tipuri de călători pe bicicletă. Enumăr mai jos câteva dintre ele:

DE-O ZI

Mii de biciclişti în toată Europa pleacă pe bicicletă într-o dimineaţă oarecare şi parcurg distanţe cuprinse între 50 şi peste 100 de kilometri într-o zi. Se întorc acasă seara târziu. Sunt însoţiţi sau nu de un prieten sau mai mulţi, au sau nu un ghid cu ei. 

PESTE NOAPTE

Unii dintre cei despre care am vorbit mai sus preferă să rămână peste noapte într-un loc stabilit sau nu înainte de plecare. Parcurg distanţe de peste 100 de kilometri tur-retur. Se cazează la un hotel, la un prieten, la o pensiune sau la cort. Şi a doua zi se întorc acasă.

CU CARDUL

Nu i-am întâlnit, dar m-am gândit că există. Ce te opreşte să te sui pe bicicletă doar cu hainele de pe tine şi un card în buzunar cu care să cumperi absolut orice ai putea să ai nevoie? De ce să cari 20 de kilograme de echipament

cu tine?

„UŞORI“

Cei mai mulţi dintre cei cu care ne-am întâlnit pe drum sunt călători „uşori“. Au bicicletele echipate cu două paniere pe spate, în care au strictul necesar şi eventual un cort de mici dimensiuni. Lor le place să pedaleze, să întâlnească oameni faini, să vorbească cu ei, să se împrietenească, să interacţioneze cu localnicii, să se oprească pentru o baie în mare sau într-un râu. Să stea două ore la plajă, să viziteze muzee, să lenevească într-un restaurant sau într-o cafenea, să savureze specialităţile unui restaurant de hotel sau să gătească într-un camping la un aragaz mic cu butelie bunătăţuri după reţete numai de ei ştiute. Şi călătoresc cât au chef. Şi cât îi ţine buzunarul.

După finalul Turului Franţei, unii oameni parcurg acelaşi traseu

DIN OBIŞNUINŢĂ

Hahaha... Călătorii din obişnuinţă sunt genul acela de biciclist care nu se poate abţine. În fiecare săptămână, de două-trei ori sau poate chiar mai des, se urcă pe bicicletă şi pleacă. Îşi îndeasă în buzunarele jerseului de ciclist nişte caramele, nişte batoane energizante, nişte fructe confiate, nişte pastile efervescente isotonice şi pleacă.

Până în următorul oraş mare şi înapoi. Peste vârful muntelui, până în vale şi înapoi. Aiurea. Pe şosea. Pe şosele. Ca fazanii. Cei mai mulţi călăresc cursiere uşoare. Şi, indiferent de vârstă, trec pe lângă tine cu viteza unui tren. 35-40 km/ h. Sau chiar mai mult. Nu ai nicio şansă să te ţii de un nene de 50 de ani care pedalează pe o cursieră. Face asta de la 3 ani... De 47 de ani. În fiecare zi. Lista poate continua şi după miezul nopţii. Mi se închid ochii în timp ce buricele degetelor apasă pe tastatură. Vă las să vă gândiţi. Eu mă duc la culcare. Mâine am de pedalat o altă sută de kilometri. Încă una. A, vreau să vă întreb ceva: ştiaţi că sunt oameni care, după terminarea Turului Franţei, parcurg acelaşi traseu pe bicicletă aşa, din pasiune pentru biciclit?

Acest text a fost publicat în „Weekend Adevărul“.

Avem De la Atlantic la Marea Neagră”.