Statele Membre UE continuă nestingherite importurile masive de energie din Rusia pe care Comisa Europeană le condamnă

Din ce în ce mai uimit, am ascultat ieri afirmațiile doamnei comisar european Kadri Simson în cadrul unei conferințe pe teme de energie care a avut loc la Varșovia.

Am fost foarte atent deoarece este vorba despre comisarul european pentru energie și, ca atare, exprimă nu numai poziția oficială a Comisiei Europene, ci dă și un semnal asupra mesajului care ar putea fi inclus în comunicatul final al Consiliului european din decembrie. Mesajul doamnei comisar european a fost deosebit de ferm: Uniunea Europeană trebuie să reducă treptat, până la zero, importurile de gaze lichefiate din Rusia. A mai dat și niște date extrem de interesante: în ultimele 12 luni, Statele Membre din UE au importat 12,4 miliarde metri cubi de LNG din Rusia, aceasta însemnând că importul a fost egal, sau chiar puțin superior celui din 2022 și, pentru perioada ianuarie-iulie 2023, cu 40% mai mult decât în 2023. Iar asta s-a produs în condiții în care iernile nu au adus temperaturi extrem de scăzute și nici episoade extrem de severe, fiind deci vorba de „importuri din precauție” în eventualitatea – care acum este pe cale să se confirme – că se vor consolida și alte rute și piețe de export , unele enorme și extrem de convenabile, pentru producția rusească chiar dacă au rămas și, teoretic, s-au extins sancțiuni care, iarăși teoretic, să distrugă sau să afecteze capacitatea economică a Rusiei.

Problema este deosebit de serioasă tocmai pentru că problema esențială este legată- de incapacitatea dovedită nu de a exprima o voință politică unică (sport în care excelează liderii europeni în reuniunile oficiale), ci de a o pune în aplicare, din punctul meu de vedere cea mai importantă chestiune cu valoare strategică fiind faptul că, așa cum anunță organizații non-guvernamentale precum Global Witness and the Energy and Clean Air Research Center, Rusia a rămas cea mai mare sursă de import de LNG pentru Uniunea Europeană.

Acesta este contextul în care doamna comisar european a spus că „trebuie și putem reduce importurile de LNG rusesc până la elimina complet...Doresc ca Parlamentul și Consiliul European să decidă asupra unor indicații foarte clare permițând Statelor Membre individuale să poată restricționa accesul la exporturile de LNG rusesc atunci când securitatea aprovizionării o permite”. Miza este foarte mare deoarece este clar că, până la urmă, ceva chiar va trebuie să fie făcut în acest domeniu tocmai din cauză că, în ciuda vorbelor rostite fără încetare sub forma unor promisiuni din ce în ce mai inflamate, blocul politic european nu a luat niciodată în discuție un embargo total asupra importurilor de gaze din Rusia, incluzând aici GPL, totul rămânând la latitudinea unora dintre guverne care, în acest sens, și-au construit politici bilaterale extrem de interesante cu Rusia, foarte favorabile dezvoltării lor economice pe timp de criză. În acest context, este posibil, chiar probabil, ca spusele doamnei comisar european să anunțe că a intrat în linie dreaptă – în direcția Consiliului European din decembrie – o propunere legislativă elaborată de Comisie și negociată cu Parlamentul European care să permită Statelor Membre să adopte politici temporare care să interzică exportatorilor ruși să închirieze terminale pentru LNG în principalele destinații europene.

Se acționează oarecum contra-cronometru deoarece rușii anunță că de la începutul anului viitor vor lucra la finalizarea celei de-ad două branșe a imensei conducte de gaz „Puterea Siberiei”, cu o lungime de 2000Km și care să poată transporta un volum anual de 50 miliarde metri cubi, asigurând astfel redirecționarea unei mari părți a ceea ce era trimis în înspre Europa.

Grupul rus Gazprom a livrat joi Chinei prima sa navă încărcată cu gaze lichefiate care a utilizat ruta arctică, şi a ajuns la destinaţie la o lună de la plecare, arată datele firmei de shipping LSEG, transmite Reuters, potrivit Agerpres. Rusia mizează pe faptul că această rută arctică de navigaţie, care începe la Murmansk, în apropierea graniţei dintre Rusia şi Norvegia, şi se termină în Strâmtoarea Bering, va deveni din ce în ce mai accesibilă navelor de mari dimensiuni, pe măsură ce încălzirea climei reduce cantitatea de gheaţă, pentru a livra bunuri spre Europa şi Asia.

Care vor fi însă calculele europenilor ca, dincolo de declarații politice de intenție, să-și asigure rute rentabile și sustenabile pentru asigurarea rezervelor de consum ale piețelor diverselor state din UE, din ce în ce mai divizate în privința relațiilor comerciale cu Rusia și foarte precaute în raport cu viitoarele costuri electorale ale susținerii economice și militare nelimitate acordată Ucrainei. Ai noștri vor decide ce decid americanii, dar costurile vor trebui acoperite dintr-un buget național care se îndatorează dincolo de orice imaginație și, pentru a reveni la subiectul acestui articol, să reamintim că nimeni nu poate să spună cum va fi iarna. Dar, în definitiv, la câți generali doctori avem pe centimetru pătrat, ce mai înseamnă și sosirea „Generalului Iarnă” care, în definitiv, poate că nu este decât o sperietoare agitată de regimul comunist de tristă amintire.

Poate, dacă avem noroc și de data asta.