Soprana Cellia Costea, vedetă la Opera din Atena
0Din 2016 există pe malul Mării Egee (Golful Faliro), nu departe de inima capitalei Greciei, Centrul Cultural al Fundației Stavros Niarchos, o modernă construcție monumentală din metal și sticlă care găzduiește Biblioteca Națională a Greciei și Opera Națională Greacă, proprietate a Republicii Elene, proiectată de celebrul arhitect italian Renzo Piano, ce include împrejurul ei și Stavros Niarchos Park, un imens spațiu de promenadă de 210 000 mp. în care iluminația jocurilor de apă dă seara o imagine feerică. Un edificiu de excepție.
Opera Națională Greacă are un auditorium principal, Stavros Niarchos Hall, cu 1400 de locuri și o sală de teatru „black box”, dreptunghiulară, simplă, de 400 de locuri. Cea principală este în formă de amfiteatru, drapată în roșu, cu patru nivele de loji - balcoane și este destinată spectacolelor de operă, balet, teatru muzical, concertelor simfonice. Sala mică adăpostește producții de musical sau alternative. Pentru stagiunile de vară în colaborare cu Festivalul de la Atena, există însă anticul Odeon Herodes Atticus.
Greek National Opera este un teatru de stagiune și, iată, în decembrie și ianuarie titlul ales a fost „Boema” de Puccini, pentru o serie de nouă spectacle. Am văzut seara de după Anul Nou.
Producția este mai veche (2007, montată inițial la Teatrul Olympia din Atena și mutată în 2017 la Stavros Niarchos Hall, cu modificările de rigoare, aferente deosebirii de perioadă și ambient față de prima versiune), poartă semnătura regretatului mare regizor Graham Vick, un spectacol revigorat pentru actuala reprezentare de Katerina Petsatodi. Decorurile și costumele au fost concepute de un alt nume de importanță în scenografia mondială de operă, Richard Hudson. Li s-au alăturat Ron Howell (mișcare scenică) și Giuseppe De Iorio (lumini).
Montarea este modernă în primul rând din punctul de vedere al costumelor, validând faptul că ideatica tramei lui Puccini, pe libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, având ca sursă romanul lui Henri Murger „Scènes de la vie de bohème”, este simplă, umană și fundamental actuală. Așa încât îi vedem pe tinerii studenți îmbrăcați în blugi rupți și T-shirt-uri, pe Musetta într-o rochie strălucitoare sexy de bar (în actele al doilea și al treilea) sau în șort franjurat în ultimul, costumații colorate vesel pentru parizieni dau vioiciune celebrării Nașterii Domnului în Cartierul Latin la Café Momus. Există în general o vivacitate, o frenezie a atmosferei spectacolului care nu domină numai actul al doilea, ci și primul și ultimul, exceptând bineînțeles momentele lirice și tragice. Se joacă atractiv și pasionant, dinamic și antrenant.
Decorul este simplu, un fel de cutie întinsă pe toată lățimea scenei, cartezian stilizată reprezentând mansarda celor patru tineri, care folosește și scenelor din actele centrale.
Distribuția serii a fost dominată de soprana Cellia Costea (Musetta), solistă stabilă de aproape 12 ani a Operei din Atena după ce a debutat acolo în urmă cu 20 de ani. Între timp, scene ilustre din Europa și Asia au găzduit-o într-o multitudine de roluri din repertoriul liric și liric - spint al partiturilor de belcanto romantic sau verist. Totul grație unei culori timbrale de excepție, a unei voci prețioase, strălucitoare, cu o bogăție infinită de armonice. O fascinație, o bucurie sonoră. Frazele muzicale sunt construite în deplină concordanță cu stilistica și toate acestea au fost puse în evidență în rolul Musetta, începând cu valsul „Quando m'en vò” plin de seducție, dar fără ostentație, sfârșind actul secund prin stăpânirea sonoră a tot ce a fost posibil, tirada lui Marcello, cor, orchestră. Momentele dureroase din actul ultim au primit prin scurtele implorări „Madonna benedetta… Madonna santa”, care de obicei trec neobservat murmurate în sotto voce, tente impresionante, venite din partea unei tălmăcitoare de spirit cu totul răscolitoare, speciale, așa cum se recomandă Cellia Costea ca artistă complexă.
Chemat în ultimul moment să-l înlocuiască în rolul Rodolfo pe inițial prevăzutul Yannis Christopoulos, galonatul tenor italian Francesco Demuro a fost contrariant. Posesor de glas liric, fără o rotunjime deosebită a sonorității, a demonstrat și o lipsă de omogenitate a emisiei vocale, mergând către unele sunete neconcentrate. Proiecția în sală i-a adus avantaje, ca și sensibilitatea în cânt sau cunoașterea bine potrivită și frumos dezvoltată a desenului melodic italian, totul remarcat în aria „Che gelida manina” (actul I) sau în fraze din care amintesc numai „Mimì è una civetta” (actul al III-lea). În finalul duetului cu Mimì din primul act, un Do acut ușor forțat a încheiat pagina, suprapunându-se la unison cu sunetul firav al sopranei Vassiliki Karayanni.
Într-adevăr, solista are un lirism cristalin, sensibil, îndreptat poate spre Fach-ul lirico-lejer, fără o amploare deosebită de sunet, motivul fiind și unele sonorități orchestrale excesive. Pe parcursul spectacolului, în actul al III-lea, glasul s-a îmbogățit îndeosebi în registrul înalt, frazarea a devenit mai amplă. Ușor neglijentă în aria „Donde lieta uscì”, a scăpat câteva note peste tonul corect în pasajul „… al tuo grido d'amore”, dar finalul operei i-a pus în valoare emoționalitatea.
În rolul Marcello, baritonul Dionysios Sourbis a avut o evoluție ascendentă pe parcursul serii, ceea ce i-a valorizat timbrul frumos de glas.
Schaunard a fot baritonul Nikos Kotenidis, în timp ce rolul Colline i-a revenit basului Tassos Apostolou, un glas cald, solid și profund, cu fluiditate pe ambitus și nuanțe în mezzoforte ceea ce a impresionat în aria „Vecchia zimarra” din ultimul act, înduioșător cântată.
În alte roluri au fost distribuiți Vangelis Maniatis (Benoît), Kostis Rasidakis (Alcindoro), Thanassis Evangelou (Parpignol), Ioannis Kontellis (Sergentul de vamă), Nikos Syropoulos (Oficialul de vamă).
Ansambluri coerente compuse din Orchestra, Corul (dirijor Agathangelos Georgakatos), Corul de copii (dirijoare Konstantina Pitsiakou) ale Greek National Opera s-au aflat sub bagheta slovacului Ondrej Olos, un conducător ferm și stăpân pe politica tempilor puccinieni, conferind discursului melodic în afară de dinamică, poetică și emoție.
Se încarcă comentariile...
