Simboluri comuniste şi realităţi moldoveneşti

De 4 iunie, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională interzicerea simbolurilor comuniste - secera şi ciocanul - printr-o decizie din 12 iulie 2012 a Parlamentului de la Chişinău.

Numai patru din cei şase membri au participat de data aceasta la deliberări - Victor Popa s-a autorecuzat, iar Tudor Panţâru nu a participat la şedinţă. Gestul lui Popa este urmare a contextului în care participarea sa la şedinţa din 22 aprilie 2013 a fost contestată de numeroşi jurnalişti şi comentatori politici. 

În final, opiniile s-au împărţit, trei dintre judecătorii CC exprimându-se pentru caracterul neconstituţional al interzicerii simbolurilor comuniste (Igor Dolea, cu anumite precizări), iar preşedintele instituţiei, Alexandru Tănase, fiind de părere contrară - că trebuie interzise în continuare.

De ce s-a ajuns în această situaţie şi cine e „vinovat“? Comisia de la Veneţia a dat un aviz negativ amendamentelor din 12 iulie 2012, dar părerea acesteia nu este obligatorie, instanţa naţională fiind în drept să ia decizia finală. Acelaşi lucru l-a sugerat şi Alexandru Tănase într-o intervenţie din 8 martie, de data asta mult mai subtil decât o făcuse în alte cazuri, în ideea de a evita procedura de autorecuzare.

Sesizarea PCRM fusese depusă încă în septembrie 2012, CC având răgazul necesar să efectueze documentarea ce se impunea. Au fost trimise scrisori celor mai importante instituţii de învăţământ şi cercetare, care urmau să răspundă la o serie de întrebări legate de comunism şi nazism în ansamblu, precum şi la subiectul simbolurilor comuniste.

Există argumente istorice suficiente şi documente ce probează crimele comuniste, dar problema era cum CC va opera cu aceste argumente care să aibă valoare juridică. În cele din urmă, acest lucru nu a reuşit, probabil, pentru că majoritatea membrilor CC nu au găsit acest lucru necesar şi imperativ. O altă parte din explicaţie este faptul că dreptul european, în speţă, nu echivalează crimele naziste cu cele comuniste. Probabil, la acest lucru s-au gândit cei trei judecători ai CC care s-au exprimat împotriva interzicerii secerii şi ciocanului ca simbol al PCRM.

Nici dreptul internaţional nu este mai favorabil interzicerii simbolurilor comuniste. Şi acest lucru are o explicaţie istorică foarte clară: în 1948, când la ONU s-a discutat şi votat definiţia despre genocid, delegaţia sovietică a impus revizuirea propunerii iniţiale a lui Raphael Lemkin, potrivit căreia cazurile de genocid cuprindeau exterminarea parţială sau completă a unui grup social sau socio-profesional, nu numai a unor grupuri etnice sau rasiale.

Drept urmare, sub incidenţa cazurilor de genocid se înscriau doar crimele comise de nazişti, nu şi de URSS. Fiind ţară învingătoare în al doilea război mondial, URSS a profitat din plin de statutul său internaţional şi a intervenit ori de câte ori a fost nevoie în procesul de codificare a dreptului internaţional pentru a-şi proteja interesele. Iar PCRM-ul de astăzi este protejat de legile impuse la nivel internaţional de URSS şi partidul conducător al acestuia, PCUS.

Cu toate acestea, există ţări postcomuniste care au interzis simbolurile comuniste, Polonia fiind cazul cel mai notoriu. Deci există precedente şi Moldova nu era în pericol să fie condamnată la CEDO. Chestiunea consta în elaborarea unui dosar consistent care să probeze că în Republica Moldova democraţia este ameninţată de folosirea simbolurilor comuniste (ale URSS, mai exact) de către un partid politic.

Aici, ori judecătorii CC au dorit să nu se certe cu Comisia de la Veneţia, ori au preferat pur şi simplu să evite bătăile de cap suplimentare cu privire la elaborarea dosarului cu pricina, ori au fost sfătuiţi să decidă astfel de către partidele ce i-au delegat. Prestanţa slabă a deputatului Valeriu Munteanu le-a acordat acestora încă o scuză în plus de a adopta o decizie comodă.

Igor Caşu este istoric şi directorul Centrului pentru Studierea Totalitarismului din cadrul Universităţii de Stat din Moldova.