Șefii de state și guverne se reunesc în videoconferință pentru a o observa cu atenție și îngrijorare ce se mai e cu terorismul global

Din nou, urmează o a nimeni nu mai știe câta reuniune solemnă în care liderii unei Europe înspăimântate se adună la Bruxelles pentru a constata, cu maximă seriozitate și simț de răspundere specifică, cum iarăși au eșuat în lupta împotriva terorismului. Ghinion, cum ar spune Președintele României?

Se întâlnesc domniile lor în videoconferință deoarece nimeni la ora asta nu putea avea curajul să organizeze ceva la Bruxelles,  un oraș pe care responsabilii flamanzi nu îl recomandă ca loc sigur pentru deplasări, capitală a Europei care a reintrodus în urgență codul roșu de maximă urgență în urma atacului terorist din centrul orașului Bruxelles. Și, din nou, se repetă scenariul la care am asistat de atâtea ori: se vor lua angajamente de cooperare, se va spune că așa nu se mai poate și că situația a devenit intolerabilă și se vor promite intensificarea la un nivel fără precedent al măsurilor specifice în ce privește lupta fără milă împotriva terorismului, cu un nivel zero de toleranță împotriva fenomenelor antisemite, xenofobe, a extremei drepte. Intenția desigur că există, așa a și fost înainte, dar ce-a lipsit și lipsește în continuare?

Răspunsul este foarte simplu și dramatic: în țările în care acest tip de acțiune chiar contează, decizia politică este lentă, deosebit de laborioasă și, de foarte mult timp, a rămas mult înaintea evoluțiilor pe care le-a înregistrat fenomenul terorismului care, se dezvoltă proteic, rapid, pe axe non-tradiționale și care, din această cauză, se află în posibilitatea de a-și deschide mereu noi căi de dezvoltare. Context în care, greu, complicat și în ritmul sau sub presiunea campaniilor politice, organismele de represiune a terorismului sunt tributare unei mereu sub-evaluări a tipului de dotări și expertiză necesare pentru a pregăti, măcar, o ripostă cât de cât adecvată. Asta este reprezentarea grafică în Europa, anul trecut:

Dacă acest tip de analiză vă interesează pentru a înțelege exact amploarea problemelor  cu care se confruntă absolut toate statele din UE, iată situația la zi, extrem de detaliată, rezultată din analiza oficialilor UE în 2023. Aparent, aici este tot de ce-ar avea nevoie organismele naționale de luptă anti-teroristă. Fals. Fiecare State Membru are propria sa legislație în domeniu, fiecare dispune de propriul sistem de identificare , clasificare și urmări a persoanelor sau situații și organizațiilor care ar putea să intre în categoria amenințărilor de securitate, fiecare are propriul sistem de extrădare, inclusiv în spațiul UE, între Statele Membre *urmăriți epopeea judecării suspecților din cazurile trecute de terorism din Franța/Belgia).

Între timp, s-a produs o modificare de substanță la nivelul organizării activităților teroriste. După prima etapă, cea a constituirii marilor organizații conduse de liderii „istorici” din generația lui Yasser Arafat, a urmat, în mare, etapa marilor rețele globale de tipul Al Qaeda sau mai apoi ISIS, cu sute și sute de filiale în neașteptat de multe țări ale lumii și dispunând de un grad destul de avansat de autonomie. În paralel cu această a doua etapă, cu o linie de comandă și control aproape detașată de cea de coordonare a organizațiilor și celulelor active, s-a format, pe baze unor fonduri uriașe venite, atenție, nu numai din statele bogate din Orientul Apropiat, rețele paralele de universități, „centre culturale” și televiziuni, radiouri și situri web destinate racolării și apoi radicalizării. În fine, acum asistăm la cea de-a treia etape care presupune intrarea în etapa superioară a războiului terorist, cea despre care molahii și instructorii vorbesc de ani de zile cu mare speranță: inserția treptată a activităților teroriste la nivelul societăților compacte formate de generații de imigranți în statele bogate din Europa occidentală, acum extinzând aria de aplicare la Europa centrală și de est. Asta face ca activitățile de pregătire a unor atentate să fie din ce în ce mai greu de depistat, mai ales că prioritatea este dată ordinelor de execuție a atentatelor individuale și care nu necesită trecerea prin etapa de instructaj militar.

Fenomenul terorismului se globalizează, actorii, însă, sunt din ce în ce mai puțin profesioniștii de odinioară, sunt fie „lupi singuratici” oarecum posibil de identificat datorită trecutului lor turbulent sau trecerii prin rețelele de radicalizare, dar noua bază de lucru o constituie generația tânără și foarte tânără adusă în Europa pe diversele rute ale imigrației clandestine, alimentată în acest moment de șocul în desfășurare din Israel și de presimțirea unui posibil șoc major în regiune.

De asta, rămasă fără multe mijloace de replică la dispoziție, UE nu știe cum să navigheze mai bine, oscilând între intenția lui Macron de a deporta imediat o masă foarte importantă de persoane listate ca „radicalizați islamici”, cu perspectiva unor dame familiale greu de imaginat în materie de consecințe, inclusiv prin alimentarea ulterioară a următorului val de terorism. A doua este, cum s-a anunțat deja de Comisia Europeană, mărirea de trei ori a ajutorului umanitar pentru palestinienii din Gaza cărora, ca retaliere, israelienii le-au tăiat de accesul la apă, curent electric și căi de aprovizionare.

Franța, Belgia,  Spania  țările din BENELUX sau cele nordice (dacă mai interesează pe cineva subiectul, chiar și UK, țara unde, ani și ani, au funcționat bazele de propagandă și pregătire revoluționară ale Jihadului) vor trebui să ia la un moment dat să ia măsuri și acum știu cât de mult costă întârzierea. Deocamdată toți suntem obligați ca, în spatele SUA, să gândim foarte serios la posibilitatea de a ne angaja resursele în susținerea a două consecințele să susținem cele două fronturi de luptă, ajutând direct cei doi parteneri strategici, Ucraina și Israel. Dacă acțiunea din Israel se extinde și trece măcar la etapa intermediară de conflict regional, atunci povestea din Ucraina nu numai că va fi rapid uitată-, dar va fi și regretată de unii tocmai pentru că, cu toate eforturile, UE și NATO s-au ținut pe poziție și nu au acceptat escaladarea. Ceea ce nu știu  și nu cred că va fi posibil în cazul în care americanii vor decreta că Israelul este în primejdie și trebuie apărat cu orice preț.

Ce va decide Președintele Johannis și la ce se va angaja premierul Ciolacu vom vedea foarte rapid. Primul răspuns, cred, mâine, la Tel Aviv.