Se extinde noul pol de putere mondial: Arabia Saudită aderă oficial la Organizația de cooperare de la Shanghai

Senzațională, dar perfect logică în contextul actual și deja anticipată de câteva luni ca fiind inevitabilă, decizia luată de guvernul saudit pe 6 aprilie a avut și mai are încă reverberații geo-politice profunde căci aderarea Arabiei Saudite la Organizația de cooperare de la Shanghai (OC) trimite un semnal de forță imposibil de ignorat. Pe toate planurile. Economic, politic, de securitate. Iar semnalul merge în toate direcțiile.

Și nici că se poate altfel deoarece priviți harta cu statele membre până în acest moment și începeți să calculați implicațiile alăturării Arabiei Saudite, cel mai important pivot decizional (în toate sensurile), în Orientul Mijlociu, acum formând, după intervenția directă a Chinei, o alianță cu Iranul, prima mișcare de acest gen în istorie și care înlocuiește astfel SUA din poziția sa tradițională de ultimate power broker în regiune.  

Am mai vorbit și cred că vom avea ocazia să ne referim pe larg, în viitorul foarte apropiat, despre mișcări, chiar neortodoxe politic, de apropiere pe care unele țări europene, vorbim aici de cele a căror economii contează în jocul globale, de noua sursă de putere reprezentată de piața comună de resurse reprezentată de țările din OPEC +_ale căror interese par să conveargă din ce în ce mai rapid, în unele cazuri până la suprapunere instituțională, de cele din SOC. Nucleul dur al jocului, aducă structura BRICS, fiind extrem de posibil să anunțe o extensie istorică la Summit-ul din luna august, în Africa de Sud.

Presiunea pe piețe politice a crescut de mai mult timp, potențată de evenimentele din SUA și se perspectiva, foarte credibilă, ca scandalurile să se amplifice mereu până la prezidențialele din 2024, fără niciun fel de șansă ca războiul fratricid să se potolească cumva. Dimpotrivă, urmăriți atent ce este programat sau anunțat pe surse pentru zilele viitoare. Context în care anunțuri ca cel despre care vă vorbeam în deschiderea acestui text sunt ușor de descifrat la dimensiunea geostrategică globală. Dar nimeni, chiar absolut nimeni, nu știe cum, în ce condiții și cu ce preț se efectuează această translație de la lumea de ieri, cea dominată de forță și interesele americane, spre cea pe care China în primul rând, apoi din ce în ce mai mulți dintre aliații ei, o descriu ca fiind pusă sub semnul unui extrem de comprehensiv concept filozofic venin din înțelepciunea și învățăturile confucianiste; TIANXIA,  în traducere „toți sub cer”, astfel reprezentată grafic:

Fundamental de studiat dacă vrem să înțelegem logica evoluție spre definițiile de azi a politicii externe chineze, o nouă viziune globală pe care cei de la Institutul MERCER îl desemnează ca fiind „comunismul cosmologic chinez”:

Dar, din punctul meu de vedere, șansele reale ale acestei încercări de construcție globală, va trebui judecată – ca orice în istoria acestei lumi – pe posibilitatea statelor inițiatoare, Rusia și China, de a crea o structură federativă reală în ce apare acum a fi partea lor de lume. Pentru asta au nevoie de o infrastructură de putere politică pe care se grăbesc s-o proclame public, le mai este necesară infrastructura de transport și locațiile de sprijin (porturi, aeroporturi, autostrăzi gigantice, căi ferate proiectate pentru transporturi grele, depozite pentru stocarea mărfurilor în tranzit. Și acestea încep să fie plantate în zonele strategice, odată cu extinderea ramurilor diverselor variante (pe uscat sau maritime) ale Noului Drum al Mătăsii.

Dar ar fi insuficientă și s-ar putea dovedi chiar perdantă uriașa investiție de până acum dacă participanților la joc nu li s-ar oferi perspectiva argumentată a supraviețuirii economice pe baza impunerii unui sistem comun de schimburi financiare, a unor reglementări proprii privind o arhitectură de sprijin gen FMI sau/și Banca Mondială. „Prima etapă constă a trece la plăți directe în monedele naționale. A doua etapă, într-un viitor foarte apropiat, va însemna punerea în circulație a unei monede numerice sau a oricărui alt tip de monedă absolut nouă în istorie” -a spus Alexander Babakov, vicepreședintele Dumei ruse.

Au și început: președinții chinez și rus au fost de acord să fie adoptat yuanul pentru toate plățile comerciale între cele două țări dar și pentru relațiile cu economiile emergente, iar China și Brazilia au semnat recent un acord bilateral pentru a folosi exclusiv monedele naționale în schimburile bilaterale. De asemenea, cu ocazia forumului Rusia-India a apărut declarația oficială că cele două țări „ar trebui să constituie o nouă asociere economică având o nouă monedă la bază”. Gazul natural rusesc care ajunge în Turcia este plătit de Ankara în ruble (un procent de 25%). Pe surse, de câteva săptămâni, circulă informații concordante, se negociază un sistem asemănător pentru toate plățile rublă/rial între Rusia și Iran, Banca centrală a Egiptului încearcă acum stabilirea unui index pentru moneda sa națională pe baza valutelor convertibile în aur ale unui grup de națiuni în intenția de a ieși din raportarea la dolarul american. din ce în ce mai credibile în noul context de acum, că se lucrează la ultimele detalii ale unui acord între China și Arabia Saudită în ce privește stabilirea unei modalități de plată în monedele naționale: efectul ar fi foarte serios pentru ce înseamnă folosirea tradițională a dolarului SUA și nu numai în regiune, căci se estimează că este posibil ca o serie dintre țările din OPEC+ să fie extrem de bucuroase să dea un semnal politic de sprijin pentru procesul de-dolarizare al economiei mondiale. Mai departe, foarte greu sau imposibil de presupus ceva în ce privește reacția piețelor mondiale, știind faptul că, în acest moment, conform datelor publicate de Banca Internațională din Elveția, peste jumătate din comerțul mondial se face prin plăți în dolari SUA. Asta presupune o intensificare a rolului actual pe care-l are Noua Bancă de Dezvoltare a statelor din BRICS (acum condusă de Dilama Rouseff, fostă Președinte al Braziliei) ca nucleu central al finanțării proiectelor viitoarei construcții BRICS+ coordonată cu structurile Organizației de Cooperare de la Shanghai.

Acesta este proiectul, aceasta este harta ambițiilor globale ale geo-strategilor creatori ai unui proiect nou în istorie în care să vedem câte țări vor intra cu adevărat și cu ce forță de joc care pe ai noștri n-are cum să-i intereseze deoarece proiectul nostru local, cel al Rotativei, se dovedește că poate să absoarbă cu succes toate energiile naționale. Chiar că n-are ce să ne intereseze deoarece, după cum se știe, nici nu ne-a sunat nimeni.