Se cere demisia ambasadorului României de la Chişinău, Marius Lazurcă

Un grup de tineri a cerut demisia ambasadorului român din Republica Moldova,  domnul Marius Lazurcă. Acesta este al doilea protest de acest gen după ce în luna ianuarie Platforma Civică Acţiunea 2012 a cerut pentru prima oară acest lucru.

Un grup de tineri, membri şi simpatizanţi ai Platformei unioniste Acţiunea 2012, au protestat în faţa ambasadei României la Chişinău faţă de menţinerea în funcţie a ambasadorului Marius Lazurcă.

Limbajul de lemn din comunicatul emis de către Ministerul de Externe precum şi lipsa de reacţie la solicitările noastre, formulate în scris au determinat un prim protest stradal în faţa ambasadei României din Chişinău. Protestele vor continua, inclusiv la Ministerul Afacerilor Externe, din Bucureşti.

,,Numărul asociaţiilor din România şi din Republica Moldova care sprijină demersul Acţiunii 2012 este în creştere. Consiliul Unirii, Uniunea Românilor din Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa, Fundaţia Culturală Ion şi Doina Aldea Teodorovici şi-au exprimat nemulţumirea faţă de prestanţa ambasadorului Lazurcă, pe care îl acuză de incompetenţă şi de menţinerea unor legături cu forţe antiromâneşti şi separatiste. Întreaga societate civilă care se ocupă de problematica Basarabiei cere demiterea acestui ambassador, poate cel este poate cel mai slab pregătit din ultimii 20 de ani”, a declarat la protest George Simion, secretarul general al Platformei unioniste Acţiunea 2012. "

În aceste momente dificile din sud-estului Europei, România are nevoie în Republica Moldova de mai mult decât de un ambasador. Dincolo de Prut e un teritoriu unde avem interese speciale ca urmare a faptului că vorbim de cea mai concentrată comunitate de români din afara graniţelor, vorbim practic de un al doilea stat românesc în care nu este familie în care să nu existe un paşaport românesc.

România are nevoie în Republica Moldova de ambasadori energici, buni cunoscători ai spaţiului şi societăţii de la est de Prut, a problemelor identitare existente şi care să poată face faţă acţiunilor dure duse de către agentura sovietică din al doilea stat românesc.

În mod constant, în ultimii 20 de ani, Ministerul de Externe a trimis acolo persoane care nu se puteau ridica la nivelul problemelor dificile existente. Nu pot gândi că există o politică în acest sens şi o pun pe seama lipsei de experienţă şi pe deprofesionalizarea acestui minister după căderea blocului sovietic. 

Aceeaşi greşeală a făcut-o România şi în perioada interbelică când a tratat cu superficialitate calităţile necesare unui funcţionar al statului român în acest spaţiu românesc ocupat mult prea mult timp.

Înţelegem că sistemul PCR (Pile-Cunoştinţe-Relaţii) funcţionează în tot aparatul de stat, dar avem pretenţia ca acestă să nu afecteze acele zone în care poporul român are interese deosebite şi mai ales când vorbim de soarta a mai bine de trei milioane de români,